1,329 matches
-
îndemânarea mamei. Prin urmare, mă aplec asupra farfuriei, sobră, așa cum cere eticheta. Felul în care mănâncă mama, nu numai supă ci orice, este de neîntâlnit în codul bunelor maniere. De exemplu, când avem carne la masă, o taie pe toată bucățele, folosind cuțitul și furculița. Dă apoi cuțitul deoparte, apucă furculița cu mâna dreaptă și străpunge, fericită, bucățică cu bucățică. Când mâncăm pui, noi ne dăm osteneala să luăm carnea de pe os fără să facem nici cel mai mic zgomot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
-l pot urmări. M-a întrebat atunci ce mai fac, și am purtat o conversație lungă. La cursurile de matematică, Padilla ăsta rezolva cel mai iute ecuațiile. Ședea în spatele clasei, frecându-și fruntea aia a lui îngustă și mâzgălind pe bucățele de hârtie pe care i le băgau ceilalți în pupitru, de vreme el nu-și putea permite un caiet. Chemat la tablă ori de câte ori toți ceilalți erau în încurcătură, sosea în grabă îmbrăcat în costumul lui alb și murdar sau crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu pene, și vulturași, acei voladores, sau zburători. Mai există astfel de ființe înaripate la bâlciuri, rămășițe sau întruchipări sau echivalente ale vechilor creaturi. În loc de oase sau piramide de cranii ce încă mai au pe tigvă fire de păr sau bucățele de carne, găsim lângă drumuri cadavre de câini, șobolani, cai și măgari; oasele dezgropate din mormintele închiriate temporar sunt aruncate în mormane când se sfârșește perioada de închiriere; și iată sicriile ce par a fi un fel de glumă grosolană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu puteam să pun la îndoială deciziile pe care le lua în ceea ce îl privea pe Caligula - mă dădeam după ea și avea încredere în ce spune, căci dovedise că se pricepe. O astfel de jivină m-ar fi făcut bucățele dacă m-aș fi apucat singur să îl dresez, asta presupunând că aș fi avut curajul să o fac. Nu, în ceea ce îl privea pe vultur, făceam cum îmi spune, și deci o sprijineam. Când am aflat mai multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
simțit înstărit, prosper, cu lirele, dolarii, pesoșii, francii mei elvețieni. Dar numai norocul meu superficial ținea cu mine; eram dărâmat bine, bandajat în niște tifoane murdare, slab mort, orașul părea să vrea să își dinamiteze propriul corp în mii de bucățele, Thea colecționa șerpi coral și cu clopoței, eu trebuia să câștig un război al nervilor cu spatele meu îngrijorat ca să pot ședea liniștit la Louie, sau în camera de hotel a cuiva, sau chiar la foco rojo unde se muta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
uneori cu o bucurie drăcească în priviri, dar, ah, mult mai puțin ciripitor ca pe vremuri. În vreme ce cugetam la una-alta, ridicam adeseori obiecte de pe stradă, pentru că mi se părea că arată a monede; cartușe de metal, capace de sticle, bucățele de folie de aluminiu îngropate în praf, în speranța că a dat norocul peste mine. Îmi doream de asemenea să dea colțul cineva și să îmi lase mie totul. Asta era rău, căci cine ar fi putut să mă fericească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu un ziar, ceea ce n-a încântat-o. I s-a așezat pe umăr și când ea mi-a spus „Dă-i un pupic lui Ginger - pusi, pusi!“, pisica a lins-o pe față. Peste drum erau fabricile de textile. Bucățele de material pluteau și fâlfâiau dinspre plasele de sârmă de la ferestre. Avioane cu un zgomot puternic rotitor tăiau aerul albastru și senin dinspre Marea Britanie spre California. Ea a turnat în pahare vinul pe care-l adusesem. L-am băut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ei bine, m-a servit acolo și nu a vrut să mă lase nici să îmi ung pâinea cu unt. De parcă aș fi fost prințul elector, m-a tratat regește, iar eu la rândul meu le dădeam jivinelor de serviciu bucățele de șuncă și resturi. S-a simțit obligată totuși să îmi mărturisească totul cu gura ei. Îmi cumpăr un bilet la Loteria Irlandeză în fiecare an, mi-a spus ea. Nu vedeam nimic de obiectat în asta. De asemenea, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încăpere pe care el o numea birou, un fel de cămăruță cu o bucată oribilă de covor, un set de pe vremea lui Pazvante din volumele enciclopediei Larousse și o masă verde. Sertarele acestei mese din fetru verde erau pline de bucățele de hârtie mâzgălite cu cifre, transformând lirele în franci, pesos, șilingi, mărci, scuzi, piaștri și chiar ruble. Moșul ăsta, pe nume Ryehurst, care avea un picior în groapă, ședea acolo într-un costum de mort, dintr-o flanelă violetă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de baie pe care le cumpărasem la magazinul Bon Marché și am intrat cu el în mână. Încăperea strâmtă a băii era cufundată în lumina amurgului. Cutia de aramă a mașinii de chauffe-eau, cu dinții ei de gaz aprins, azvârlea bucățele minuscule de metal verde în interior, din văpaia cu o mie de lumânări. Trupul ei, ce mirosea cald și feminin, era acoperit cu o apă ce îi pornea într-o linie calmă peste sâni. Gemulețul dulăpiorului cu medicamente strălucea asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care englezii au fost atât de rău bătuți că orașul a rămas în ruine. Pe ruine se înălțau barăci Quonset. Creasta apei străvechi semăna cu cenușiul blănii de lup. Apoi, pe plaja prelungă, valurile se spărgeau albe; se fărâmițau în bucățele. Am văzut acest spectru de mânie albă venind din cenușiul sălbatec și între timp am luat-o în grabă spre nord, zorit să ajung la Bruges, și să ies din această linie de alb care semăna cu hăul eternității căscându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
caute prin dărâmături. Am înțeles când au găsit piciorul altarului. Au muncit toată ziua, dar spre seară altarul era ridicat. Și așa, în lumina asfințitului, au citit din carte Sfânta Liturghie. Nu mai erau ostii, dar pe altar au pus bucățelele de pâine pe care le aveam la noi în pivniță. Când l-am întrebat de unde are cartea, fiindcă noi nu aveam decât Biblia, tata a surâs și a spus că niciodată cuvântul Lui Dumnezeu nu moare și nici nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
urca poteca, în hainele lui de sărbătoare. Când ajunse lângă ei, se scotoci în buzunarul de la piept și scoase un ștergărel mic, alb, își făcu semnul crucii, îl despături și ce să vezi ! Pe inul alb ca zăpada erau câteva bucățele pătrate de pâine albă câte una pentru fiecare. "V-am adus ceva de la biserică!" Bătrânul le spusese dimineață să meargă la biserică, fiindcă așa se cade, duminica să se sature cu trupul și sângele Lui, dar parcă nici nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce le mai frămîntă între vîrful degetelor. Au mai mîncat carne de porc? întreabă țăranca, apropiindu-se. Nu. Nu știu ca mama, la țară, să le fi dat răspunde tatăl copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mușcat cu atâta violență dintr-un sandviș cu ou și creson, că m-a privit surprins și mi-a Întins și cealaltă jumătate. — N-ai mâncat nimic azi? Am scuturat din cap că nu, iar mișcarea Îmi fu acompaniată de bucățele de creson care-mi cădeau dintre dinți. Le-am pigulit din poală și le-am mâncat. Hawkins arăta ușor revoltat. — Văd că mi-ai urmat sfatul, i-am spus cu gura plină și arătând către puloverul bleumarin. Porți albastru. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și mai profunde. John Robert primise marți dimineața la Institut lunga scrisoare a lui George, și o aruncase, nedeschisă, la coș, înainte de a se fi uitat peste Ennistone Gazette. După ce citise articolele, luase scrisoarea din coș și o rupsese în bucățele, tot fără să se uite la ea. În aceste două zile de mohorâtă meditație și trecere în revistă a amintirilor, filozoful stătuse tăcut, nemișcat, în camera de la etaj, în care fusese conceput și în care văzuse lumina zilei. Ședea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vadă actul de identitate a trebuit, mai mult sau mai puțin, să mă creadă pe cuvânt. Poza de pe permisul de conducere putea la fel de bine să fie a lui Brandy. Asta înseamnă că trebuie să scriu o grămadă de lucruri pe bucățele de hârtie ca să explic cum arăt acum. Tot timpul cât stau în oficiul poștal, mă uit de la stânga la dreapta să văd dacă nu sunt o cover girl pe avizierul FBI cu cei mai căutați criminali. Aproape jumătate de milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane. Case de bilete automate, dar care nu funcționează niciodată. ROND CORNELIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu reapărea. Poate că deja se săturase de ei. Nu trebuia să trimită mesajul acela. Îl jignise. Tati nu merita asta. Tati era foarte delicat acum. Asta Înțelesese În această seară. Un lucru uimitor. Regele Mufasa fu târât și făcut bucățele În fața ochilor neîncrezători ai puiului Simba. Kevin Își acoperi ochii cu mâna. De obicei se Întrista la gândul că Simba - chiar fără să vrea - Își ucisese tatăl. Îi aducea aminte că și el Își ucisese tatăl, povestind Întâmplarea aceea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și n-aveți cu ce. În șoșoni totuși nu se poate. Desculți? În alte țări (nu imaginare), ar fi posibil. Asfaltul e neted, curat, răcoros (pentru că îl îngrijesc ca pe gazon). La noi, după primii cinci pași, picioarele ar aduna bucățele de sticlă, murdărie de toate felurile, pământ și scuipat. Apoi, nici pantofii din casă nu-i puteți lua, că e păcat să umblați prin oraș ca o balerină rănită. Ce e de făcut? Un proverb țigănesc (da, există și așa ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
spre mansardă. Am prins ocazia, în timp ce-și târșea picioarele într-acolo, să mă strecor în camera ei și să iau manuscrisul. Așa cum mă temeam, camera ei era într-un hal de nedescris. Fiecare suprafață disponibilă era plină cu bucățele mici de hârtie, bucăți de lut și haine murdare. O conservă de fasole mâncată pe jumătate era pe jos, în mijlocul camerei. Sheba lăsase fereastra deschisă în timpul nopții, plouase și covorul lângă geam era inundat. Am găsit și manuscrisul. Îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de luxuriantă și sălbatică. M-am întors înăuntru după toporișcă și niște ziare vechi. Sculptura nu era solidă și densă cum mă așteptasem. Cu prima lovitură n-am nimerit-o, dar când mi-am atins ținta, am făcut torsul băiatului bucățele. Mici bucățele de lut au zburat prin aer. Un ciob mai mare a sărit pe grămada de îngrășământ a lui Eddie. M-am uitat după el și am văzut-o sus pe Sheba, care se uita la mine pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și sălbatică. M-am întors înăuntru după toporișcă și niște ziare vechi. Sculptura nu era solidă și densă cum mă așteptasem. Cu prima lovitură n-am nimerit-o, dar când mi-am atins ținta, am făcut torsul băiatului bucățele. Mici bucățele de lut au zburat prin aer. Un ciob mai mare a sărit pe grămada de îngrășământ a lui Eddie. M-am uitat după el și am văzut-o sus pe Sheba, care se uita la mine pe geam, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca pe un ou. În cinci minute, nu mai rămăsese nimic din sculptură în afară de picioarele încrucișate ale Shebei și un rest zimțat din abdomenul ei. Undeva, departe de Londra, au început să geamă tunetele. Am adunat cât am putut din bucățelele rămase, le-am împachetat în ziare și le-am dus înăuntru, chiar când începea să plouă. Sheba coborâse. Stătea în bucătărie. Mai e ceva despre care ar trebui să știu? am întrebat-o. A dat din cap. — Ești sigură? Tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
putut să mă abțin. Uite, nu te mai gândi atâta la timbru. Doctorii văd o groază de lucruri ciudate. Am citit de curând un articol despre faptul că mamele trebuie să aibă grijă pentru că fetițele Își bagă mereu pietricele și bucățele de Lego acolo jos. Atunci Fi spuse că mai avea ceva să-i zică lui Ruby, dar că trebuia să Închidă pentru că pisica amușina pe la olița cu pipi și bebelușul se trezise. — Te sun mai Încolo. —OK, spuse Ruby. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]