704 matches
-
este filmat sunt castelul de la Chantilly, hotelul parizian Marigny de lângă Elysée și ambasada Olandei. Subiectul e inspirat dintr-un fapt real, deși nu neapărat istoric, și anume o întâlnire dintre Mitterrand și o femeie de culoare care i-a fost bucătăreasă fidelă de-a lungul celui de al doilea septenat. Jean d’Ormesson a făcut parte dintre invitații la ultimul mic dejun oferit de Mitterrand ca președinte, cu puține zile înainte de 17 mai 1995, când i-a cedat locul lui Jacques
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
cu Tudorică în brațe în restaurant și cînd se întorcea, să-i schimbe scutecele, avea sînii atît de plini de lapte, încît pînă ajungea acasă, că doar nu era să-i dea să sugă de față cu chelnerii și cu bucătăresele, sfîrcurile îi umezeau rochia atît de rău, că trebuia să îmbrace alta, înainte de a se duce înapoi la cîrciumă. Fănică se întorsese în oraș în fruntea convoiului de căruțe. Descărcase butoiașele de țuică la el acasă. Vagoanele cu vin încă
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
victime. Metodele sunt diverse: propuneri directe făcute tinerelor de către cunoștințe sau rude, anunțuri în ziare (gen „Recrutăm tinere fete, dansatoare, balerine, pentru țara X. Plecare imediată”), false oferte de muncă în străinătate - de regulă în Italia, Grecia, Austria, Germania - (chelneriță, bucătăreasă pe vase de croazieră, menajeră), de natură să permită câștiguri importante (peste 1 000 de dolari S.U.A. lunar). Repertoriul recrutorilor este și el bine garnisit cu promisiuni referitoare la asigurarea până la destina-ție a transportului, cazării, hranei necesare sau cu invocarea
Agenda2004-50-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283139_a_284468]
-
persoanele care au vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, cunosc limba germană la nivel avansat, au o experiență recentă de cel puțin 2 ani în domeniul solicitat și au diploma de calificare pentru una din meseriile următoare: bucătar/bucătăreasă (calificare profesională bună încheiată ca bucătar), chelneriță (femei cu vârsta de cel mult 30 de ani care au calificare încheiată ca ospătar; cunoașterea limbii engleze constituie un avantaj), femei specialiste în domeniul hotelier pentru servirea micului dejun, curățenie, cameriste și
Agenda2006-06-06-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284722_a_286051]
-
și număr. Tinerii militari au nostalgii, gânduri sinucigașe și colete. Comandanții au de furcă. Bufetul are marfă ieftină și infectă. Serviciul de gardă are trei schimburi și mulți păduchi. Spălătorul are cinci chiuvete funcționale din doișpe. Sala de mese are bucătărese care așteaptă dragoste și de la noile promoții. Noaptea are trei plantoane. În general, armata are o gramatică ușoară, dar, ca să o înveți, trebuie întâi să taci. Să privești și, mai ales, să asculți totul. ș...ț Timpul este continuu și
Povestiri pe 16 mm by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12771_a_14096]
-
toată micuța urbe provincială. (Apropierea - ca punct de pornire, cel puțin - de Revizorul lui Gogol se impune cu forța evidenței). Falsul poet răvășește inima domnișoarei Veturia, fiica părintelui Mantu, căreia îi dedică un poem, dar o sensibilizează corespunzător și pe bucătăreasa Marta cu care împarte nocturne voluptăți de alcov la locul de muncă al focoasei unguroaice. Serata literară unde distinsul oaspete conferențiază despre limba națională și la care participă elita intelectuală locală, plus grupul de prietene ale Veturiei, repurtează un succes
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
rugăciunile ca să-l respecte. Apoi ne așezam toți trei, ținându-ne respirația în timp ce ea verifica până în cele mai mici amănunte felul în care ne prezentam, și numai când găsea totul în perfectă ordine suna din clopoțel. Atunci intra Fulvia Flaminea, bucătăreasa, cu veșnica supă cu tăiței din vara aceea îngrozitoare. La început, când eram singuri cu părinții, mâncarea era o sărbătoare. Fulvia Flaminea ne servea cotcodăcind în jurul mesei, cu o vocație a neorânduielii care făcea viața veselă, și la sfârșit se
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
din cer, amintirea aceea a casei noastre din Guacamayal mi-a mers la suflet. Dar fratele meu refuză farfuria fără să guste. - Nu-mi place - spuse. Doamna Forbes întrerupse lecția. - N-ai cum să știi, nici măcar n-ai gustat. Aruncă bucătăresei o privire de avertisment, însă era prea târziu. - Țiparul de mare este peștele cel mai delicios din lume, figlio mio - îi spuse Fulvia Flaminea. Gustă-l și ai să vezi. Doamna Forbes nu se tulbură. Ne povesti, cu metoda sa
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
convins pe pielea lui că banii care s-au băgat în presă în ultima vreme transformă acest club în--tr-o afacere în care patronii au ultimul cuvînt. P.S.: Ion Cristoiu o atacă prostește pe Ioana Lupea, acuzîn-d-o că are aer de bucătăreasă. Pentru cultura lui generală, o bucătăreasă care își cunoaște meseria e o per-soa-nă respectată. Iar pentru un ziarist de stînga, cum se pretinde analistul, a ataca bucătăresele, din cauză că nu-i place ce scrie Ioana Lupea, e o dovadă de crasă
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
care s-au băgat în presă în ultima vreme transformă acest club în--tr-o afacere în care patronii au ultimul cuvînt. P.S.: Ion Cristoiu o atacă prostește pe Ioana Lupea, acuzîn-d-o că are aer de bucătăreasă. Pentru cultura lui generală, o bucătăreasă care își cunoaște meseria e o per-soa-nă respectată. Iar pentru un ziarist de stînga, cum se pretinde analistul, a ataca bucătăresele, din cauză că nu-i place ce scrie Ioana Lupea, e o dovadă de crasă rătăcire ideologică și de insultă la adresa
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
Ion Cristoiu o atacă prostește pe Ioana Lupea, acuzîn-d-o că are aer de bucătăreasă. Pentru cultura lui generală, o bucătăreasă care își cunoaște meseria e o per-soa-nă respectată. Iar pentru un ziarist de stînga, cum se pretinde analistul, a ataca bucătăresele, din cauză că nu-i place ce scrie Ioana Lupea, e o dovadă de crasă rătăcire ideologică și de insultă la adresa unora dintre cititoarele sale fidele.
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
zi lichidul albăstrui, cu miros înțepător, pe care-l detesta. Și după ce nenorocitele de capre spaniole au fost duse la abator, săptămîni de zile nu s-a mai mîncat în casă decît carne de capră. Hellen Poe nu era o bucătăreasă prea înzestrată și micuța Nissy ajunsese direct să se teamă de mese, din pricina zîmbetului încîntat pe care trebuia să-l afișeze pe față. John Poe simțea nevoia să audă întruna mulțumiri și laude pentru binefacerile pe care le împărțea. După
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
optimistă. Până acum n-am înregistrat nici un serios bombardament aerian. Încercări de-ale avioanelor rusești pe deasupra Bucureștiului n-au avut rezultat. Atât că te făcea să te scoli noaptea din pat, spre a coborî la subsol, unde personalul, mai ales bucătăreasa, erau în panică. Totul se liniștea după scurt timp și noi ne urcam iar la etaj, însă eram cam nedormiți pentru a doua zi când trebuie să continuăm lucrul zilnic. Mari artiști germani se perindau la noi pe scena Ateneului
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ajunse acasă începe să se-audă un zgomot asurzitor, bubuituri enorme, erau bombe care cădeau asupra Bucureștilor, bombe americane. Ne coborâm cu toții la subsol, așa cum eram, îmbrăcate încă cu paltoanele și cu notele la subțioară, căcide-abia sosisem. Jos, jale grozavă, bucătăreasa leșină de spaimă, toți eram palizi însă ai mei îți păstraseră calmul. Ca prin minune casa noastră scăpă teafără; la spatele nostru ardea o altă casă mare, iar pe aceeași stradă se aprinsese alta. După 2-3 ceasuri, bombardamentul încetează, dar
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián îl urmă, ascultător, pe băiat, însă pămîntul îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase în Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate ori, cu aceeași
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
mai puține greșeli de vorbire, cu atât cinismul său e mai mare. Generația lui Dan Marțian - adică a lui Iliescu însuși - păstra ceva din bonomia activistului care, după ce se îmbuiba corespunzător, nu se supăra dacă la masa ospățului se oploșeau bucătăresele, șoferii sau oamenii de serviciu. Generația lui Gușă n-are astfel de scrupule: e o generație fără Dumnezeu. Cu ochii doar pe busola guvernării, e în stare să calce peste oricâte cadavre pentru a rămâne conectați la țâța generoasă a
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
insul adormea buștean... Că avea trei neveste și că și el, ca „rege", era tot cu damele lui ca Feri, ca „regele" cu care semăna leit - nasul, bărbia, fața, ai fi zis că era fiul regelui făcut cu una din bucătăresele cu care se culca des la Palat înghesuindu-l prin colțuri să nu-l vază „curtencele" - lui îi plăceau femeile zdravene din popor -, se spunea că avea o fiică făcută cu el și care îi semăna leit. Și el o
Regele cu șapcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6278_a_7603]
-
felului în care privesc, în care își conduc personajele, dinamic, sau le scufundă în tăceri. Scriitorul și dublul său, Generăleasa și dublul ei, Prințul și Prințesa - ieșiți din lada cu jucării - cei doi miniștrii, apariții becketiene, clovni amari și ridicoli, Bucătăreasa și Tăietorul de lemne. Chestiunea asta amplifică drama, rostită sau intuibilă, a fiecărui personaj. Popasul pe care spectatorul poate să-l facă mai tare, astfel, pe lîngă un personaj sau altul, prelungit de dublul său este consistent. Ideea regizorului se
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
dărâmat-o. Fiindcă nerăbdarea lor n-are nimic revoluționar, dimpotrivă. Degeaba aria din Bellini, Suoni la trompa e intrepido, cu al său, foarte romantic, patria, vittoria e onor! Pură retorică, exersată prin camere de serviciu, încercând să câștige grațiile vreunei bucătărese. Și nu vorbele contează, cât meșteșugul lor, dovadă portretul pe care i-l face Rîmătorian iubitei Rezi, unde nici un epitet nu stă lângă regentul său. Acest vice-versa stilistic îl va moșteni, întocmai, Rică Venturiano, încurcat în declarații, ca și în
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
anticar în întuneric și vitrine cu evantaie spaniole și niște Buddha reparați, atunci îmi amintesc de garajul mecanicului albinos care repara automobile vara, târându-se spre măruntaiele motoarelor. Bufnițele, Iolanda, se striveau de ferăstruica de la cămăruța mea, lipită de camera bucătăresei cu o tinetă-latrină lângă pat și refluxul veșnic fierbând sub capacul cu sită, iar oaspeții din hotel eram noi doi plus nașa mea și cei trei agenți ai poliției secrete, deși, când venea luna iulie, se curăța plaja de rămășițe
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
sub capacul cu sită, iar oaspeții din hotel eram noi doi plus nașa mea și cei trei agenți ai poliției secrete, deși, când venea luna iulie, se curăța plaja de rămășițe, venea o căldură amară să potolească valurile, și imediat bucătăreasa și bătrânica se succedau în vestibul, cu tricotajul în poală, făcându-și iluzii că dintr-un taxi miraculos avea să debarce un grup de americance rebegite, învinse de angoasa pinilor și de arcurile tapiseriei. Dacă mă gândesc, dragostea mea, la
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
totuși, Iolanda, să nu crezi că viața mea într-un sătuc din regiunea Ericeira unde eucalipții picurau lacrimile unei mâhniri fără leac nu era agreabilă: ba da, era agreabilă. Când sciatica nu o chinuia, descărnând-o de suferință pe saltea, bucătăreasa juca cu mine cărți în camera cu bazinul stricat, în timp ce agenții poliției secrete făceau să tremure podeaua peste capetele noastre, imaginând torturi și închisori. În unele dimineți de toamnă marea și vântul se domoleau și se putea distinge o limbă
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
prea cenușiu totul, iar în curticica din spate, cu întunericul ei, cu țâșniturile ei de stuf și cucuvelele ei mânioase, valurile care plecau și veneau se loveau în odăi cu un mic vârtej de spumă. Încât pisicile, cu toate eforturile bucătăresei de a le seduce cu străchini de țipari, dispăreau printre eucalipții alarmați de dezordinea mării și cadavrele de marinari agățați de fragmente de cârmă, care ne fixau din dulapuri dintre cutiile de pălării. Nu existau pisici dar posedam un corb
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
fi făcut parte dintr-o poveste în care un cârd de nimfe mă urmărea pe aleile din curte (zeițele dolofane, rozalii, în tunică, din micile oleografii de pe coridor, înlănțuindu-se într-o pădure și într-un pârâu), și chiar când bucătăreasa a venit să mă cheme la culcare, vocea ei, asemănătoare la început cu pârâitul ciștilor, a întârziat până să devină reală cu ajutorul unor metamorfoze pe care trunchiul meu părea să le însoțească, alungindu-se și micșorându-se în scrâșnet de
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
casele din piață, de caprifoiul și de eucalipții care ne împiedicau să vedem șoseaua, și de Jeepul Gărzii la intrarea în pensiune, cu un soldat cu pușcă fumând în interior. În vestibul caporalul, care înainte de nașterea mea îi făcuse curte bucătăresei, și un al doilea soldat pe care nu-l cunoșteam, amândoi cu jambiere și cartușiere dar cu bereta în mână, o cercetau pe nașa mea dar fără să îndrăznească să o atingă, rugându-se ca telefonul cu manivelă să funcționeze
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]