1,108 matches
-
arhetipuri sau având o identitate vagă; noile modele sunt personajele „pulverizate“ în „voci“ (care își certifică existența numai prin actul de limbaj) sau roluri/măști, personajele contradictorii, cu dublă/multiplă personalitate, „omul fără însușiri“, ins absurd, nonerou, personaj „sucit“, parodic, bufon, nebun etc. - înnoirea limbajelor scenice prin noi deschideri ale artei dramatice (fragmentarea spațiului scenic, decoruri simbolice, nonmimetice etc.). - Reprezentanți: Lirica modernistă: Guillaume Apollinaire, Paul Valéry, André Breton, Paul Éluard, Louis Aragon, Jacques Prévert, Rainer Maria Rilke, Rubén Darío, Federico García
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
istorică și drama sentimentală, ca reacție la rigorile esteticii clasicismului impuse în teatru încă din vremea Renașterii. În prefața la Cromwell, Victor Hugo definea drama ca pe „o oglindă de concentrare în care se îmbină grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia“. O altă trăsătură definitorie pentru această specie dramatică este conflictul puternic care se dezvoltă prin acțiunea scenică a unor personaje complexe. Spre deosebire de drama romantică - în care conflictul drama tic, element de mare forță, declanșator al unor evenimente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prototipul acelor intelectuali care au petrecut anii de război în URSS, unde au supraviețuit cu frica în oase; inițiați în teribilele secrete ale stăpânilor sovietici, ei fac jocul puterilor sub a căror teroare trăiesc. „D” (Galczynski) îi grupează pe toți bufonii venali și plebeieni care s-au resemnat să cânte osanele regimului din pur oportunism, și poate pentru a li se ierta eventualele compromisuri făcute înainte de război cu extrema dreaptă. Mai mult sau mai puțin, toți intelectualii care au servit stalinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-se celei auctoriale. Batjocorit de semeni pentru neîndemânarea (datorată curăției sale) cu care ratează în sfera relațiilor sociale, Gulică descoperă sistematic în „marea evidență” a prezentului istoric un tumult de forme caricate, degradări ale noimelor și rosturilor firii. Pare un bufon, dar deține, precum profeții judecători ai vechimii, secretul întocmirii noului prin distrucție și întinsul pamflet din primele cincizeci de capitole ale romanului e Apocalipsa lui. Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
recepție ale prinților cu care schimbau alcovurile parfumate ale conteselor, cu paturile de paie umede ale pușcăriilor, ei sunt personajele cele mai minunate pe care le cunoaștem. Dacă unii dintre ei se mulțumesc să golească buzunarele prinților, jucând rolul de bufoni sau consilieri intimi, câțiva dintre ei se ridică la lovituri de maestru, care trădeazăspirite geniale. In a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, peste capetele europenilor uimiți, s-a înălțat pleiada celor 7 mari șarlatani sublimi și aventurieri nemuritori
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
materială ca la expresioniști, vopselele sunt halucinante, nevroza este expresia unei alienări. Poetul se înstrăinează de lume, de sine însuși, până la impresia de vid existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit poetul ca pe-un bufon, la care simularea, gluma, farsa au note grotești, lumea e un bâlci, alienarea înseamnă transformarea întregului univers într-o lume fără viață. În paradisuri artificiale, poetul aspiră spre absolut, poezia devine un mod de cunoaștere a lumii. TEMELE BACOVIENE O
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nedumerit mă mir,/ De ce să cânte un marș funebru..." (Nevroză); b. Iubita este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile mele e o parodie a unui prolog "cult": "Iubite cetitoriu. Multe prostii ăi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și comportamentul fiecăruia, degradează retorica "serioasă" până la un limbaj imaginar, coboară lumea la materialitate, la imaginea corporală a acesteia. De pildă, cearta din casa de aramă din Povestea lui Harap-Alb, dintre "monștri" care sunt personaje carnavalești (Petru Poantă). Cuvintele acestor bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
domeniu În care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale Îndemînării sau ale stîngăciei Își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului, ca „mod deturnat și parodic de a pune problema artei” sau ca „epifanie derizorie a artei și a artistului În societatea modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
s-a aplicat unei societăți specific românești, iar așa-zisul schematism al personajelor din Momente se explică prin stadiul de nediferențiere a tipului de mahala. Z. e de părere că în schițe nu domină satira propriu-zisă, ci râsul orientat spre bufon. Opera lui Caragiale este o caricatură și a-i cere „adâncime psihologică”, așa cum făceau C. Dobrogeanu-Gherea și G. Ibrăileanu, ar însemna să se vrea înlocuirea comediilor și a prozei cu altceva. Criticul mai constată că arta lui Caragiale este „artă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
mai caracteristice. Cel mult unele accente („șopârlele”, referirile la realitatea proximă) se acutizează sau capătă o mai mare transparență. De altfel, o parte a poemelor au trecut cu minime modificări dintr-un volum în altul. E o poezie îndatorată spiritului bufon, disimulând sub aerul de neseriozitate și de jovialitate frivolă identitatea unui sentimental care își exteriorizează melancolia în tumbe și poze ludice. Pe scurt, neseriozitatea unui serios care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
îmbrățișarea iubitului lasă o „arsură”. Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete de păpuși, măști de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului ca simbol al eternității condensate. Piatra clădește temple, nu neapărat reale concrete, ziduri cu „crăpături”, „morminte”, „răni”, „scuturi”, pătrunzând în simbolul istoriei înseși. Astfel, umbra tatălui priveghează templul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
deliricizarea poetică (realizată după modelul Petre Stoica, Marin Sorescu, Mircea Ivănescu), autodemascarea ironică a discursului în calitatea sa de convenție, tendința transcrierii evenimentului cotidian. Modul în care Radu G. Țeposu definește scriitorii care fac o poezie a "cotidianului prozaic și bufon" (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Alexandru Mușina) s-ar potrivi în mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești și crispări
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de raze. De altminteri, Liviu Ioan Stoiciu e și unul dintre cei care teoretizează poezia ca dedublare, ca joc al celui care e când actor, când poet: "suprasaturat de atâta metaforă-fără-de-care-nu-se-poate-concepe-poezia (...) noul poet își intră un rol... de actor dintâi (bufon sau împărat) și... nedumerește. (...) și, cu timpul, se ia seama că actorul nu e decât un poet. Poet dintâi. Un poet adevărat, travestit. Travestit de dragul recreării unui limbaj cu trup și suflet... Avertizând. De aici înainte, putând propune, convingător, toată
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-și alcoolul din bureții lor anonimi/ peste inimă cât o capcană." (Panopticum). Cel mai adesea, la Leonid Dimov, nota gravă nu e evidentă (deși ea nu lipsește cu desăvârșire) poate și datorită faptului că aici eul emitent adoptă deseori masca bufonului permițându-și, în consecință, să modifice până la caricatural sau bizarerie contururile cotidianului: "Noaptea bate din lumini/ Ca să n-avem cumva teamă;/ Zboară demonii: ciorchini/ Peste urbea de la vamă,// Dar lăsa-ne-vom în jos/ Și vom trece-ntr-o strigare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ludic universul, ca spațiu al maximei libertăți creatoare, și la Leonid Dimov: În laptele dimineții aceste/ Din orașul climateric cu însușiri alpestre/ Au explodat ciudat prăjiturile din vitrină./ Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un/ glob de lumină" (Vis cu bufon). Imaginile surprinse par a se compune și a se descompune sub privirile lectorului nevoit să se prindă în caruselul textului care nu vrea să-i inducă o stare halucinatorie, ci să-l provoace să reintre în dimensiunile realului schimbând coordonatele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nevoit să se prindă în caruselul textului care nu vrea să-i inducă o stare halucinatorie, ci să-l provoace să reintre în dimensiunile realului schimbând coordonatele după care se ghidează. Se explică astfel răsturnările de perspectivă din Vis cu bufon, revenirile ironice: "Eu mă gândeam, bineînțeles, la moarte/ Când a intrat sunând din clopoței, pe rotile,/ Bufonul unui rege mort cu zile". Tema morții este surprinsă dintr-o perspectivă inedită, o prezentare burlescă punând sub semnul întrebării tratarea gravă din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să-l provoace să reintre în dimensiunile realului schimbând coordonatele după care se ghidează. Se explică astfel răsturnările de perspectivă din Vis cu bufon, revenirile ironice: "Eu mă gândeam, bineînțeles, la moarte/ Când a intrat sunând din clopoței, pe rotile,/ Bufonul unui rege mort cu zile". Tema morții este surprinsă dintr-o perspectivă inedită, o prezentare burlescă punând sub semnul întrebării tratarea gravă din literatură, aducând sugestia că moartea poate să-și facă apariția și într-o lume a luminii, a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
121 Diaconescu, Sanda, 65 Diaconu, Elena, 80, 88, 89, 95, 96, 100 Dianu, Romulus, 86 Dimineața, 55 Dimisianu, Gabriel, 118 Dimitriu, Paul, 78 Dimov, Leonid, 31, 53, 163, 225, 226 Dimov. Leonid Cursă, 226 Elegie, 226 Proiecții, 226 Vis cu bufon, 226 Dincă, Emil, 70 Dobre, Dumitru, 108 Dobrescu. Caius o întâmplare neobișnuită, 210 Doinaș, Ștefan Augustin, 50, 54, 100, 115 Doinaș. Ștefan Aug. Poemul cărților, 89 Dragomir, Mihu, 78 Dumitrescu, Geo, 21, 22, 30, 31, 36, 53, 56, 58, 59
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
inițial mai aproape de convoaiele funerare, are ceva din solemnitatea acestora, dar și din uimirea mistică pe care o presupune actul religios. Clovnul este și el asociat cu imaginea morții, prin gesturile sale spasmodice uneori. Să nu uităm nici apropierea de bufon, suprapus adesea peste simbolismul morții, pornind de la conceptul că moartea este cea care râde la urmă. 227 Măturatul este, de altminteri, un act de separare a cosmosului de haos, se constituie însă într-un simbol ambivalent pentru că actul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
alte imagini enigmatice, ale oniricului, angoasei, halucinațiilor, din teamă și din coșmar kafkian, cu o „vânătoare” rituală, o construcție parodiind mitul întemeierii, cu un „castel” unde bărbații o fac pe „nebunii”. Personajele masculine sunt de multe ori „slabe”, „caraghioase”, niște bufoni cu rol de purificare prin carnavalesc, în vreme ce femeile apar puternice, misterioase, sugerând forțe oculte, ca memorabilul personaj Tania, din povestirea „La anii treizeci...”. Antuza, de care se îndrăgostește Vicol, e „prezentă” constant, spunându-i bărbatului care nu o percepe la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
motive de cenzură opera s-a mai reprezentat și sub denimirile de : Viscardello, Clară di Pert și Lionello. Premieră a avut loc la Veneția, Teatro La Fenice, pe 11 Martie 1851 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Mantua, secolul 16 Personaje: Rigoletto, bufonul Ducelui de Mantua (bariton); Gilda, fiica lui (soprana); Ducele de Mantua, un mare vânător de fuste (tenor); Sparafucile, un asasin la ordin (baș); Maddalena, sora acestuia (mezzo soprana); Contele Monterone, (bariton); Giovanna, doica Gildei (mezzo-soprana); Marullo, (bariton); Contele Ceprano, (baș
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
menuet, femeile avansează și Ducele se îndreaptă direct spre Contesă și își exprimă regretul că aceasta părăsește bălul. Ducele îi oferă brațul pentru a o conduce spre ieșire.Contele de Ceprano, care a urmărit de departe scenă, este abordat de bufonul curții, Rigoletto, un cocoșat diform, care își bate joc de acesta pentru că nu poate să l împiedice pe Duce să-i curteze nevasta. Rigoletto părăsește sala în timpul dansului următor, un périgourdine , în timp ce un alt curtean, Marullo, aduce vestea că a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
noutate șocantă, Ducele revine urmat de Rigoletto. Atunci cand Ducele, iritat de prezență Contelui Ceprano, care îl incomodează în flirtul sau cu Contesă, își manifestă nemulțumirea, Rigoletto îi sugerează să o răpească pe Contesă sau să-l ucidă pe Conte. Propunerile bufonului nu sunt pe placul Ducelui care îl sfătuiește pe acesta să fie mai puțin agresiv. În corul care urmeaza Borsa împreună cu Ceprano și ceilalți curteni promit să se răzbune pe bufon. Rigoletto își exprimă disprețul față de aceștia declarând că nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]