889 matches
-
cu faptul că marele Anton Pann și alți scriitori și oameni de știință importanți au rădăcini în sudul Dunării. Ținutul în care, pe la 1800, s-au așezat acei coloniști bulgari din care mă trag, sudul Basarabiei, de fapt Basarabia propriu-zisă, Bugeacul tătărăsc începând din secolul al XVI-lea, a fost, dintre toate ținuturile românești, acela care a suferit, de-a lungul veacurilor, cel mai intens „bombardament” alogen. În limba turcă, „bugeac” înseamnă colț și tot așa, cu mult înaintea lor, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din care mă trag, sudul Basarabiei, de fapt Basarabia propriu-zisă, Bugeacul tătărăsc începând din secolul al XVI-lea, a fost, dintre toate ținuturile românești, acela care a suferit, de-a lungul veacurilor, cel mai intens „bombardament” alogen. În limba turcă, „bugeac” înseamnă colț și tot așa, cu mult înaintea lor, l-ar fi denumit populațiile slave, „Uglon” (de la ugol), cuvânt ce apare în cronicile bizantine modificat în „onglos”. E vorba de „colțul” alcătuit de Nistru, Marea Neagră (linia țărmului acesteia formând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ținuturile împrejmuitoare în raiale (provincii creștine aparținând Turciei). În 1569, același sultan cedează un anumit teritoriu tătarilor nogai, aduși de turci de pe Volga, reședința hanilor devenind localitatea de azi Căușani. Dar, deși acești tătari, care încep să se numească „din Bugeac”, se răspândesc în tot sudul și într-o parte din centrul Basarabiei, cetățile turcești rămân adevăratele stăpâne în zonă. La începutul secolului al XVII-lea, sultanul Osman răpește Moldovei ținutul Reni, alipindu-l Ismailului. La începutul secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
La începutul secolului al XVIII-lea, în 1712, după campania de pe Prut a lui Petru cel Mare și „trădarea” lui Dimitrie Cantemir, turcii formează în nord raiaua Hotin. Nu rareori își făceau apariția în Basarabia și cazacii, pustiind cetățile turcești, Bugeacul - și nu numai. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea începe lunga serie a războaielor ruso-turce, ce vor dura, fără un an - exact două secole; în cadrul acestora am putea delimita războiul, să-i spunem, de 101 ani (Stănilești, 1711 - campania din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
În timpul războiului din 1806 - Basarabia ținea, practic, de trei săptămâni: 1) Chișinău, Orhei, Bălți și Soroca, orașe și ținuturi alcătuiau Moldova de dincolo de Prut; 2) Cetățile Hotin, Bender, Akerman, Chilia și Ismail, împreună cu împrejurimile lor depindeau nemijlocit de turci; 3) Bugeacul aparținea tătarilor. Timp de două secole și jumătate, tătarii din Bugeac (nogai) - ce nu trebuie confundați cu tătaro-cumanii trăitori în Basarabia de sud-est în vremea „descălecatului”, a întemeierii statului moldovean independent - au constituit o grea năpastă atât pentru populația din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Chișinău, Orhei, Bălți și Soroca, orașe și ținuturi alcătuiau Moldova de dincolo de Prut; 2) Cetățile Hotin, Bender, Akerman, Chilia și Ismail, împreună cu împrejurimile lor depindeau nemijlocit de turci; 3) Bugeacul aparținea tătarilor. Timp de două secole și jumătate, tătarii din Bugeac (nogai) - ce nu trebuie confundați cu tătaro-cumanii trăitori în Basarabia de sud-est în vremea „descălecatului”, a întemeierii statului moldovean independent - au constituit o grea năpastă atât pentru populația din zonă, pe care au măcinat-o și pulverizat-o, cât și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
primul rând Moldova și Țara Românească, în care năvăleau adeseori, pe cont propriu sau ca trupe auxiliare, de șoc ale turcilor. Din cauza tătarilor viața populației simple devenise insuportabilă; nu numai vite, ci și oameni, înhămați tot ca vitele, luau calea Bugeacului, pentru popularea stepelor sale pustii. Necontenitele harțe și lupte, războaielor ruso-turce, în fine timpul necruțător i-au zdrobit și împuținat însă până la urmă și pe tătarii din Bugeac. Astfel încât ultimii dintre ei au fost evacuați în 1808 în Crimeea, de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu numai vite, ci și oameni, înhămați tot ca vitele, luau calea Bugeacului, pentru popularea stepelor sale pustii. Necontenitele harțe și lupte, războaielor ruso-turce, în fine timpul necruțător i-au zdrobit și împuținat însă până la urmă și pe tătarii din Bugeac. Astfel încât ultimii dintre ei au fost evacuați în 1808 în Crimeea, de către ruși, care după anexarea Basarabiei au procedat la o adevărată curățire a ei de turci și tătari. Rezultatul fiind că în 1855 în Basarabia, care număra pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care număra pe atunci un milion de locuitori (dintre care 866 000 ortodocși, 25 000 protestanți, 5 000 catolici, 2 000 armeni gregorieni, 9 500 rascolnici, 81 000 evrei) existau numai 24 de mahomedani! A început o nouă repopulare a Bugeacului, rămas acum fără picior de tătar, a acelui „colț” de țară și lume bătut și răzbunat de pașii atâtor neamuri și seminții. Noua administrație - țaristă - a alcătuit, aici, în sudul Basarabiei un pitoresc mozaic de nații, printre care, pe lângă moldoveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
început temporar, de către armatele ruse. Sunt cunoscute mai multe migrații, considerate notabile și de mari istorici precum Iorga sau Constantin C. Giurescu, care le consemnează. Prima a avut loc după războiul ruso-turc din 1787-1791, când bulgarii s-au stabilit în Bugeac, în apropierea orașelor Ismail, Chilia, Reni, Akerman dar și Chișinău. A doua s-a produs între 1806-1812, de data aceasta ei așezându-se pe pământurile revendicate, după alungarea turcilor și tătarilor, de boierii moldoveni; în aceste condiții, mii de bejenari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fugit spre est, alții, cei mai mulți, spre vest. Au rămas și pe loc, firește, dar oricum n-au mai rămas, nici ei, aceiași. După experiența anului 1940-1941, în timpul și la sfârșitul războiului, un mare număr dintre urmașii emigranților bulgari în fostul Bugeac n-au mai stat pe gânduri: s-au grăbit să treacă în România, să se pună la adăpost. Clujul, îmi amintesc, era „plin” de basarabeni care, când se întâlneau, o dădeau imediat pe rusește sau bulgărește. Limbile acestea le erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-ar fi putut privi ca pe niște venetici, ceea ce și erau. În apărarea acelor coloniști (bulgari) și chiar a colonizatorilor lor (rușii) trebuie spus că bejenarii au fost așezați nu în părțile Basarabiei masiv populate de moldoveni, ci în Bugeacul rămas fără tătari, în parte pustiu. Familia tatălui meu locuia în Iambolskaia mahala, ceea ce ar putea indica descendența ei: cândva, predecesorii celor ce alcătuiau acea „mahala” veniseră probabil din orașul sau regiunea Iambol. Orbecăiesc îndelung pe o hartă a Bulgariei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lemne nu erau și se foloseau la încălzire cocenii, paiele, ciurlanii. Mâncarea, mai modern, se făcea la primus folosindu-se gaz lampant. În 1935 s-a resimțit din plin seceta. Guvernul de atunci a înființat cantine în toate comunele din Bugeac, deci și în Tabacu. Nimeni nu a suferit de foame. Poșta era spaima mea. Mi-era frică să nu vină suspendarea din post în avantajul cuiva cu o vechime mai mare. și iată-mă la 1 octombrie fără post, singura
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă dăruiam și ne dăruiam școlii și familiei și, în definitiv, munceam pentru obște. * Dar să revenim la gard. Spre sfârșitul lunii mai orzul era strâns (în Bugeac recoltarea păioaselor se făcea foarte devreme), s-a recepționat ce era de recepționat și căruțele însoțite de delegații comitetului sătesc au mers la Ismail unde s-a predat orzul iar cu banii încasați s-a mers la depozitul de cherestea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Marta Timofeev - Suceava (ruși și ucraineni), I. Seleanu (evrei), C. Doca - Galați (greci), M. Isar - Constanța (turci și tătari), V. Popa (lipoveni). Au mai vorbit despre situația românilordin afara țării: I. Grămadă (Bucovina), I. Soroceanu (Hotin), F. Nenov, N. Păruș (Bugeac), C. Guja (Basarabia), T. Tabușnic și N. Pogolșa (Transnistria), N. Serdaru (Transnistria Ucraineană), Ștefania Isac (transcarpatia), Zamfira Mihail (Siberia), V. Macarie (Letonia), O. Căpățână (Ungaria), Al. Andronic (Slovacia), T. Cantemir și Doina Azoicăi (istroromâni), V. Diaconu (Albania), C. S. Timoc
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Aspecte din viața Culturală a Bucovinei, Înv. Claudia Hotineanu: Pentru dreptul la Învățătură a românilor din nordul Bucovinei (Cernăuți), D. J. Soroceanu (Suceava). Românitatea Ținutului Hotin, F. Nenov: Liceul „Central” din orașul Bolgrad promotor al culturii și armoniei interetnice În Bugeac; Prof. C. Guja (Iași): Stabilitatea elementului etnic românesc Într-o zonă nistriană a Basarabiei; Prof. N. Pogolșa (Chișinău Tiraspol): Învățământul În limba română În Transnistria, E. Serdaru (Suceava): Transnistria de Nord; Prof. Ștefania Isac (MuncacsUjgorod): Românii din Transcarpatia; Dr. Zamfira
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Nechifor și prof. Ion Raducea au reprezentat societatea noastră la simpozionul organizat la Timișoara de Societatea Culturală "Astra Română pentru Banat și Porțile de Fier" . Au susținut comunicări prof. Ion Nechifor "Românii din Istria" și prof. Ion Raducea "Românii din Bugeac" . Excursie la Sarmisegetuza . 11 octombrie Dr. Vlad Bejan , Cecilia Oescu și Agnezia Lazar au fost prezenți la ședința inaugurală a jubileului de 75 de ani a bibliotecii județene "Gh. Asachi" din Iași, Director distinsul om de cultură N. Busuioc. 13
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Transilvania cu trecerea Carpaților, iar alt drum de la Botoșani Ștefănești, cam 60 km, trecând Prutul spre Soroca pe Nistru. Drumurile în principat au fost consolidate cu piatră și poduri, sub domnitorul Mihail Sturdza, care făcea legătura dintre DunăreMare cu drumul Bugeacului și statele din apus, aducând mari venituri în vistieria Moldovei. Azi, în apropiere de localitatea Crasna, ne stă mărturie grăitoare monumentul istoric „Podul Doamnei”, din drumul Vasluiului, care traversa râul Bârlad. Pod ce avea o lățime de cca 10 m
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Transilvania cu trecerea Carpaților, iar alt drum de la Botoșani Ștefănești, cam 60 km, trecând Prutul spre Soroca pe Nistru. Drumurile în principat au fost consolidate cu piatră și poduri, sub domnitorul Mihail Sturdza, care făcea legătura dintre DunăreMare cu drumul Bugeacului și statele din apus, aducând mari venituri în vistieria Moldovei. Azi, în apropiere de localitatea Crasna, ne stă mărturie grăitoare monumentul istoric „Podul Doamnei”, din drumul Vasluiului, care traversa râul Bârlad. Pod ce avea o lățime de cca 10 m
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
acceptabil în directivitatea unor confesiuni: N-am să-ți recit versurile mele, Nici cele învățate în școală pe dinafară. Păstrez și acum lumina albă de la stele, Iar nevinovăția de la școala primară. POEȚI PROVINCIALI ȘI "TINERI" Lui Alexei Mateevici, basarabean din Bugeac, i se datorește, pe lângă alte versuri care promiteau, o nouă definiție poetică a limbii române, cu imagini superioare celor ale lui Sion: Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt se mișcă vara; În vestirea ei bătrânii Cu sudori sfințit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
contabilitate și educație cooperatistă din Chișinău. După 1944 devine secretar de plasă, activist sindical și, până la pensionare, îndrumător la Muzeul de Artă din Brăila. Debutează cu versuri în „Viața Basarabiei” (1932). Și-a publicat poeziile în „Basarabia literară”, „Cultura poporului”, „Bugeacul”, „Poetul”, „Itinerar”, „Raza”, „Cuvânt moldovenesc”, „Cetatea Moldovei”, „Cuget clar” ș.a., iar după război e prezent în „Iașul literar”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Pagini dunărene” ș.a. Prima carte de versuri, Caravana robilor, o scoate în 1934, în editură proprie. Urmează
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
luminiscență potolită, cu o tonalitate elegiacă generată de pericolul iminent al „abisurilor de moarte”. SCRIERI: Caravana robilor, Bolgrad, 1934; Somnul lebedelor, Buzău, 1944; Miracol carpatin, Brăila, 1969; Poezii, pref. Dumitru D. Panaitescu, Brăila, 1979. Repere bibliografice: Iacob Slavov, „Caravana robilor”, „Bugeacul”, 1936, 3; N. Iorga, Din poezia bună, NRL, 1938, 169; Iorgu Tudor, Mișcarea culturală-socială în Basarabia după Unire (1918-1944), București, 1976, 29, 69, 185; Scrisoare de la Alfred Basarab Tibereanu. 1980, ADLTR, T-19; Gheorghe Gheorghiu, În umbra timpului, „Basarabia”, 1992
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
pref. L. T. Boga, Chișinău, 1937; Ulița păcatelor, București, 1940. Repere bibliografice: Sergiu Matei Nica, „Al nimănui”, VBA, 1937, 7-8; Al. Bardier, „Al nimănui”, „Raza”, 1937, 402; Onisifor Ghibu, Pe marginea unui roman, CGM, 1937, 11-12; D. Petrescu, „Ulița păcatelor”, „Bugeacul”, 1940, 5-7; I. Moraru, „Ulița păcatelor”, „Basarabia”, 1940, 8 mai; Vlad Chiriac, Dominte Timonu - o ramură vie a neamului nostru, LA, 1992, 7 noiembrie; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 103; Vlad Chiriac, Un transnistrean în anturajul literar basarabean: Dominte Timonu, „Limba
TIMONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290176_a_291505]
-
, Vladimir (10.VIII.1910, Bolgrad - 20.VII.1966, București), poet. Este fiul Varvarei și al lui Hristofor Cavarnali. Se afirmă într-un context literar favorabil, publicându-și poeziile în revista „Bugeacul” din Bolgrad și în „Viața Basarabiei” din Chișinău. Mai colaborează la „Moldavia”, unde este și redactor, la „Poetul”, „Itinerar”, „Front literar”, „Curentul literar”, „Festival” ș.a. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor din Basarabia. După al doilea război mondial lucrează
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
pricină, că având tătarii pe acele moșii Domnia se cade a lua dijma, iar nu stăpânii moșiilor"... Ușurgiii sunt adunătorii de la tătari a zeciuelii (ușurului) de pe moșiile arendate de ei în pământul Moldovei. Se știe, ei neavând terenuri suficiente în Bugeac, conveniseră cu guvernul Moldovei să arendeze terenuri în Moldova, pentru care datorau zeciuială (ușur). La 25 septembrie 1755, la Iași, în Divanul domnesc, Ion Matei Ghica, Domnul, unde iau parte și arhiereii, se hotărăște „a nu se mai lua pe seama
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]