1,960 matches
-
cu cine s-a...? Ce mai face cutare? Dar cutare? Cine a mai...? Și multe alte vorbe ce se spun În astfel de situații, mai mult pentru trecerea timpului. Cei doi erau priviți de către țăranul sărac dar Înzestrat cu acel bun-simț și inteligență nativă ce se găseau -pe atunci - din plin la sate și care nu Îndrăznea să-i spună pe nume băiatului vecinului său, ca niște oameni de la oraș; erau Îmbrăcați cu haine scumpe (pentru el), vorbeau despre bani, averi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și conchide: "Ceea ce demonstrează că un principe nu este obligat să-și țină cuvîntul". Avem aici o concluzie fără premise; nu-i este, oare, rușine Doctorului crimei să bîlbîie astfel lecțiile de necuviință? Dacă am vrea să dăm probitate și bun-simț ideilor încîlcite ale lui Machiavelli, iată, aproximativ, cum le-am putea întoarce. Lumea este ca o partidă de joc, în care se găsesc jucători cinstiți, dar și trișori; pentru ca un principe, care trebuie să joace această partidă, să nu fie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
științifice”, prejudecățile feminismului sunt simptomele unei mentalități revanșarde, antimachiste și antitradiționaliste. Firește, conceptul însuși de „tradiție” poate îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate dezarmantă. Tradiția legată de figura Mariei Magdalena se cuvine revizuită, corectată, interpretată cu suplețe și bun-simț, eventual refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără argumente solide, fără probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în prostie și ideologie, împotriva logicii vieții, a credinței și a iubirii; încarnarea îndărătniciei ideologice împotriva evidenței bunului-simț, a evidenței unei acțiuni realizate cu acordul sau complicitatea Duhului Sfânt. De remarcat în același context radicalismul bun al lui Isus: alegeți între Mine și Beelzebul, între Cel care intră în casa demonilor, îl leagă fedeleș pe Nefârtat, îi fură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar dacă cineva ar vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul acesta, nici în șveaculț următor”. Totul apare la condițional (nu la indicativ, modul realității), tocmai pentru că o asemenea situație pare de neînchipuit în logica bunului-simț și a credinței naturale. Nimeni nu este socotit capabil să ajungă la un asemenea stadiu de mizerie și ticăloșie, încât să pronunțe blasfemie împotriva Duhului Sfânt. Nu e vorba, în contextul evanghelic, despre a treia persoană a Treimii (am comite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, iar pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contraargument de bun-simț: ce se întâmplă cu creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de „povara harului” pe care o duc în suflet? Aceștia sunt excluși de la mântuire, din moment ce mintea lor nu era destul de coaptă atunci când au fost botezați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar Biblia și Tradiția trebuie respectate și cercetate în litera și spiritul lor dintâi, cât mai aproape de surse, nu în litera moartă a dogmatismului politicianist. Nu cred să existe aici de față persoane care să contrazică aceste afirmații de strict bun-simț. Așa stând lucrurile, din păcate, cu perceperea și „exploatarea” apocrifelor în România, consider necesare definirea câtorva termeni și o clarificare de ordin metodologic. Întâi de toate trebuie spus că denumirea de „apocrife” (apocrypha: „ascunse”, „tăinuite”, prin urmare „dubioase”) își are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
copilăria, intrarea în Templu sau Adormirea Maicii Domnului; așa cum nu contează icoana Anastasis, la care se închină zilnic credincioșii ortodocși. Firește, aceste afirmații se doresc simple afirmații retorice. O singură „erezie” poate fi îngăduită și de Biserică, și anume „erezia bunului-simț”. 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel puțin trei tipuri de lectură: în ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în mână cu recunoașterea fără ezitare și plină de recunoștință a moștenirii iudaice. Faptul că iudaismul însuși, reprezentat de scrierile intertestamentare, a fost profund influențat de modele păgâne, de o anumită tematică teologică și filozofică păgână rămâne o afirmație de bun-simț, incontestabilă (firește, fiecare aspect al acestei influențe merită discutat și nuanțat). Aceasta nu zdruncină sub nici o formă legătura ombilicală dintre ultima scriere din Noul Testament și corpusul apocaliptic intertestamentar. Câteva reflecții finale Iudaismul rabinic, instituționalizat va privi cu suspiciune textele apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lacunele textuale despre care vorbeam la început. În condițiile actuale însă, această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut în Ziua, 10 martie 2007) „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte”tc "„Biblia nu se apără cu strigăte Și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun‑simț Și Știință de carte”" Sebastian Maxim: și evreilor impregnați de cultură elenistică, dar și Părinților creștini, LXX li s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stârni decât haz, ca și papagaliceasca neologizantă. Noi am ales calea traducerii curgătoare, limpezi și elegante. Diferențele dintre registrul poetic și cel cronicăresc, dintre tonul sapiențial și diatriba profetică se afișează singure, cu condiția ca traducătorul să respecte expresia de bun-simț a limbii române de azi și să aibă el însuși un minim simț al limbii în care traduce. S.M.: În cărțile consacrate traducerii, Antoine Berman vorbește despre traducerea etnocentrică, hipertextuală și platonică, căreia îi opune traducerea etică, poetică și gândindă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al tradiției creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta îmi pare uneori mai creștin decât noi toți ceilalți care ne credem creștini. Așa că Luther poate fi liniștit! S.M.: Mă întreb dacă traducerea în limba română a fost în stare să scoată la lumină valențe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unei pseudotradiții biblice inaugurate de Biblia lui Radu-Galaction și care așază temeinic Biblia românească în tradiția patristică. Reacțiile microbistice ale susținătorilor acestei pseudotradiții nu au nici o relevanță. Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte. Atât și ar fi de ajuns pentru o reîmprospătare. În ceea ce privește prima parte a întrebării, ar trebui să înșir sute de exemple. Mă voi mulțumi cu două: Isus Nave și arca lui Noe. Până acum, toate versiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot. Nu văd nici o altă provocare, nici implicită, nici explicită. Mă bucur să văd însă efecte, efecte „palpabile” ale întreprinderii noastre. Au început să se propună teze de doctorat în România despre Septuaginta; unii preoți, „bărbați curajoși”, cu pricepere și bun-simț, au preluat în manualele lor traducerea și adnotările noastre; omul de rând începe să se lămurească ce-i cu aceste „Biblii”, punându-și întrebări, căutând răspunsuri, într-un cuvânt, interesându-se. Firește, nu suntem nici la jumătatea drumului, dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani 277 Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” 299 „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte” 307
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eu, mai puteam rămâne lider în topul meu de suflet, al depravaților? 4 Mă bucur pentru că încă n-ai întinat Amsterdamul cu prezența ta. Aici, Z, ar suna aiurea un acord celebru din Brahms. Amsterdam este imperiul vizualului. Sper ca bunul-simț să nu ți se atrofieze și să nu calci prin Amsterdam. Sau, dacă o faci, să nu vii întovărășit de amanta ta eternă, vioara. Am fost la Van Gogh Museum. Îmi spuneai uneori că, după ce asculți o piesă interpretată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca insul acela din fabula lui Esop, ca să nu încurc limba de pasăre cu limba de vacă, dar de fiecare dată Ucu era mulțumit și mă plătea și el, nu așa de generos ca doamna Valy, dar un pic de bun-simț aveam și eu, așa că nu mă plângeam. Când băcanul din colț m-a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acestor limite, până când ideea însăși de un "mai bun" iluzoriu, un absolut care te pândește din ceruri, idee care-ți picură în suflet, clipă de clipă, otravă și tânjire, se șterge, devine imposibil de formulat... Desigur, există și la noi bunul-simț care ne sugerează să nu cerem mai mult decât putem avea, dar cât de pipernicit ne apare el, cât de sărac și de șters! Fără îndoială, îl putem admira și noi pe cel care se mulțumește cu datul imediat, fără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prietenilor, În timp ce Își potrivea cu cealaltă ochelarii strâmbi pe nas. O palmă de oțel va pune lucrurile la locul, hâc, lor. Prea mult oțel ca să-l risipești așa, de dimineață, don Francisco, Încerca să dreagă lucrurile Diego Alatriste, plin de bun-simț. — Ba prea puțin Îmi pare. Neslăbindu-i din ochi pe cei doi, poetul Își răsucea mustața cu o expresie feroce. Așa că vom fi generoși: câte-o palmă de fiecare din acești hidalgi ce se scapă-n nădragi. Astea erau cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era un drac la mijloc, și nu unul pârlit oarecare, ci unul cât toate zilele. Lui Alatriste atât de mult Îi stârni curiozitatea situația aceea, Încât În loc s-o ia la sănătoasa așa cum Îi poruncea, dându-se de ceasul morții, bunul-simț, rămase nemișcat lângă cei doi englezi pe care fusese cât pe ce să-i expedieze Într-o lume mai bună, În timp ce reflecta amar asupra unui adevăr nestrămutat: cimitirele erau pline de curioși. Dar nu era mai puțin adevărat că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se În ploaie. Madrid, septembrie 1996 Mulțumiri Lui Sealtiel, pentru că ne-a Împrumutat numele de familie. Lui Julio Ollero, pentru Topografia Madridului, de Pedro Texeira. Și lui Alberto Montaner Frutos, pentru notele marginale, apocrifele lui Quevedo și Guadalmedina, inteligentul lui bun-simț și generoasa-i prietenie. CUPRINS Taverna Turcului........................................................ Mascații................................................................... O mică doamnă.......................................................... Ambuscada............................................................... Cei doi englezi............................................................ Arta de a-ți face dușmani................................................ Promenada de la Prado................................................... Portița Sufletelor......................................................... Treptele de la San Felipe................................................. Teatrul „El Corral del Príncipe“........................................ Pecetea și scrisoarea..................................................... Epilog.............................................................................. PAGE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Victor Ponta", a fost replica lui Ion Cristoiu. Ion Cristoiu a vorbit despre atitudinea pe care o are premierul Victor Ponta în timpul ședințelor de guvern. "Victor Ponta are o problemă. Atitudinea omului Victor Ponta o regăsim în scenetele lipsite de bun-simț. Eu am condus 15 redacții. Niciodată nu mi-am permis să umilesc colaboratorii mei. Acele scenete sunt scenete în care oameni stau în jurul unei mese, iar Victor Ponta le spune: "Alo, cutare, ia fă cutare". La Victor Ponta, este numai
Ion Cristoiu: Trebuie să fii mai prost ca Victor Ponta... by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78832_a_80157]
-
Dacă ascultăm cu atenție, cum făceau Montaigne și Moličre, putem auzi de la femei simple lucruri de o justețe extraordinară. Cine e atent la o femeie aflată, conform destinului ei natural și etern, la ...cratițăť , poate să audă vorbe de mare bun-simț și de mare profunzime". Estet veritabil, chiar dacă aproape mereu moralizat, cu antenele întinse spre bolta umanului integral, Al. Paleologu se răfuiește și cu estetica, în felul în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
de învățăminte. Viziunea marilor posedați este încărcată de asemenea distorsiuni... Dar scrisul nu suportă oare un infern al vocabularului răstălmăcit?... Calitatea primă a inteligenței, ca și a bunelor raporturi între oameni este tocmai de a stabili în mod realist, cu bun-simț, legătura firească dintre lucru și cuvânt, de a da fiecărei noțiuni conținutul potrivit, de a evita în scris, ori în vorbire monștrii. Fiindcă a fi monstru înseamnă a pierde orice contact cu realitatea bine organizată. Ei, monștrii fictivi pot fi
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
oamenilor care îl înconjurau îl aduseseră în situația în care el nu mai era capabil să-și vadă propriile contradicții; nu mai era în stare să confrunte faptele și cuvintele sale cu realitatea, cu logica sau pur și simplu cu bunul-simț; dimpotrivă, era convins că toate ordinele sale, indiferent cât de absurde, nedrepte și necoordonate între ele, erau și pline de sens, și drepte, și perfect coordonate între ele doar prin simplul motiv că sînt date de el însuși." Cui aparțin
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]