584 matches
-
bine o pauză de câteva minute în care să nu mai fie nevoită să flirteze, să cocheteze și să fie fatală. Șoferul îi așeză cufărul de voiaj marca Goyard pe un cărucior de bagaje — geamantanele cu rotile erau atât de burgheze! — apoi îi înmână un plic cu sigla Twentieth Century Fox în colțul stâng. — Domnul Baron vă transmite scuzele sale pentru că nu a putut să vină, spuse șoferul conducând-o spre parcare. — Oh, nu face nimic, spuse veselă Adriana. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întîmplat? - Ce-are a face! - Spui așa ca să mă încerci! - Îmi bănuiești intențiile mele cele mai bune... - Tu m-ai învățat așa! r... - În orice femeie, oricât de superioară cu gândurile oricât de de-gajate de morala comună, se găsește o burgheză. - Nu prin astfel de reflecții poți demonstra intențiile bune. - Ne vom aranja artistic o cameră. Vom pune în ea covoarele de preț, piano, radio, patefonul cu plăcile, tablourile scumpe... Și un divan imens pentru dragostea noastră. - R... - Și toată viața
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
adevărat, nu fără unele precauții „esopice”. În „Popovici asasinul“ vituperează împotriva asasinării sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături bulgărești“ salută reușita revoluției în Rusia, deplînge debilitarea ei în Germania, mutația ei fascistă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bolnavii de ochi“), G. Mănciulescu („Absint anonim“). O trăsătură particulară a avangardei istorice constă în persiflarea categoriilor tradiționale de specie și gen prin parodieri minimaliste și precizări „generice” derutante, cu caracter ludic și iconoclast. Principala victimă este, desigur, romanul - specie „burgheză” prin excelență: romanul clasic, romanul foileton, romanul de consum (polițist, sentimental, de aventuri). Astfel, urmuzianul „Pîlnia și Stamate“ e subintitulat „roman în patru părți”, iar un poem al lui Geo Bogza se intitulează, ostentativ, „Roman“. Textele „romanești” ale avangardiștilor sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avea o aceeași „morală”... Miniaturizarea prozei este, nu mai puțin, un efect și un simptom al crizei genului, resimțită cel mai acut de către avangardiști: vezi, bunăoară, gustul pentru „instantaneu”, pentru viteză (inclusiv a lecturii), pentru concentrarea mesajului și sabotarea așteptărilor „burgheze” sau efortul de a aboli frontierele dintre roman și poem (ultimul fiind - în linie postromantică - „genul esențial”). O „poveste de dragoste” în decor de circ („Povești pentru bolnavii de ochi“, de F. Brunea) devine pură halucinație urmuziană, imaterialul materializîndu-se aberant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebuia să apară la Toulouse...)“, din care se reține ideea că „frumusețea artistică singură nu însemnează nimic în epoca noastră” (la rîndul său, Marcel Iancu clama: „frumosul în artă e o prejudecată”) și nevoia luptei împotriva „parazitismului” estetic al artei „burgheze”. Obsesia pentru imaginea externă a culturii române se accentuează în ultima serie a Contimporanului, odată cu intrarea în redacție a lui Romulus Dianu și cu deschiderea progresivă a publicației către orientări ideologice și estetice nonavangardiste. În comentariul lui Dianu despre scriitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut de orice probleme și continuități” burgheze, „poemul” său nu e anexat unor țeluri politice opuse. Argumentele „declarației de independență” sînt de natură artistică: estetica evazionistă a visului vs estetica utilitaristă a constructivismului, apărarea purității radicale a unor „atitudini de artă care presupun sacrificiu și singurătate” ș.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec, nu-i așa? A-ți bate joc de o burgheză Îți oferă probabil o schimbare față de pleava obișnuită! Te credeam mai presus de lucrurile astea, Marie Kermeur, dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Shand, strîmbîndu-se la auzul unei asemenea aiureli. El era producător de film, pentru Dumnezeu. Ea era actriță. Iubeau Cannes-ul și Los Angeles-ul și toată fauna marelui ecran. Păstrau distanța doar fiindcă vedeau cum Estrella de Mar devine puțin cam... — Burgheză? — Exact. Acum totul e așa plin de seriozitate, așa tipic pentru clasa de mijloc... CÎnd au venit soții Hollinger, singurii britanici de pe-aici erau cîțiva pierde-vară care trăiau din banii rudelor din țară și vreo doi baroneți scăpătați. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În sânul unei burghezii ce pierduse puterea de a-l justifica, el căpătase conștiința de a fi aparte În aer și fără rădăcini, un Ganimede Înhățat de ghearele vulturului; el se simțea Întruna deasupra mediului său. Dar, după Revoluție, clasa burgheză Însăși preia puterea. Conform logicii, ea ar trebui să-i confere scriitorului noua lui demnitate. Numai că această operație n-ar fi posibilă decât dacă acesta accepta să se Întoarcă În sânul burgheziei. Or, nici nu poate fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ani de Cambridge, fratele meu și cu mine ne petreceam vacanțele la Berlin, unde părinții noștri Împreună cu cele două fete și cu Kirill, pe atunci În vârstă de zece ani, ocupau unul dintre acele apartamente mari, Întunecoase și remarcabil de burgheze, În care am plasat atâtea familii de emigranți din romanele și povestirile mele. În noaptea de 28 martie 1922, pe la ora zece, În livingul unde, ca de obicei, mama stătea Întinsă pe canapeaua de pluș roșu din colțul camerei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să fie noua și îmbunătățita Pamela despre care am auzit atâtea? Dacă nu se poate împăca ușor cu o mică dezamăgire, ce fel de înlocuitor de mamă va fi pentru Lucy? Ultimul lucru de care are nevoie fetița e o burgheză nevrozată care să o cicălească tot timpul cu pretenții iritate și imposibile. Tom nici n-a închis telefonul, dar eu am decis deja că Soluția Burlington cade. Șterg numele Pamelei de pe listă și mă autonumesc tutore temporar al lui Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să plece din parc. Puțin după aceea, grădinița s-a Închis. Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul Edgar-Quinet. Imobilele burgheze din centrul Algerului erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de lămurire. Ca să arate că au priceput comandamentul vremii, țăranii trebuiau să-și unească pămînturile într un singur trup. Numai astfel se putea ajunge la o agricultură controlată, științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care îi afundase burghezo moșierimea. Mînuite de Fărocoastă și de necunoscuții pe care Costică îi aducea la poarta oamenilor, formulele astea neobișnuite nu prețuiau în ochii țăranilor nici cît o ceapă degerată. Care „mizerie”? Sărăcia-i veche de cînd lumea iar cea de azi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clar că nu mai dețin și alte „mijloace de producție“ În afara celor aduse cu ei, dar erau directori. Trista măsură exactă a capitalismului În Balcani era ușor de studiat cu aceste câteva cazuri. Așa Îmi Închipui că arătau și “Întreprinderile“ burgheze românești Înainte de război. Noi eram cinci ghizi români, adică eu, doi alți foști profesori, un arhitect În concediu medical și un fost fotbalist, unul Vulpe. Toți, În afară de mine, erau ghizi vechi. Mai Însoțiseră adică și alte grupuri, mai Înainte. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful de Teoria literaturii cita ca din Evanghelie (și iarăși îl imit pe Cîrjeu): "Marxismul e singura filozofie pe care realitatea nu o dezminte, ci dimpotrivă". Cu Lenin la cîrma corabiei, "critica și estetica burgheză au pierdut orice logică în fața artei revoluționate". Croh era gata să-i ardă de tot pe cei care nu se lăsau îndrumați, numească-se ei Blaga, Voiculescu, Pillat, Ion Barbu, Dan Botta... Cerea "să li se tragă un picior în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ocna. D. Căliman, deși avea în 1846 rang de boier, era librar. Așadar, nici boierimea nu constituia în orașe o pătură socială omogenă. Boierimea mică, și în parte cea mijlocie, se afla, fie și parțial, pe poziții economice și politice burgheze. Și ea forma majoritatea covârșitoare a boierimii. Se cuvine să subliniem că raportul între categoriile sociale orășenești existente în acea epocă în principalele orașe, amintite mai sus, nu poate fi extins, cum e și firesc, și asupra celorlalte orașe și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
esența, direcțiile și, în mare parte, metodele politicii externe țariste în acea epocă își au rădăcinile în infrastructura societății, în faptul că aceasta din urmă se afla în stadiul crizei finale a sistemului feudalo-iobagist, amenințat de ascensiunea raporturilor de producție burgheze și de lupta revoluționară a maselor. De altfel, reforma din 1861, care a marcat trecerea Rusiei din orânduirea feudală în cea capitalistă, a fost precedată de o situație revoluționară și a fost pusă în practică pe fondul aceleiași situații revoluționare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iese în cale. Ziua următoare, când renunță la planurile de nuntă și le mărturisește părinților "greșeala" pe care o săvârșise, aceștia fac o criză de nervi: tatăl e îngrijorat de ce se va întâmpla cu întreprinderea, pe când pe mamă, o adevărată burgheză, nu o interesează decât ce va spune gura lumii. Îndurerată și îngrețoșată, Monique părăsește casa părintească trântind ușa în urma ei și decide să-și trăiască viața. Astfel, romancierul nu mai înfierează tânăra femeie modernă, ci arhaismele societății burgheze. În opoziție
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
libertatea cu degetul". Procedând în felul acesta, tânăra Simone dăduse în mod magistral cu tifla mediului său social și familial, care se făcea răspunzător de inhibițiile sale. Însă nu te eliberezi niciodată decât de lanțurile tale. Comportându-se astfel, tânăra burgheză își încearcă și își forțează în egală măsură propriile limite. Ea învață, se descoperă pe sine, se metamorfozează. "Femeie nu te naști, ci devii", va afirma mai târziu scriitoarea într-o expresie rămasă celebră. Prin ieșirile sale nocturne, prin flirturile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu te naști, ci devii", va afirma mai târziu scriitoarea într-o expresie rămasă celebră. Prin ieșirile sale nocturne, prin flirturile sale neduse până la capăt, prin îndrăznelile sale, "tânăra fată cuminte" devine încetul cu încetul Simone de Beauvoir. Ceea ce tânăra burgheză nu îndrăznește deocamdată este să intre într-o relație adevărată cu un băiat. Să se implice, trup și suflet, într-un flirt care să nu mai fie ocazional, ci sistematic. Ieșitul cu un băiat" În schimb, alte tinere, ceva mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ea considerată de feministele din America acelei perioade o precursoare, o exponentă a libertății sexuale? Totuși, în anii '30 nu se ajunsese încă acolo. Anaïs Nin rămâne atipică pentru că este înaintea timpului său. Dacă există multe soții necredincioase, sunt puține burgheze care îndrăznesc să meargă atât de departe. Majoritatea se mulțumesc să flirteze, să seducă, să se dichisească. "Pariziencele anilor treizeci-patruzeci, își amintește istoriografa și scriitoarea Dominique Desanti, se fardau în mod ostentativ. La restaurant, când ieșeau la masă în oraș
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rațiunile de-a exista... Ce adaugă așadar evenimentele din Mai '68 la această nouă realitate? Fără nicio îndoială, avertismentul, lovitura de trăsnet necesară unei conștientizări colective. Fără nicio îndoială, de asemenea, prima lovitură de cazma necesară pentru dărâmarea vestigiilor moralei burgheze. Căci în 1968, chiar dacă pilula devenise legală, societatea franceză încă rămânea foarte conservatoare. Ea are chiar tendința de a rămâne înțepenită în vechile sale valori. Dezbaterile violente care au precedat votarea legii Neuwirth, precum și restricțiile care o însoțeau fetele minore
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s? o disece analitic său s? se revolte contra ei�. Durkheim �?i r?sp�ndise �nv???tură! Institutorii au �nv??at copiii s? respecte patria, s? justifice colaborarea claselor sociale, s? accepte comuniunea �n cultul drapelului ?i al democra?iei burgheze. Manualele ?i alte scrieri au difuzat o doctrin? a supunerii, a conformismului ?i a respectului social. Inteligen?ia german? se temea de dispari?ia fundamentelor culturale ?i sociale �n fă?a proceselor de ra?ionalizare care afectau organizarea comunitar?. Experien
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]