2,229 matches
-
populației care la momentul reântoarcerii acasă s-au găsit în imposibilitatea de a se reintegra. Aceștia au fost orientați în sens ideologic, militar, antidemocratic și naționalist. Crizele economice au redus la nivel de mizerie și deziluzie largi mase de mici burghezi și țărani, deoarece marele capital pus în situația de a-și reduce profitul a mărit gradul de exploatare a acestora. Din punctul său de vedere bazele fascismului aveau două izvoare: a) ideologia naționalistă a micului burghez orientată împotiva marelui capital
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
largi mase de mici burghezi și țărani, deoarece marele capital pus în situația de a-și reduce profitul a mărit gradul de exploatare a acestora. Din punctul său de vedere bazele fascismului aveau două izvoare: a) ideologia naționalistă a micului burghez orientată împotiva marelui capital că și al proletariatului; b) sprijinul acordat de marele capital. Această susținere se încadrează în teoria lui Thalheimer care vedea instaurarea fascismului că o soluție pusă în practică de burghezie 12. Bauer argumentează că dacă mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
milă" chiar la marii scriitori admirați, "valorile muribunde", nu putea fi, totuși, un spirit prea democratic... Maurice Nadeau, se vede însă limpede, nu se confunda, chiar în acei ani de adeziuni juvenile, cu stângismul de salon cultivat de atâția, "drăguți burghezi" - ca să folosim o expresie a dadaistului Tzara. Întrebat, într-o "oră franceză", pe care mi-a acordat-o în 1993, cum își judecă astăzi "romantismul" primelor adeziuni politice, D-sa își mărturisea decepția și, mai ales, dezorientarea: chiar dacă a rămas
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
a diferențelor (colective sau individuale) precum bătrânul continent, iar evoluția lor comună le-a conferit trăsături ce justifică concluzia (sugerată de François Furet în Trecutul unei iluzii) că sunt - ca urmare a egalității acceptate consensual între indivizi - națiunea sau poporul burghez prin excelență. în Europa, dezvoltarea asincronică a structurilor statale și, implicit, a comunităților naționale, formate în epoci diferite, a generat configurarea unor orizonturi simbolice profund delimitate și dificil armonizabile. Iar experimentele politice bazate pe ideologii conflictuale au marcat și mai
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
și de opțiunea estetică a scriitorului. Tensiunea dintre inovație și tradiție marchează personalitatea creatorului și nu mai puțin a omului - care a lăsat impresia unui personaj -, fără a-l conduce la absolutizări ori violențe iconoclaste. Dincolo de teribilismele menite a epata burghezul, de felul discursului rostit călare pe un elefant, la Circul de iarnă din Paris, în încheierea turneului publicitar prin Franța, din 1928 și de alte postúri neconvenționale, uneori șocante, RAMÓN este bine instalat în lumea exterioară, animată și inanimată, pe
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
incursiune de probă în "zugrăvirea" psihologiei țăranului în literatura noastră, aducând vorba de "nuvelistul popular al Convorbirilor", Ion Creangă, și de personajul său emblematic, Moș Nichifor, "autoritatea nediscutabilă în materie de viață și gândire țărănească"2), cu totul deosebit de psihologia burghezului, a orășeanului sau a artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
figuri legendare precum acei papi intransigenți ai situaționismului, Raoul Vaneigem și mai ales Guy Debord. "A decreta plăcerea perpetuă, fericirea ca stare permanentă", observă Pascal Bruckner, înseamnă doar a resuscita sub camuflaj mult hulitul principiu al randamentului care otrăvește viața burghezului. Ca în multe alte privințe, nici aici nu-l putem contrazice. În cazul unui spirit critic ca al lui Bruckner, e mult mai ușor să ne lăsăm convinși. Pascal Bruckner, Euforia perpetuă. Eseu despre datoria de a fi fericit, trad
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
turbulența lor atunci când ajung la putere. Liber de orice oportunism, Sandu Tudor se desparte de ideologii, în momentul când le vede preschimbate în idoli avizi de jertfe. (Biblia Și Sacrul În Literatură). În 1942 este arestat de Siguranță (serviciul secret burghez) împreună cu alți scriitori de stânga și trimis în pușcăria de la Târgu-Jiu, pentru 2 ani. La întoarecerea acasă își găsește familia răzlețită și decide să adopte viața monahală. Anul următor înființează la mânăstirea Antim un grup isihast numit "Rugul Aprins". Studiul
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
al acesteia. Dramaturgul francez a căutat în permanență mituri, adică subiecte ușor recognoscibile, fără recursul la diferite detalii psihologice. În perioada în care se afirmă teatrul epic de factură brechtiană și teatrul absurd, pe care Sartre îl consideră prin excelență burghez, el se declară partizanul teatrul de situații, formulă adecvată genului de angajare susținută de autor, dar și întregului sistem filozofic existențialist. Interesant este că atunci când, în 1943, Gabriel Marcel a pus în circulație conceptul de „existențialism”, Sartre preciza că nu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mesajul singur, sărind peste celelalte nuclee. Bănuiesc că odată cu Dee Își face loc ideea că mesajul poate fi reconstituit cu mijloace magice sau științifice, dar fără a aștepta ca planul să se Împlinească. Sindrom de impaciență. E pe cale să apară burghezul conchistador, e Întinat principiul de solidaritate pe care se sprijinea cavaleria spirituală. Dacă asta era ideea lui Dee, să nu mai vorbim de Bacon. Din acel moment englezii Încearcă să purceadă la descoperirea secretului punând la bătaie toate secretele științei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Templului lui Solomon. Iată motivele mascaradei masonice, șorțul, dreptarul, ciocanul. Dar poate că tocmai prin asta masoneria ajunge la modă, Îi atrage pe nobili, prin arborii genealogici pe care-i lasă să se Întrevadă, dar și mai mult le place burghezilor, care nu numai că se pot reuni de la egal la egal cu nobilii, dar sunt chiar autorizați să poarte sabia de ceremonie. Mizerie a unei lumi noi care se naște; nobilii au nevoie de o ambianță unde să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
membru al unei loji, cu numele Josephus a Floribus. Mai mult, se alătură masoneriei, În 1773, când un rescript papal Îi condamnă pe iezuiți. Firește că de Maistre se alătură lojilor de tip scoțian, e evident, nu-i un iluminist burghez, adică un om al secolului Luminilor, e un iluminat - și trebuie să dați atenție acestor distincții, pentru că italienii Îi numesc iluminiști pe iacobini, În timp ce În alte țări cu acest nume sunt indicați adepții tradiției -, curioasă confuzie...“ Își sorbea Încet coniacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cercurile inițiatice. Și totuși, la Wilhelmsbad, Înșală așteptările tuturor. Îi trimite ducelui o scrisoare În care neagă hotărât filiația templieră, pe Superiorii Necunoscuți și utilitatea științelor esoterice. Refuză din fidelitate față de Biserica catolică, dar o face cu argumente de enciclopedist burghez. Când ducele a citit scrisoarea Într-un cenaclu de intimi, nimănui nu i-a venit să creadă. De Maistre afirma acum că sfârșitul ordinului era numai o reintegrare spirituală și că ceremonialele și riturile tradiționale serveau doar ca să țină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-o facă băștinașii, care Însă tac) misteriosul alfabet săpat pe marea stâncă de la Ayers Rock, ca să avem Explicația. Ayers Rock e antipodul marelui munte (necunoscut) care este Polul, cel adevărat, Polul inițiatic, nu cel la care ajunge orice explorator burghez. Ca de obicei, și cum e evident pentru oricine nu are ochii orbiți de falsa cunoaștere din știința occidentală, Polul ce se vede e cel care nu există, iar cel care există e cel pe care nimeni nu poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
harnici servitori ai noștri - Își făceau deja planuri cum să devină niște proletari puternici sub noul regim, și, Încercând să-și intre În noul rol, ne-au spus-o verde-n față că se bucurau să scape de noi, „paraziții burghezi ai Chinei“, cum ne-au numit. Un rămas-bun destul de neplăcut. Dar servitorul de care-mi amintesc cel mai bine În acea noapte a fost portarul, Luo. El, tatăl lui și bunicul lui, toți lucraseră pentru familia mea. Tradiție sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceea, mult timp mișcarea n-a avut nici un răsunet. În mediul muncitoresc nu se bucura decât de un credit cu totul redus. Mijloacele de propagandă erau naive și declamatorii. La club și la întruniri, nu se vorbea decât de hoitul burghez, de prăbușirea șandramalei, de victoria muncitorimei, fără a pregăti, practic, cuceririle dorite și așteptate. Dacă nu le voi fi văzut destul de clar lucrurile acestea, apoi tot trebuie să fi avut măcar intuitiv înțelegerea lor. Căci știu bine că, la epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
era așa de departe de a corespunde ideologiei socialiste. Fatală și din cauză că cei mai mulți din socialiști țineau încă prea mult de burghezia națională din care evadaseră, pentru a fi putut rezista forțelor care i-au făcut să se întoarcă în mediul burghez în care s-au recontopit. Întâmplarea aceasta a fost și bine venită, pentru că din moment ce socializmul nu putea trăi ca un organizm politic de sine stătător, el a reușit, prin asocierea forțelor sale proprii cu acele ale unui vechi partid istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de cotoarele de măr aruncate de la balcon. În toate îl admirai pe Sergiu Nicolaescu în mărime naturală și, pe deasupra, policolor. Comuniștii păreau băieți buni (deși cam tâmpiți, după cum zicea Mihnea), se vedea că-și iubesc țara, familia și meseria; ceilalți, burghezii și legionarii, nu știau cum să le facă zile mai fripte: ba le răpeau copiii, ba le snopeau măicuțele, ba intrau cu mașinile în cimitir, să le dezgroape rudele proaspăt lichidate. Mai bântuia și-un comisar pe-acolo, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Încălcarea unor convenții artistice, fie și perimate, spargerea unor tipare atrăgea blamul organelor de îndrumare și control, nu doar fiindcă putea face comunicarea mai greu accesibilă oamenilor simpli, ci și pentru că inovațiile învederau o dorință de vedetism, expresie a individualismului burghez, și, mai mult decât atât, deveneau susceptibile de a tenta sincronizarea producției de artă românești cu modele occidentale „perverse”, „decadente”. Fixată în acești parametri, pretinsa „luptă” împotriva p. nu putea decât să genereze p. De fapt, astfel de campanii erau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Geneva. Ultimul. După scurgerea lentă a TGV-ului de la peron, senzație de moarte, de pustiu, de descompunere lentă. Totul s-a sfârșit. În tramvai nu mă pot abține să nu mă gândesc la povestea noastră. Un amestec extraordinar de rafinament burghez și comportament de fată de țară "sănătoasă", seducție și naivitate, cruzime a sentimentului, dar și o extremă delicatețe. Plus o idee care nu îmi dă pace, și anume aceea că a fost "descoperirea" mea, iar atunci când și-a dat seama
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
table (citește chelner de lux, discret) chez Madame de Launay, o burgheză scăpătată, proprietară a unui magnific hôtel particulier (un fel de palat în miniatură) undeva la marginea unei păduri din cartierele "verzi" ale Genevei. Organizează mese sofisticate pentru alți burghezi și, mai ales, pentru "ciocoii" de afaceri ai locului (există așa ceva și acolo, există, spre marea mea mirare) care nu vor ști niciodată să manevreze cum trebuie un cuțit și o furculiță de argint. De data aceasta este vorba de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Polirom, 2005. 25 martie 2002 Primăvară triumfătoare la Geneva. Jardinage (grădinărit) pe circa 3 metri pătrați de pământ, în curtea unei vile plasate într-unul din cele mai șic cartiere ale Genevei, cu un nume grăitor: Florissant, cartier înfloritor și burghez ca și viața locuitorilor care îl populează. Mai degrabă artizanat decât grădinărit: locul, lotul, săpăligi miniaturale, semințe de legume în plicuri colorate cumpărate de la supermarketul Migros. Indicații riguroase de sădire, inclusiv măsurarea temperaturii solului. Proprietara mini-grădinii îmi arată și explică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a lungul întregii emisiuni, impresia de incomprehensiune totală între cele două părți implicate în joc, conflictul (real, netrucat !) izbucnit pe platoul de filmare la un moment dat. Dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că atunci când un riche, un burghez, intra hotărât pe platou, ceilalți invitați din mediul său îl întâmpinau cu priviri de complicitate, de animale de pradă ce se recunosc între ele pe teren ostil. Emisiunea în sine a fost o emisiune pubelă, cum spun francezii, dar o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o coloană de tancuri T34 zornăind din șenile pe străzile lui Calvin. De fapt, mărturiesc că este vorba de o imagine cam "anarhistă" care mă obsedează de când am pus piciorul în acest oraș enervant de bogat, de așezat și de burghez. Destin românesc și "european". Adriana, chimistă, asistentă universitară în România, cu diplomă de master la Geneva, înscrisă fictiv la un doctorat la Facultatea de Științe Exacte din Geneva, revine periodic în fiecare vară în Elveția pentru a lucra într-un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mortal de la cârnați la enciclopedii Sau sergenții din armată. Lista este lungă. Tot în această logică, mârâitul-exclamație al elvețianului bogat întâlnit la cafeneaua Dorian, șeful unei mari întreprinderi de transport, pe care mi l-a prezentat politicos domnul Philippe. G., burghezul meu amic genevez. După ce i-am spus că în curând voi fi fericitul posesor al unei diplome de doctor, m-a întrebat mârâind ca un câine căruia i se ia osul de sub nas: "Și la ce îți folosește?". Chiar așa
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]