723 matches
-
tip de disconfort. Dar acum se relaxa, simțind îîn canalul acela obscur din spatele caselor de raport) acea ușurare pe care o trăia în cimitire, în preajma canalului sau în alte părți neglijate ale orașului. Zidurile de piatră de care erau fixate burlane de fier păreau să conțină ceva mai măreț și mai straniu decît își închipuiseră constructorii lor. Se uită printr-un cadru de ușă și văzu un copac enorm și bolnav. Creștea pe un petic de pămînt arid, printre ierburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
purtat bine, dar m-a iubit mai mult decît pe celălalte, deși a trebuit să țin asta în secret. Ori de cîte ori mă săturam să fiu neglijată și încercam să scap, el venea la mine acasă, se urca pe burlane și intra pe fereastră. Sludden era un adevărat atlet. Mă ținea strîns și-mi spunea că, deși făcusem dragoste des, amintirile erau încă proaspete și pline de suspans, și c-ar fi o prostie să renunț din cauza celorlaltora. îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în nas lui Aristide care, după ce o părăsise, încercase să reînnoade legătura ruptă. O găseam de obicei în spatele casei unde avea câteva straturi de legume și zarzavaturi pe care le lucra. Urmând cărarea înierbată, trebuia să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzându-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de departe mergeau efectele ei. Mă îndoiam, de exemplu, că ar începe să spună lucruri frumoase despre colegele ei actrițe. —Ai auzit? zise ea. I-au oferit lui MM postul de director artistic! Nu e genial? Purta obișnuita-i rochie burlan, din lycra, neagră și până la glezne, care îi punea în evidență șoldurile înguste și-i ascundea picioarele, nu erau chiar perfecte. Trebuia să recunosc că manevra era foarte reușită, dacă nu știai deja că are pulpe groase. I-au oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
alte zgomote, cu ar fi acela al unei ferestre cu cadru mobil care e deschisă. M-am repezit la fereastra din living și am deschis-o exact când Ben se cățăra afară pe pervazul ferestrei, încercând să se prindă de burlan. —A ieșit pe fereastra din baie! strigai eu. Polițiștii s-au repezit amândoi spre ușă. —Hugo! am îngenuncheat lângă el. Te-a injectat din nou? Hugo clătină din cap, părând năucit. — Nu, numai o dată. —Ești sigur? Absolut. Am respirat ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii toată zona. Iar când i-a explicat și lui Partid, că, prin gaura aia, toată România o s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le transportau pe asistente pe tărâmuri fără stres și fără tamponaje excretorii, Suveranul se lăsă pe burlanele lui și, prin gurile de aerisire ale Corpului Central, la un pas de Sinistrat, fentîndu-i-l pe cardiofob (care căzuse, de un timp, într-o transă de tanatofobie), și făcîndu-i semne prietenului său să se pregătească pentru o călătorie mai lungă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și împăciuitori ai Cooperativei, își bâțâiau grumajii și scoteau, la vale, bășini drăcoase, ce 282 DANIEL BĂNULESCU Veneau muieri de la șapte sate din jur, ca, numai uitîndu-se la dânsul, să-și și avorteze pruncii nedoriți. În aceeași noapte, lăsîndu-se pe burlanele și prin debaralele numai de el însemnate, Regele s-a apropiat, în vârful pâslarilor, de patul lui Doruleț și i-a șoptit: - Ti-ti-ti... Do-do-do... Bi-bi-bi... Îl chema, adică, la lupta cea mare pe Sinistrat, să-și adune puterile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcut o groază de lucruri plăcute ori dezgustătoare. Am pornit-o din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din nou pe străzi. Am deșertat în mine cantități incomensurabile de vin prost. Nici vorbă să mai fi fost om-fluture. Devenisem un întristător gândac grobian. M-am cățărat pe burlane (sau doar mi s-a năzărit că mă cațăr pe burlane) până la fereastra de la nivelul al doilea al tipei cunoscute în metrou și numită Mirela. Un suporter de-al ei (taică-su, mi-a picat fisa a doua zi), m-a amenințat că mă va scurta cu un cap, slujindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În odăi se simțea frigul de afară. Era ostenită. Ar fi vrut să se culce lângă bărbatul care sforăia în pat. Se răsti la băiat: - Pune-le și tu și du-te la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aprindeau focuri, fierbeau câte o zeamă lungă și se odihneau. Prin septembrie, ajunseseră la turnuri. Mahalagiii priveau, le creștea inima. Nu-i mințise primăria. Cărămidarii terminaseră. Într-o săptămână au pus turlele, au bătut tabla deasupra, au potrivit streșini și burlane, ghiventuri de aramă, s-o împodobească, și s-au dat jos de pe schele. 131 Atunci a venit un meșter talian să așeze marmura la fată, să îmbrace biserica pe dinafară. Tencuială nu-i trebuia lăcașului decât pe dinăuntru, unde se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau din gurile și nările oamenilor, din țevile mașinilor, din instalațiile de încălzire cu burlane răsucite în afară, din scânteile firelor electrice ori din jerbele de lumină care brăz dau întunericul. Totuși, lui Petrache i se făcu deodată frig. Își ridică gulerul scurtei roase în coate, își îndesă mâinile în buzunare și se strecură pe lângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hrănesc cu lumină. Cum să scormonesc în gunoaie, învățând să înțeleg lumea prin ceea ce lasă ea în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el și a pantalonilor în burlan, nu era paralel cu nici o dimensiune. În schimb, marele spațiu îi permitea să gesticuleze în timpul conversației în toată voia. Venea întotdeauna cu Aurora. Smărăndache și Smărăndăchioaia erau nelipsiți. Chiar și Hergot și Erminia participau, cea din urmă în rochie cuviincioasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevăzut cu două orificii. Când țuica din vas ajungea la un anumit nivel (din când în când se făceau măsurători cu tancul, un băț cu mai multe crestături, care indică numărul litrilor) se „rupea” cazanul, adică se înlăturau capacul și burlanele. Instalația era adăpostită de o construcție pe furci, în plan dreptunghiular, având pereții din vălătuci de lut amestecat cu paie, iar acoperișul în două ape, fără pod, cu învelitoare de draniță. Tehnologia fabricării rachiului era simplă. Prin fierberea borhotului, vaporii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de clasa a XII-a, Editura RAO, București, 1999 și 2000. Brogini, M., Coevoet, J.-P., Creillery, J., Lancelot, G., Prost, A., Somarandy, J.-B., Tavan, M., Histoire Géographie Éducation civique. 3e. Le monde d'aujourd'hui, Hachette, Paris, 1999. Burlan, Irina, Grigore, Simona, Ghidul învățătorului. Istoria Românilor, clasa a IV-a, Editura Sigma, București, 1998. Burlec, Liviu, Lazăr, Liviu, Teodorescu, Bogdan, Istoria Românilor. Manual pentru clasa a IV-a, Editura ALL, București, 1997. Burlec, Liviu, Rotundu, Elvira, Istorie. Manual pentru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Alina Ștefania, 163 Bruter, Annie, 41 Bucan, Simona, 94 Bucur, Maria, 187, 188 Buhler, Pierre, 245 Buonaccorsi, Filippo, 55 Burcel, Șoiman, 45, 46, 47, 73, 75, 91 Burebista, rege dac, 94, 194 Burguière, André, 107, 111, 112 Burke, Peter, 17 Burlan, Irina, 48 Burlec, Liviu, 47, 48, 71, 98, 135, 225 Buruiană, Ovidiu, 120 Bușe, Constantin, 85 Buțureanu, Gr., 165 C Caloian, Ioniță, 102 Camilar, Eusebiu, 49, 82, 86 Cantemir, Dimitrie, 203 Capverde, Camelia, 18, 99 Caragea, Mioara, 116 Carol I
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din nou, alături de interogații acuzatoare de genul "care sunt puterile vecine ce râvnesc pământul românesc?", cele două axiome: "apogeul dezvoltării Moldovei este atins în timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt; după moartea lui Ștefan începe declinul Moldovei (s.n. C.M.)" (Irina Burlan, Simona Grigore, Ghidul învățătorului. Istoria Românilor, clasa a IV-a, Editura Sigma, București, 1998, p. 38). 59 Liviu Burlec, Liviu Lazăr, Bogdan Teodorescu, op. cit., p. 57. 60 Prezentat ca realizarea prin excelență a culturii medievale moldave, Voronețul este amintit în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în paranteze, cerute de faptul că percepția limitată a personajului principal, care ocupă o mare parte a textului, nu poate furniza informațiile respective, ca în exemplul următor: "Ce e drept, plescăitul apei nu se mai auzea așa de tare în burlanul spart, dar vântul se întețise și izbea cu putere în ferestre"304. Naratorii din opera lui Soljenițîn exercită, în plus, funcția evaluativă, prin care pronunță judecăți intelectuale sau morale asupra istoriei și asupra actorilor implicați. Discursuri de acest tip abundă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]