695 matches
-
atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o interpretare burlescă, o dovadă fiind problematica abordată, original, în legătură cu posibilitatea recăsătoriei, statutul mariajului și virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
of Bath's Tale, p. 20. 340 Ibidem, p. 21. 107 predică, confesiunea femeii se dorește instructivă și demonstrativă pentru soțiile neinițiate în tainele mistificării și ale trădării în spațiul conjugal.341 Este ceea ce s-ar putea numi o predică burlescă, „sermon joyeux”342 sau „sermon for carnival” (predică carnavalescă) 343 . Discursul târgoveței stârnește buna-dispoziție, cu toate că face acuzații grave la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu convinge. Narațiunea târgoveței pare, în același timp, ambiguu și ambivalent, feministă și antifeministă. 409 Discursul ei nu este didactic și nici nu evocă, indirect, noblețea virtuților, reprezintă, fără îndoială, o predică burlescă. Prologului, văzut ca o satiră la adresa femeilor, îi lipsește greutatea morală, nu poate fi o sursă de imitație, un 404 Britton J. Harwood, art. cit., p. 269. 405 Ibidem, p. 273. 406 James W. Cook, art. cit., p. 62. 407
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la templul Dianei. Scena în care nimfele și alte zeități ale pădurii sunt deposedate de casele lor și nevoite să fugă atunci când copacii sunt tăiați din dumbravă, pentru a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru contemporanii săi, natura devine expresie a providenței divine, ea însăși o virtute divină.”961 Tonul este în creația chauceriană grav și comic în același timp, avem de-a face cu un roman medieval sentimental, dar și cu o comedie burlescă, se observă permanent atitudinea 957 „ Poemul lui Boccaccio se compune din 5704 versuri, poemul lui Chaucer are 8239, dar numai 2750 de versuri din Il Filostrato își află echivalența în versiunea engleză, și acestea sunt deseori condensate, astfel încât 5500 de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre a trece apoi în ceva mai grav, mai profund (vocala u, nazala n). Evoluția personajului certifică parcă acest lucru, de la registrul burlesc din prologul ei vom ajunge și la un sens moralizator al istorisirii rostite de femeie: virtutea umană este mai presus de orice. Prologul descriptiv al Povestirilor din Canterbury constituie un „lux al narațiunii” (Roland Barthes), pe care însă autorul și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o interpretare burlescă, o dovadă fiind problematica abordată, original, în legătură cu posibilitatea recăsătoriei, statutul mariajului și virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant. Târgoveața are cu siguranță în construcția sa ceva epicureic, fizicul ei trădează vitalitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
of Bath's Tale, p. 20. 340 Ibidem, p. 21. 107 predică, confesiunea femeii se dorește instructivă și demonstrativă pentru soțiile neinițiate în tainele mistificării și ale trădării în spațiul conjugal.341 Este ceea ce s-ar putea numi o predică burlescă, „sermon joyeux”342 sau „sermon for carnival” (predică carnavalescă) 343 . Discursul târgoveței stârnește buna-dispoziție, cu toate că face acuzații grave la adresa misoginismului vremii.344 Dacă bărbaților le place să scrie despre dragoste în intimitate și solitudine, femeile preferă să spună, să fie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu convinge. Narațiunea târgoveței pare, în același timp, ambiguu și ambivalent, feministă și antifeministă. 409 Discursul ei nu este didactic și nici nu evocă, indirect, noblețea virtuților, reprezintă, fără îndoială, o predică burlescă. Prologului, văzut ca o satiră la adresa femeilor, îi lipsește greutatea morală, nu poate fi o sursă de imitație, un 404 Britton J. Harwood, art. cit., p. 269. 405 Ibidem, p. 273. 406 James W. Cook, art. cit., p. 62. 407
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la templul Dianei. Scena în care nimfele și alte zeități ale pădurii sunt deposedate de casele lor și nevoite să fugă atunci când copacii sunt tăiați din dumbravă, pentru a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru contemporanii săi, natura devine expresie a providenței divine, ea însăși o virtute divină.”961 Tonul este în creația chauceriană grav și comic în același timp, avem de-a face cu un roman medieval sentimental, dar și cu o comedie burlescă, se observă permanent atitudinea 957 „ Poemul lui Boccaccio se compune din 5704 versuri, poemul lui Chaucer are 8239, dar numai 2750 de versuri din Il Filostrato își află echivalența în versiunea engleză, și acestea sunt deseori condensate, astfel încât 5500 de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ironic, umoristic sau pur anecdotic, care o bagatelizează. Sunt și excepții. Cărți precum The March of Folly de Barbara Tuchman, o istorie a prostiei politice, sau On the Psychology of Military Incompetence de Norman Dixon o demonstrează. Însă, În general, burlescul a pus În umbră strădania. Cuvântul „prostie” a devenit o insultă, având același efect de dispersie ca și un cartuș cu alice, și nu are prestanță științifică. De aceea am să-l folosesc rar. Prefer să vorbesc despre eșecuri ale
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Nu s-a făcut o împărțire corectă”, spun unii. „Pentru ce merite, mă rog, a luat cutare «Ordinul Republiciiă”? se întreabă altcineva, indignat că i s-a atârnat la gât doar „Meritul Civic”. Disputa e pătimașă, cu scene de un burlesc antologic. Tardiv, când nu se mai poate face nimic, s-au înregistrat și voci care regretă că au acceptat înserierea „aurită”. Cineva a găsit o formulă mai expresivă, cu o conotație antropologică macabră, spunând că nu-și poate ierta slăbiciunea
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
apus. Bibliografia sinuciderii nu-i poate omite pe marii apologeți, după ce i-a reținut pe prigonitori. Lăsând de-o parte cazurile extreme, precum marchizul de Sade, care, În Filozofia În budoar 34 se lansează Într-o teorie unde libertinajul și burlescul Își dau mâna, Luminile propun o variantă cu totul opusă interpretărilor tradiționale. (De altfel, În Franța cuvântul se Încetățenește În această perioadă când, preluat din engleză, desemnează atât actul, cât și actantul. Abatele Prévost e cel care-l Întrebuințează primul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poate fi utilizată în sugerarea unei lumi nesănătoase/ discontinue (Martin Amis)"4 (trad. n.). Dacă majoritatea teoriilor prezentate de Rose, de la Aristotel până la deconstructiviști, iau în calcul generarea unei definiții sub spectrul diferențelor față de noțiuni precum ironie, satiră, pastișă, travesti, burlesc, ridicol, umor etc., lucrarea sa, publicată într-o primă ediție în 1993, mizează pe o formulare denotând rafinament critic, dar și claritate. Rezumând, parodia ar fi rezultatul coexistenței codificate a două texte, pe care cititorul îl sesizează mulțumită efectului comic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai puțin loc invenției epice. "Poemul epic a generat întotdeauna parodia", scrie Tomașevski, dar acordă mai multă atenție procedeelor parodice, urmărind cele două direcții în care se dezvoltă ele: "un subiect elevat se dezvoltă într-un lexic jos (de pildă, "burlesc" sau "travesti" la noi în secolul al XVIII-lea, poemul lui Osipov Eneida pe dos) sau invers stilul înalt și procedeele obișnuite ale desfășurării epice se aplicau la un subiect "trivial""23. Procedeele, iar nu motivele, temele, autorii sau anumite
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
între nobil și vulgar; iar dacă genurile nobile sunt reprezentate prin epopee și tragedie (subiect nobil în stil nobil), genurile comice includ comedia sau povestirea comică (subiect vulgar în stil vulgar). Cea de-a doua ramură a tabelului reține travestiul burlesc (subiect nobil în stil vulgar) și îi alătură parodiile, însumând parodia strictă și pastișa eroi-comică (subiect vulgar într-un stil nobil). La acest nivel, parodia poate fi înțeleasă sub trei aspecte: fie o atribuim figurilor de stil ("ornament punctual al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și încă vreo doi s-au amuzat, prin 1664, încercând să adapteze patru scene din primul act al Cidului pe tema unei dispute literare submediocre"57. Astfel constată că, datorită operelor parodice franceze care mizează, nu o dată, pe importanța componentei burlești, apar și numeroase dificultăți în ceea ce privește delimitarea strictă a sferei parodiei. S-au făcut și se fac, în ciuda eforturilor teoreticienilor, confuzii între parodie, pastișă, satiră, travesti. O definiție a parodiei nu mai poate fi dată în lipsa delimitării acesteia de speciile aflate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a parodiei nu mai poate fi dată în lipsa delimitării acesteia de speciile aflate în imediată vecinătate. "Cuvântul parodie lasă, în general, loc unor confuzii foarte serioase, pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.), și transpunerea burlescă a unui text, și imitația satirică a unui stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea stilistică cu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sau hibridând, amestecând până la confuzie toate registrele) original și inteligent, în speță erudit și livresc, "consumând" cărți dintr-o strategică plăcere a textului. După o scrutare teoretică a conceptului, vom constata că în modernitate majoritatea teoriilor plasează parodia în vecinătatea burlescului sau a ironiei, îmbogățind-o cu o întreagă paletă de nuanțe care originează în vecinătatea comicului pur, pentru ca ulterior să o asocieze ludicului sau metaficțiunii, scriitorii fructificând orizonturile de regenerare intrinsecă a artei literare deschise de aceasta. În Antichitate însă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și la stilul scrierilor respective. Le Petit Larousse surprinde prin lipsa de densitate, neoferindu-i termenului decât două rânduri, primul tributar paradigmei parodice cultivate îndeosebi de teatrul francez clasic, iar cel de-al doilea făcând simpliste mențiuni lingvistice: "1. imitație burlescă a unei opere literare sau artistice; 2. imitație grosolană: o parodie de proces"76. Într-un Dicționar de termeni literari cum este cel propus de Academia de Științe, Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" regăsim trimiterea la etimologia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu explicațiile până la sursă, nu menționează termenul care a luat naștere în limba greacă și apoi a intrat în limba latină. În mod cu totul restrictiv, se insistă pe ideea că parodia ar fi terenul predilect de desfășurare a satirei/ burlescului/ comicului: "P. desemnează o imitație satirică a unei opere serioase, îndeobște cunoscută publicului, ale cărei subiect și procedee de expresie sunt transpuse la modul burlesc. Ea nu este o simplă pastișă, mai mult sau mai puțin involuntară, ci o mimare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
restrictiv, se insistă pe ideea că parodia ar fi terenul predilect de desfășurare a satirei/ burlescului/ comicului: "P. desemnează o imitație satirică a unei opere serioase, îndeobște cunoscută publicului, ale cărei subiect și procedee de expresie sunt transpuse la modul burlesc. Ea nu este o simplă pastișă, mai mult sau mai puțin involuntară, ci o mimare a originalului, cu intenția expresă de a-i sublinia comic trăsăturile caracteristice. Astfel privită, P. ar echivala cu un act critic"77. Dicționarul amintit nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cunoscut drept "bufoni": Atunci când rapsozii, care mergeau dintr-un oraș în altul ca să interpreteze diferite fragmente din poemele homerice, se apucau să recite, erau de îndată urmați de un alt set de bufoni migratori, care captau întreaga audiență prin turnura burlescă pe care o dădeau recitării până atunci constrânsă să rămână solemnă"87. Chestiunea existenței și a rolului jucat de parodoi în producerea parodiilor literare propriu-zise rămâne însă incertă. Unii cercetători îi consideră simpli amatori care improvizau pornind de la anumite versuri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]