2,949 matches
-
risipiți așa, vă poate fura oricine... Zic: uite, părinte, eu, zic, am adoptat concepția regelui Franței în materie de risipire a ideilor mele. Concepția lui despre cartof. Când au venit cartofii din America, țăranii nu-i cultivau. Să mâncăm noi buruiana asta din pământ...'' Ce a zis regele Franței? ''Mă, seamănă, mă, cartofi pe moșia mea și, când or vedea țăranii că îi păzesc, or să-și dea seama că-s lucru bun. Lăsați-i să fure, că așa se răspândesc
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
În plus, animalele s-au prins că vor să li se fure blănurile și au devenit ceva mai precaute și mult mai greu de jupuit. Atunci cineva a venit cu ideea împletitului. Se găseau pe jos fel de fel de buruieni pe care dacă știai cum să le împletești ieșea o acoperitoare pe care o puteai croii cum îți convine. Cu timpul însă se uscau și cădeau toate bețele buruienii rămânăn doar niște fire răzlețe. Mintea femeii atunci a sclipit și
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
cu ideea împletitului. Se găseau pe jos fel de fel de buruieni pe care dacă știai cum să le împletești ieșea o acoperitoare pe care o puteai croii cum îți convine. Cu timpul însă se uscau și cădeau toate bețele buruienii rămânăn doar niște fire răzlețe. Mintea femeii atunci a sclipit și i a venit ideea de a împleti firele și în felul acesta s- a năcut împletitura. Ea a evoluat în timp și a ajuns în stadiul de țesătură. Țesătura
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
felul acesta s- a năcut împletitura. Ea a evoluat în timp și a ajuns în stadiul de țesătură. Țesătura a fost poarta prin care a pășit moda în capul omului. O putea suci în toate formele și culorile, mirosea a buruienile și florile din zona de unde au fost culese , o puteai face mai groasă și mai subțire, de vară de iarnă, posibilitățile ei au încins imaginația creatorilor, până într- zi când a intervenit un vierme. Din clipa aceea totul a fost
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
lor fiu. ...și iată că nu am pierit... am rămas singur, dar încă exist. ...și am revenit mereu aici, din copilărie și până în prezent... și voi mai reveni, până când, odată, nu voi mai pleca. În timp ce soția mea prinse a plivi buruienile crescute și a așeza câteva flori pe movila de pământ, am pornit agale spre alea principală, în căutarea unor amintiri din vremurile de demult. Mi-a încolțit în minte ideea de a așterne câteva rânduri și, profitând de faptul că
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
veche din țară, fiind unul dintre obiectivele turistice cu care Mangalia se mândrește. Ea a fost ridicată în anul 1525 de fiica lui Selim al doilea, în stil maur. În perioada comunistă a fost lăsată în paragină și năpădită de buruieni, iar cimitirul unde se aflau morminte vechi, de peste 300 ani, nu mai era delimitat de niciun fel de gard. După 1989, moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia și zilnic, ea este vizitată de vârstnicii care vin la rugăciunile
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
de dor plină. Când tu nu vii rău mă plânge cerul Cu lacrimi gustate de lună-n taină Mă scaldă anotimpuri reci cu dorul Și mă îmbrac cu durerea, a iernii haină. Când tu nu vii mă locuiește pustiul Cu buruieni mirosind a blestem Mă rog să înflorească-n mine Raiul Î n veri târzii noi doi să ne revedem. Când tu nu vii îmi reproșez (ne)uitarea Că am lăsat amintiri pe un țărm de cuvânt Au venit valuri hapsâne
CÂND TU NU VII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382586_a_383915]
-
ceea ce vrea să uite (Imre Kertesz). • Poporul nu poate greși singur, îi trebuie conducători. • În capetele pătrate ideile nu se rostogolesc. • Dacă iei un purgativ puternic, nu-l vei putea păstra mult timp. • Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni (Mihai Eminescu). • Minus cu minus dă plus, dar ce te faci dacă se află? DOUĂ POSIBILITĂȚI • Există două posibilități: una care se poate și una care nu se poate. • Prietenii și anecdotele care se uită își merită soarta
ZICERI (223/224) – MINUS CU MINUS & DOUĂ POSIBILITĂŢI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383967_a_385296]
-
ei, simțindu-le și îmbinându-le ca nimeni alții. Citind această carte, realizezi că ești cu adevărat al acestei țări, ești acasă, că simți sufletul pământului ei, când inspiri chiar și ocazional, mirosul pământului mușcat de sapă, amestecat cu izul buruienii, cu țărâna în care se îngroapă tălpile. -------------------------------------------- Prof. dr. Constantin DOBRESCU Fundația pentru Istoria Prahovei Ploiești, februarie 2017 Referință Bibliografică: Constantin DOBRESCU - PATRIA DE PĂMÂNT ȘI DE PIATRĂ / Constantin Dobrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13
PATRIA DE PĂMÂNT ŞI DE PIATRĂ de CONSTANTIN DOBRESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383389_a_384718]
-
fața plânsă, Irina privea în gol: - Oameni inteligenți și de bine...Iluzie, Violeta, iluzie! La serviciu, toate colegele tac în prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o proastă, Violeta, o proastă am fost! Și egoistă. Am dorit să fiu numai eu fericită. Trebuia să-mi fac copii. Nu unul, ci mai
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
coșmarul vieții ei, a plecat în pelerinaj la mai multe lăcașuri sfinte, a locuit o săptămână într-o mânăstire de maici, ziua se nevoia și ea cu ce putea, pentru a ajuta la treburile mânăstirii; curăța legumele pentru bucătărie, smulgea buruienile din frumoasa grădină de zarzavat și de flori. Postul, rugăciunea, spovedania, dar mai ales dragostea cu care a fost primită de călugărițe, a făcut-o să uite de viața chinuită trăită până atunci. Cu poftă de viață a revenit acasă
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
Caragiale: „Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care crește atâta spanac, des și abundent, a apărut, în sfârșit, zilele acestea, și un copac și e așa de mândru și așa de puternic, că mii și mii de recolte de buruieni se vor perinda, și el va sta, tot mereu, în picioare, tot mai sănătos și mai trainic, înfruntând gustul actual și vremea cu schimbările ei capricioase și făcând, din ce în ce mai mult, fala limbii noastre românești - un volum de «Balade și idile
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
fiecare tuberculă în mai multe bucăți, după numărul de ochiuri ce-i avea. Cojile, ba chiar și beldiile, erau uscate și folosite pentru hrană. Deși aveam numai vreo șase ani, țin bine minte foametea îngrozitoare din 1944. Săpam rădăcini de buruieni... De obicei, nici nu le fierbeam, le mâncam așa crude. Rămăsesem numai pielea și ciolanele. Biata mamă umbla ca o umbră. Și parcă toate aceste nevoi nu ne-ar fi fost de-ajuns, peste mine și mama a dat și
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se spunea hogeag, Neîncetat se spunea hojma, La lumânare se spunea lumină, La făcăleț se spunea melesteu, Vremea călduță se numea molășniță, Buruienii de dragoste i se zicea năvalnic, Folosul se numea priință, Dopul sticlei se numea stupuș, Tava de mâncare se chema tabla, Secolul era pentru noi vac, Belșugul,norocul se numea zloată, Și mama - mumă ! Ce-am putea scrie și mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
câmpurile erau lucrate și semănate, nu ca în prezent, stau în paragină. Dar acum oamenii ceea nu mai sunt în viață. Bărbatul rămânea să doarmă în câmp, ca a doua zi în zori să înceapă lucrul, căci nu vedeai o buruiană în grădină, iar femeia pleca acasă să facă treburile și să-i aducă de-ale gurii. O vecină, de bătrână ce era, prășea cu scăunelul după ea, iar când obosea, se așeza și își trăgea puțin sufletul. Oamenii munceau din
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
putea stârpii floarea cea vestită a României: Eminescu, Stăniloaie, Bartolomeu, Sfântul închisorilor, Sfântul Ardealului, Păunescu, Sutașul Cornelui Vadim sunt în pământul românesc în care a căzut sămânța cea bună a lui Dumnezeu și neamului Românesc. Despre semințele care cad între buruieni, pe piatră sau pe pământ tare, și care vor fi mâncate de cioclii timpurilor, le spunem ceea ce a spus Hrisosul nostru” IARTĂ-LE TATĂ CĂ NU ȘTIU CE FAC”. Și totuși la această oră când totul doarme, în sufletu-mi îndurerat odinioară
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
datoria de a le îndruma pașii și de a le veghea devenirea, fiindcă - spunea el - „lumea de mâine va arăta așa cum vor rodi ei, și ei vor rodi numai dacă noi îi vom plivi, adică dacă vom stârpi din jurul lor buruienile care-i sufocă”. Același interes l-a manifestat părintele Calciu și pentru tinerii români „desțărați”, pe care i-a întâlnit în exilul său de peste Ocean. În cele câteva vizite pe care i le-am făcut în America, am fost plăcut
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
la rangul de “flăcău”! Ne-a înflorit vitejia în piept, care crescuse cât o bălărie, de nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă,lăsându-i pe toți cu gura căscată: Uite cât de viteaz este “flăcăul”! Văzându-ne așa de îmburuienați, “domnul” Dode a continuat: - Flăcăi, voi știți că țara noastră este la ananghie? Că are nevoie de viteji? - Știm
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
fața plânsă, Irina privea în gol: - Oameni inteligenți și de bine...Iluzie, Violeta, iluzie! La serviciu, toate colegele tac în prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... Citește mai mult 9.Tristețile IrineiIrina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate:- Nu te lăsa afectată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fața plânsă, Irina privea în gol:- Oameni inteligenți și de bine...Iluzie, Violeta, iluzie! La serviciu, toate colegele tac în prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... V. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. 8.Soția bețivului Însă, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
în nisipuri și întinderi pietroase sunt în stare s-o facă. Tatăl său, marele inmouchar căruia toți îi spuneau Vânătorul, îl învățase de mic copil să stea îngropat câte o zi întreagă, doar cu nasul și urechile descoperise, ascuns sub buruieni, în așteptarea vreunei gazele, antilope sau a vreunui struț care poate nici măcar nu aveau să apară. Nu avea importanță cât timp trebuia să stea sub acel soare arzător. Nu contau nici căldura, setea, scorpionii și șerpii. În acele momente, important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu știa nimic despre asta, dar chiar nimic! a țipat ea. Căci de zece ani, de când a murit Bálint, n-am văzut de fapt nici un bărbat. Numai acarul, conductorul și brigada pentru Strălucirea Șinelor, de departe, cum curățau zăpada sau buruienile, în funcție de anotimp. Eu eram deja pe cale să verific dacă e adevărată teoria aceea nenorocită despre putrefacție, că dacă nu, mai bine sap trei metri după el și-l iau acasă, ca să-l spăl cu apă călduță de pământ și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asta, ei și nenorociții de politicieni pe care-i pun să ne conducă“. Nu prea avea un loc de muncă stabil, așa că stătea pe verandă mai tot timpul și privea ținutul. Curtea noastră era plină de cenușă și de câteva buruieni care crescuseră în jurul scărilor și al verandei. Era greu să te joci în curte fiindcă nu prea aveai ce să faci, iar dacă se întâmpla să cad, cenușa îmi intra în piele și trebuia s-o spăl cu săpun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
clasa domnului Farney am aflat cine locuia acolo. Erau o mulțime de terenuri virane de-a lungul străzii, ca în tot orașul, de altfel. Singura diferență era că nimeni nu le curăța ca pe cele din oraș. Creșteau pe ele buruieni gigantice, și floarea soarelui, și violete sălbatice. Mecanicii obișnuiau să arunce acolo cutii goale de ulei și piese auto, când nu mai aveau loc pe alei sau prin canale. Lângă bar era unul plin de scaune putrede și cutii goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
foarte scurt timp, listele bisericii erau din nou pline și continuau să se umple. Câțiva s-au adunat la biserică și au pus la punct o organizație menită să conserve puritatea și creștinătatea sângelui din vale, să-l ferească de buruienile care-l pot strica și care pot aduce mânia lui Dumnezeu în vale. Nu toată lumea s-a înscris în organizație, dar avea totuși destul de mulți membri. O vreme, s-au reunit o dată pe săptămână, până când toți soldații care nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]