3,562 matches
-
ar avea cunoștință de ceea ce scrie Vasile Ghica: „Știi ceva, Doamne? / Împrumută-mi până la pensie / o linguriță de mister, / cred că-mi ajunge, / pentru că ăsta se răspândește / repede peste tot. // E ca și cum ai pune o lingură de fecale / într-un butoi.“ (Rugă) Ici-colo apare și câte o remarcă inteligent sarcastică, de genul: „Cea mai autentică lucrare / lăsată de ei [de artiști, n.n.] / este propria lor / mască mortuară.“ (Masca) Dar mult mai des se întâlnesc locuri comune și ironii ieftine, cărora li
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și nu ca femei, Naomi Ionică, Cristina Popa și Georgiana Rusuleț ni se înfățișează împotmolite într-un stadiu al jocurilor literare puerile. Naomi Ionică îl imită pe Urmuz: „Din când în când Fantazia și Omul Koleopter se iubeau într-un butoi, până când butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca femei, Naomi Ionică, Cristina Popa și Georgiana Rusuleț ni se înfățișează împotmolite într-un stadiu al jocurilor literare puerile. Naomi Ionică îl imită pe Urmuz: „Din când în când Fantazia și Omul Koleopter se iubeau într-un butoi, până când butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cine, eu? (face iar cu ochiul). Un rachiu și n-am probleme. Doamna dispare din cadru și reapare cu un pahar imens, plin pînă la jumătate cu rachiu. Bogdaprosti, mai apucă să zică Niculiță, înainte de a turna, ca într-un butoi, rachiul. Din nou face cu ochiul, se duce după casă și iese cu un cărucior după el. Dacă cineva l-ar fi privit pe Niculiță, ar fi fost extrem de mirat că un omuleț asa de mic poate tîrîi prin noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vine în locul tău. Hurmuzache auzise, vag de tot, că Vasilache ăsta venea cam des pe la secretara Didina, mai cu seamă cînd șefu' era plecat. Bine i-a făcut, judeca Dan cu severitate. Să vină craiul în biroul meu, plin de butoaie și lăzi. Într-adevăr, biroul lui Hurmuzache era într-o hală imensă și delimitat prin plasă de sîrmă. Să vadă și el ce este frigul, pufnea noul promovat. După vestea minunată adusă chiar de șef, a urmat și o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sensul că împărțeau băutura frățește. Prin consens, șeful reuniunilor era acceptat cel cu lovele, care oferea și băutura. În duminica de dinaintea postului Paștelui lovelele se aflau în buzunarul lui Tureanu și, ca atare, trona în mijlocul chioșcului mizerabil, încălzit cu un butoi prevăzut cu un burlan. Divorțul anunțat de simpatica familie a lui Petrică,zis Cel Fără Gît, absent de la întîlnirea bețivanilor, a furnizat un subiect adînc spre discuție celor patru amici. Eu nu-l condamn deloc, spune un toflogos. Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în mormînt. Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna Anica, cu ce ai asemăna trăirile acelea de demult? Într-un beci răcoros este un butoi cu vin. Plin, neînceput și foarte bun. Tu bați cepul: stînga, dreapta, în sus, în jos și deodată țîșnește licoarea... Un pahar, două... începi să plutești în euforie și n-ai vrea să te mai trezești. Moartea nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Bachus. Cam lăcomior, spun în gînd. Discuțiile devin mai puțin elevate. Nivelul lor era inferior celor duse de submediocri. Nicușor abia se ține pe picioare. Caută toaleta prin umbrar, golește paharele ca și cînd le-ar turna într-un butoi. Ușurel, dragă prietene, mai bei și acasă. Chem un taxi. Vrei să scapi de mine? Nu, dar o să-ți fie rău... Îl împing cu energie. Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă tîmpită: Hai, hopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu care erau puse cîteva foi de carton pe șindrila putrezită. Își aminteștește mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o chingă precum gura de ham strânsă în jurul inimii; altă cingătoare, ca un cerc închis sub pântecele butoiului cu murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa. Noaptea, peste pijama, li se punea pardesiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins. În trapeză, duminica, vinul încălzea sufletul; whisky-ul, coniacul, votca, palinca, șampania și alte rețete pentru amăgit întunericul își expuneau preaplinul în vitrinele odăii de protocol; licorile multicolore reliefau ipostazele fericiri. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădină, mare lux pentru un puchios. La saivanul oilor cu el măcar până la primăvară, să-i roadă guzganii coaiele, să aibă și mănăstirea soprana ei. E plină strana de babe nefutute și de călugări găozari ce cântă ca din fundul butoiului. Cum zici matale, părinte Ilarion. De-i făcut pentru mănăstire, o să le îndure pe toate. De nu, o să umple lumea cu el, deși eu cred că în lume o să-l mănânce lupii cu tot cu opinci. Este strigător la cer, părinte: fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la capătul funiei. Ating, apoi îmi privesc palmele: nicio urmă de pământ, de cer, ceva rece și alunecos îmi brăzdează palma. În fiecare ramură de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mâinile în sân, evacuează arhiva! Iacobe, vezi, focul nu a ajuns până la gater, trage repede două brazde în jur, poate-l scapă de blestem! Gavril, golește șopronul! Buteliile, dă-le drumul la vale spre păstrăvărie! Ai grija mai sunt 6 butoaie cu păcură, scoate-le să nu explodeze! Blestemaților, of, blestemaților! Dumnezeii mamei voastre de blestemați, curve ordinare, lepădături, târfe..... foc, nenorociților, peste tot foc. Doamneeee! Ce ați făcut, derbedeilor, golanilor împuțiți, ce-ați făcut din mânăstirea mea? Leprelor, vă omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu mai apune din ce În ce mai mari, pe măsură ce te afunzi În grotă. Meșteșugul cultivării viței și al stoarcerii vinului nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe țărmurile Mării Suabiei. Pare se că, În Europa, vița-de-vie nu răzbate la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Jos. Crame și acolo cu nemi luita. CÎnd, În toamna lui 1944, satele au fost atacate de trupele rusești, populația s-a retras În păduri. Rușii au spart ușile masive, ca de biserică, ale beciurilor, au tras cu pușca În butoaie și s-au Întins pe jos să soarbă tot vinul. Cum găuriseră multe doage, vinul s-a revărsat Într-atît Încît i-a Înecat pe bravii soldați sovietici beți de mult. Șvabii s-au Întors, au mai secerat dintre rușii care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spumega În pahare cu ajutorul apei minerale Borsec, Bodoc sau Buziaș (un leu și cinci bani sticla de-un litru, eti chetă galbenă cu roșu, ușor de desprins cu puțină apă), iar vinul acela se bea de regulă după heringi la butoi, cu ceapă tocată mărunt. Clădirea primăriei din Rătești se uita la lume cu o față deschisă, de culoarea argilei gata de modelat. Avea forma literei L. Pe latura de la stradă, orizontala, vedeai patru feres tre de la tot atîtea birouri. Intram
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
soarele În plină zi, valuri cît casa, case cît norii de Înalte, trenuri care umblă pe casă, alte trenuri care se fugăresc Între ele pe sub pămînt, dolari de argint, o moară de mînă pentru făcut bani, oameni cu pielea neagră, butoaie de bere care vin singure acasă la lucrătorii din fabrică la fiecare sfîrșit de săptămînă și un cîntec - engleza lui mi-a scăpat -, dansai pe el bătînd din palme, sîmbăta seara, În pivnița lui Lewandowsky de la o margine de Chicago
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ori fără măști, mă rog, avea o acustică foarte bună. Cum să nu sar de pe scaun la una ca asta?... Floare le povestise celor opt-nouă ani ai mei că În fiece sîmbătă, negreșit, la casele lucrătorilor, sosea din partea basului un butoi cu bere. Mă chinuiam să-mi bag În cap cum de venea acel butoi singur, fiindcă niciodată ea nu arătase cine-l trăgea după el ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele, dar nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pe scaun la una ca asta?... Floare le povestise celor opt-nouă ani ai mei că În fiece sîmbătă, negreșit, la casele lucrătorilor, sosea din partea basului un butoi cu bere. Mă chinuiam să-mi bag În cap cum de venea acel butoi singur, fiindcă niciodată ea nu arătase cine-l trăgea după el ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele, dar nu tocmai cu cele de sărbătoare, și mergeau la bal În - spunea mama Floare - „Pemnița
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casele lucrătorilor, sosea din partea basului un butoi cu bere. Mă chinuiam să-mi bag În cap cum de venea acel butoi singur, fiindcă niciodată ea nu arătase cine-l trăgea după el ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele, dar nu tocmai cu cele de sărbătoare, și mergeau la bal În - spunea mama Floare - „Pemnița lui Levandowsky“. Rostea Însă acest nume ungurește, cu accentul pe prima silabă și cu gura căscată bine ca să poată slobozi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
greutăți cu darurile lăsate de Dumnezeu omului să le soarbă de nevoie ori de plăcere, precum apa, vinul și rachiurile. Fără Îndoială, bău turile le găseau ei la cîrciumă, dar parcă nu trăiau mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma, casa națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceasuri după miezul nopții, sub secera lunii, dar crede că a călcat Într-o urmă de strigă, numai asta putea fi, căci, fără a zări nimic În jur, s-a simțit luată pe sus, săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
săltată ca pe un fel de butoi pe care blestemata aia Îl căra În spinare și purtată astfel cu iuțeală prin păduri, prin hățișuri pline de spini, peste punți și peste rîuri. Ședea ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bubuituri de tun asupra Europei, imigranții de la pensiune prinseră a se grupa mai strîns În jurul viselor naționale și În funcție de alianțe. Multe s-au schimbat Însă. Parcă nu mai era aceeași veselie la sfîrșit de săptămînă, cînd, odată cu dolarii, venea și butoiul cu bere. Domnul O’Leary umbla tot timpul Întu necat la față. O singură dată a trecut pe la pensiune, cerîndu-i insistent lui Flory să-i raporteze dacă nu cumva clienții ei polonezi meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]