530 matches
-
de confort cu altele de ordin estetic și legal. Cînd trebuia aprins focul, tot Victor știa mai bine cum trebuia procedat, cum trebuiau adunate lemnele, ce esențe erau cele mai potrivite și cum trebuia construit un maldăr de surcele și buturugi susceptibil să permită o bună circulație a aerului, pentru că focul se hrănea, nu-i așa, cu oxigen. Iar în materie de fript carne la grătar nimeni nu mai îndrăznea de mult să-i conteste competențele. el știa chiar mai bine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tăcută și de sub pleoape li se scurgea o zeamă limpede ca lacrimile. Numai mânzul scăpase. El zburda sătul prin ograda murdară. - Bine c-am terminat! răsuflă Gheorghe ușurat. Cocîrță se spălă pe mâini și veni spre ei. Se așezară pe buturugi. Peste câmp, îi văzură și pe ceilalți sosind. În frunte era Stăpânul gonind, gonind. După el, ceata. Se înveseliră. - Noroc! aruncă Bozoncea de departe, a nimerit ucenicul? - Dacă -la adus mandea! se fasoli ăl bătrân. - Le-ați făcut formele? - În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din ceată trăgea o piele după el, dar n-apuca să fugă. Precupeții dădeau chiot și ieșeau cu ciomegele. Turma se întărită de mirosul sângelui. Al lui Gogu tot nu se lăsa până nu fura un bojog roșu, năclăit, de pe buturugile negustorilor, ori vreo bucată de zgârci cu copită cu tot. Pe urmă, o luau înapoi spre groapă, domoliți. Se opreau în capul mahalalei, la un gard înalt de piatră, unde ședeau niște câini boierești, o puzderie de cățele scurte-n
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e. Am o inimă rea... In capătul străzii care se sfârșea la rampă, șeful zărea umbra mătăhăloasă a lui Tudose. Mergea agale, cu toporul său înfipt într-o buturugă, ținut pe un umăr, fără să se uite-n dreapta și-n stânga. Muierea începea să blesteme: - Na, că iar trece! îl vezi, Grigore? - Poate ne-o fi și nouă, rostea bărbatul cu spaimă. Dar n-aș vrea să mor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numai glasul dogit, pe sub uluci: "Sparg la lemn'! Sparg la lemn'!" 284 Îl cunoșteau și copiii. Era un om fără vârstă, cu un ochi alb, scurs, care nu vedea. Înalt de atingea streșinile, puternic, își ținea toporul înfipt într-o buturugă, ca pe un pai. Călca rar, ca și când nu s-ar fi grăbit niciodată. Nu-și aminteau mulți să-l fi văzut tăind lemne. Muierile u dădeau de pomană și închideau repede porțile. La sâmbăta morților, Tudose se așeza pe treptele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai ales că nopțile treceau ușor, cu o vorbă, două, cu un păhărel de țuică. Aglaia îi cunoștea pe toți. Se împuținau și ei. Vara trecută fuseseră mai mulți. Îi știau femeile. Așteptau să se încălzească timpul pe câte o buturugă în porți, nemișcați. Nu vorbeau decât rar, tușind și asudând. Să-i fi văzut de departe, ai fi zis că sânt niște patriarhi, ieșiți la soare în cămăși. Nu lipseau vinerea seara de la slujbă, de duminici ce să mai vorbim
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trupurile hoților, a fost un vaier. Nașul a împărțit bani la copiii din jur, a plătit groparilor și și-a luat nevasta acasă. Nu mai spunea nimeni nimic. Din spre gura gropii se ivea Tudose cu toporul lui înfipt în buturugă strigând "Sparg la lemn, sparg la lemn, sparg la lemn". Stere La amurgit, lucrătorii se întorceau de la fabrică. Aveau sufertașele goale. Nevestele, în păr la porți, să le ia sculele. Tot atunci veneau și zidarii, și meșterii. Lăsau ferăstraiele și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În toată America de Nord Îl depășește pe cel al incendiilor, furtunilor și inundațiilor la un loc. Numai În New Orleans, insectele cauzează pierderi de 300 de milioane de dolari În fiecare an. Ceea ce este valabil În natură este și În afaceri: buturuga mică răstoarnă carul mare. Atunci când Capcanele managementului a apărut Într-o ediție În limba chineză, m-am Întrebat: oare pe cine o să intereseze? După cum s-a dovedit, interesul a fost considerabil. Am aflat curând că liderii afacerilor din China sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide! Tu, pentru care astăzi tot iadul se deschide, Tu, răpitor de zile cui ți-ai dat viață, nume! Atunci a ta osîndă sfîrșit să aibă-n lume CÎnd astă buturugă de arbor ars sub care Părintele tău zace ucis, fără suflare, Va da și flori și frunze, etern fiind udată Cu apa cea din vale În gura ta carată. Iar păn-atunce, iasmă ce a născut Păcatul, Legată-n Înfrățire cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pămîntului), pedeapsa nu antrenează alte forțe materiale. Izbăvirea de păcatul paricidului se obține printr-o lungă, absurdă umilință: Grui străbate În genunchi, timp de o jumătate de secol, un munte pustiu pentru a uda cu apa adusă În gură o buturugă uscată. Efort sisific, Într-un peisaj de-o uscăciune și dezolare biblică: „E numai cîmp de petre, gol, trist, secat de soare De care fug și vulturi și feare răpitoare. Nici scaiul, nici urzica, pe sînul lui nu crește, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu se mai pomenise s-o facă, cu excepția ajunului Paștelui sau Crăciunului, la lumina flăcărilor din vatră; emoțiile îl răvășeau și odată ajunse la încheieturi, mâna executa o comandă nepotrivită. Renunță, își găsi un colț în fața vetrei, mai puse o buturugă pe foc, suflă în tăciuni. Caterina nu-l scăpa din ochi. Îi adusese bucate să mănânce, dar acestea rămăseseră neatinse și se răciseră, în fine, îl pofti să termine cu aerul ăla de înmormântare. Și-n plus, trebuia să fie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără zece pași... Se opriră, gâfâind. Respirația orbului șuieră subțire, dându-i de gol plămânii ciuruiți. Ologu lăsă cârjele să cadă în lături și se așeză pe o buturugă, frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La el era pe dos. Ceilalți oameni, odihnindu-se, închideau ochii. Pentru el, care vedea doar niște umbre mișcătoare, ca îndărătul unui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Costică. De pildă, băiatul ăsta ar fi bun pe post de șomoiog... Orbul se lăsă să alunece pe lângă zid și-și strânse genunchii cu brațele. Ologu terminase de frecat genunchiul și acum se căznea, încercând să-și păstreze echilibrul pe buturugă, să-și oblojească glezna. — La urma urmei, poate li se face milă... reluă, într-un târziu, Coltuc, care, spre deosebire de ceilalți doi, neputându-se rezema, rămăsese neclintit. — Milă, ai zis ? ! se stropși Ologu. Pe ce lume trăiești tu, pulică ? Crezi că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele mai imprevizibile. Vă asigur că tocănița de cartofi cu carne de purceluș și multă ceapă vindecă depresia dată de nedreptatea socială (în ideea că tuturor ne vine rândul). Cârnatul cu usturoi, prăjit în untură și răcit cu vin de buturugă este aparent un sacrilegiu homeopatic. În realitate, el vindecă radical pesimismul intelectual și dă pacientului încredere că, atunci când ne-o fi mai rău și mai rău, așa o să ne fie. Ați dedus, desigur, din această introducere, că, deși am adunat
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Ca o pădure plină de cuvinte/ Ce-atrage și te pierde fără veste,/ În sus, în jos, în urmă, înainte.../ Dar, ca să-nchei, vreau să vă spun aceste:/ Cel ce-n dragoste timp lung e slugă,/ Își merită cătuși și buturugă!". Cât privește romanul cervantesc, acesta își denunță, printr-o maximă transparență, hipotextele chiar din debutul cărții, continuând să le înșiruie cu umor pe parcursul primului volum. Scriitorul spaniol e mai generos cu modelele, dar generozitatea lui e doar o capcană, pentru că
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ascunse. Își forță ochii ca să observe până mai departe, dar picăturile căzute pe frunte veneau șuvoi în ochi. Ieșise în grabă fără să-și ia pe ea impermeabilul de ploaie pe care-l avea întotdeauna în camera de serviciu. O buturugă lungă și negricioasă veni adusă de apă chiar lângă picioarele sale și pentru o clipă i se păru că recunoaște silueta femeii de abia plecate. Scoase un țipăt de groază, se clătină aproape să cadă, apoi fugi cu pași grei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
povara dealului care începea la vreo câțiva zeci de metri de noi, l-ar fi copleșit, apoi tăcut, ca într-un ritual demult știut, uitat și redescoperit, cu o solemnitate ciudată pe care nu o înțelegeam, se ridică și înconjură buturuga scundă, ferindu-mi în trecere picioarele mele care mă dureau, simțindu-le ca de plumb după atâta mers. Înconjură o dată, de două ori, de trei ori cu umerii lăsați, cu pașii târșiți, mestecând între buze cuvinte ca un fel de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o dată, de două ori, de trei ori cu umerii lăsați, cu pașii târșiți, mestecând între buze cuvinte ca un fel de blestem barbar, nesăbuit și străin, ilogic în inutilitatea acestei mișcări circulare care se îndepărta din ce în ce de buturugă. Și cu fiecare cerc făcut, cu fiecare pas prelung tras din mâlul moale, parcă pleca undeva unde se găsea un stejar mare și foșnitor, cu frunze lucioase, lucioase strălucind în razele unui soare ireal. M-am scuturat așa ca după
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și apoi mișcarea asta circulară a ta, are pentru mine un efect hipnotic”. Prietenul meu își ridică mirat capul de parcă trezit dintrun vis adânc, chemat fiind dintr-o lume știută și înțeleasă numai de el. Se așeză din nou pe buturugă mai aproape de mine. Avu o mișcare scurtă, de parcă ar fi vrut să-mi cuprindă umerii cu brațul, dar renunță, lăsându-și iar mâna moale pe genunchi. Vorbi cu capul în pământ mai mult parcă pentru sine: „Ce știi tu de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tine. Zâmbi cu o oarecare amărăciune apoi continuă mai încet, încât de abia reușeam săl aud. - Este o legătură între copacul ce creștea aici și omul care și-a dus crucea sa până aici lăsând-o pe veci pe netezimea buturugii. Dar povestea este prea lungă pentru timpul pe care-l avem și până la urmă nici nu cred că ai s-o înțelegi pe deplin așa cum am înțeles-o eu. Mă lamentă-i ca un copil, „Spune-o, te rog
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
știe pentru a câta oară. Și ar mai repeta-o pentru simplul fapt, că nu există nimic mai frumos și mai măreț în universul uman decât asemenea sentimente de supremă satisfacție. La capătul traseului avea în fața lui un fel de buturugi dintr-un material cenușiu, spălate de ploi, tocite de timp și uscate de soare, acoperite cu sedimente reflectorizante ce împrăștiau razele de lumină descompunându-le în mii de nuanțe, cu contururi nedefinite și cu forme bizare, caraghios sculptate de cei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de copii. De ajutor ne-au fost și cei ce doar, au vrut să ne ajute la ceea ce facem. Am adunat cu sîrg tot ce arăta obida, și visul, și păsul, și truda stămoșilor noștri. Am avut în cale și buturugi. Dar nu ne-am lăsat, nici n-am ascultat. Și astăzi așa, și mîine așa, și viața întreagă mereu, tot așa, până ne-am pomenit că-i plină bîjla părinților noștri. Și toate acestea muzeu se cheamă. Am trăit întotdeauna
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
făcea ca progresul să fie privit ca o consecință a absolutismului monarhic, textul lui Perrault trebuie privit și din perspectiva viziunii moderne pe care o deschide. Conștient sau nu, prin efectele pe care le va genera, poemul va juca rolul buturugii mici care răstoarnă, într-un final, carul mare al clasicismului. De altfel, grandiosul fenomen clasic părea a-și fi epuizat la acel moment substanța-i colosală, intrând sub semnul unui Götterdämmerung. Revenind la poemul propriu-zis, se observă că primele versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
des (3); fir (3); geacă (3); greu (3); masiv (3); material (3); mărime (3); portofel (3); stîlp (3); trunchi (3); trunchi de copac (3); tulpină (3); vîscos (3); aluat (2); baban (2); bădăran (2); băț (2); bătrîn (2); bluză (2); buturugă (2); buzunar (2); caiet (2); cuprinzător (2); deget (2); fum (2); funie (2); furtun (2); gît (2); gros (2); iaurt (2); indiferență (2); îmbrăcat (2); lot (2); mic (2); obez (2); pătură (2); pom (2); rezistent (2); sănătos (2); solid
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
bun (2); carte (2); codru (2); corabie (2); durabil (2); moale (2); natura (2); pădurar (2); piatră (2); sculptură (2); ușor (2); verde (2); viață (2); apă; arbori; arde; arzător; avere; bate; bătrîn; beat; bogăție naturală; brazi; bunelul; buștean; butuc; buturugă; cafeniu; capac; cherestea; chitară; ciment; ciocolată; cioplit; coloană; confecționări; construcții; a construi; cuie; defrișare; design; dulce; dus; ecologic; educația tehnologică; el; elastic; eternitate; face; fără viață; ferm; fin; formal; formă; frumoasă; frumos; frunză; frunze; fum; galben; geam; gorun; greutate; hotă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]