609 matches
-
Structura de predare a unei note muzicale De exemplu nota „La” Însușirea conștientă a notei muzicale „La” se face astfel: - pentru reîmprospătarea deprinderilor oral - intiutive de intonare a sunetului „La” se cântă după auz cântece și exerciții; - se intonează un cântecel (de exemplu „Cărăbuș, cărăbuș”, cu cuvinte și cu denumirea sunetelor muzicale SOL-MI-LA, însoțite de gesturile fononimice și de urmărirea silabelor muzicale scrise pe scăriță. - se scrie nota La, pe portativ. Învățătorul arată copiilor locul notei muzicale La, pe spațiul al
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
că Isus personal îmi iese în întâmpinare“. O pauză și apoi: „Da, simt că Domnul îmi este foarte aproape și că mă iubește“. Abia a recitat Bucură-te Marie cu iaculatoria: „O, Isuse, aprins de iubire“ și o strofă din cântecelul Maicii Domnului „Când mă gândesc la soarta mea, că sunt fiul Mariei...“. Apoi a ațipit ca într-un somn liniștit. Doctorul Luigi Vantini, reîntors către orele 16,30 spuse: „Acest somn îmi pare suspect“, și a constatat hemiplegia cerebrală dreaptă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Dumnezeu râde blând Pieptu-i dă fericire Lumii dă mântuire, Pacea-n ea și-a găsit, Pacea-ne-a și găsit... La care adăuga: Sunt cântecele cele mai frumoase pe acel timp (1924-26) și noi copii le cântam toată ziua. Cu cântecele, cu amintirile îmi duc viața destul de tristă, dar înainte de ele și cu poezioarele mele. Abia ani paisprezece Abia ani paisprezece Număram în vârsta mea Când din frații-unsprezece Cei zece mă pizmuiau. Știindu-mă fără vină Gândul lor nu-l cunoșteam
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cel de toate zilele al poporului, al semenilor noștri. Prin îndrumătoarea lui cutezanță, prin hotărârea și visarea lui, artele, pictura, sculptura și surorile acestora trăiesc o nouă eliberare, eliberarea de inerție și închistare.“ (Arta, 11/1977) BARBU Diana „Cu toate cântecele cinstim acest bărbat: Ziditor de pace, om falnic cât o ISTORIE Fruntea lui nu se pleacă, e vârf de Carpat, Nesfârșită lumină și glorie.“ („Omagiu“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 22 iulie 1989) BARBU Viorel, prof. dr. „Document de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
între operele de origine chineză, atât ca repertoriu, număr de artiști, formații teatrale și spectatori, cât și ca influență culturală. Opera în stil Beijing este o creație artistică foarte complexă. Intrigile și personajele din operă sunt ,,descifrate'' de public prin cântecele interpretate, textul vorbit, gesturi, lupte și dansuri. Sunt patru categorii de roluri: Sheng (masculin), Dan (feminin), Jing (roluri de bărbați cu fața pictată policrom) și Chou (bufoni), plus câteva roluri auxiliare. Pentru acest gen de spectacol, masca în sine este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
numită Tuturuc se adunau și tineri și bătrâni. Se îmbrăcau în haine bune de stofă, cu pantofi noi, iar fetele în rochiță. Hora se făcea de 2 ori pe an în special când se termină școală, se spuneau poezii și cântecele mici, iar după aceea începea Bălul. 5.Paștele Paștele începea de regulă cu ieșirea din post cu pregătirea cozonacului, a ouălelor roșii înflorate, de regulă cu frunze verzi din grădina, cât mai crestate, se pun pe ou și se leaga
Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
privirea am fixat-o, vorba vine și am spus: "Te vei numi Țonți!" "Țonți?" "Da, Țonți. Nu-mi spune că nu-ți place!", am făcut zeflemitor. "Ba da, Șefu'", zice ea zglobioasă și începe să repete ritmat, încropind de un cântecel simplu: "Țonți-Țonți-Țonți, Țonți-Țonți-Țonți..." Era de-a dreptul încântată. Era mai isteață decât Dorinel, fără îndoială, ba pe deasupra vădea și anumite înclinații artistice. Cam rudimentare, ce-i drept. Dar Dorinel, în simplitatea lui, degaja un anume tip de onestitate. Acum stătea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt răstimp alături de o mamă ce își ducea copilul la grădiniță. Puștiul fredona la nesfârșit un cântecel din care nu izbutise să rețină decât refrenul, nu tocmai educativ, dar care îi plăcuse micuțului în mod deosebit: "Bebel cel porcoșel, s-a cam căcat pe el". Cât a stat pe lângă cei doi, băiețelul a repetat chestia asta de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
suflet în tot ceea ce făcea! Nu reușea să vadă în ea femeia măritată, aplecată la balia cu rufe, ținută de poale de o armată de puradei gălăgioși și flămânzi. Visa atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lipsit de importanță, la îndemnul dirigintei. În timp ce aștepta să intre în scenă, un tânăr cu chitara agățată de gât trecu pe lângă ea, se așeză pe un scaun și începu să cânte. Era în vogă Cenaclul Flacăra și întregul tineret fredona cântecele acestuia. Băiatul cânta încet, acordându-și chitara. Luana se apropie de el: Mai știi și alte melodii? Tânărul o privi uimit. Ea își trase un scaun lângă el și îi propuse să cânte ceva împreună. Nu pot, veni răspunsul. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cost, numai el vindea pentru cântece și ceva fructe. Așa că Uipuk adusese câțiva prieteni să cânte pentru vânător, ca răsplată pentru pielea de ren. A fost una dintre cele mai frumoase seri, povesti manu. — De ce Îl interesează atât de mult cântecele ? Întreabă Nadine. — Pe vremuri, Înainte de curentul electric, eschimoșii con- siderau cântecele un fel de avuție personală. Din noiembrie până În mai, pe tot parcursul iernii polare, cântecele și dansu- rile erau la mare preț, pentru că făceau să treacă timpul mai ușor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a fost: ce se va întâmpla dacă Rusia va fi câștigătoare la sfârșitul războiului? Un răspuns dă el însuși în cuvântarea din Cameră, în decembrie 1915. Va însemna anexarea Galiției, a Constantinopolului și Strâmtorilor, Marea Neagră devenind rusească 165. Deja în cântecele și în școlile rusești fluviul Dunărea era elogiat "ca fluviu național rus"166, în doctrina autocrației rusești imperiul fiind văzut ca moștenitor al Bizanțului. Chiar înainte cu două zile de izbucnirea războiului, istoricul rus Mitrofanov argumenta că Rusia trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aproximativ în același timp, omologul lui Lönnrot fiind Alecsandri. Numele culegerii vine de la un instrument muzical vechi, kantele, făurit de zeul Väinämöinen din scheletul unei știuci fantastice. Acesta se fabrica din lemn și era înzestrat cu coarde, cu ajutorul lui acompaniându-se cântecele. Kanteletar s-ar putea traduce prin "duiosul kantele"173, sufixul -tar sugerând un melos feminin. Culegerea se împarte în trei părți, în funcție de anumite criterii. Astfel, prima parte cuprinde cântece dedicate momentelor cruciale din viață: nașterea, moartea, căsătoria. În cea de
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de către bătrâni. Dacă fetele tinere cântă runele repetând unul sau mai multe versuri, având o conducătoare de cor, bătrânii spun melodios aceste rune câte doi deodată. Carelia este considerată cea mai bogată regiune în rune, locul de unde Lönnrot a cules cântecele populare. Înainte de a se constitui în ceea ce avea să poarte numele de Kalevala, Lönnrot a publicat o serie de culegeri de texte lirice populare, atât din nordul Finlandei, cât și din sud. Dacă poeții care l-au precedat pe Lönnrot
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Stan își reprimește soția și trăiește fericit cu ea, spunând câteodată: Ia păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe pereți, că eu sunt Stan Pățitul!". Cea mai îndrăzneață satiră la adresa femeilor o găsesc într-un cântecel a cărui compoziție savantă nu indică o origine cu adevărat populară. ""Răvaș, puică, răvaș, dragă, Nu-ți pară lucru de șagă. Răvaș de la împăratul Că-ți vine-acasă bărbatul." "Arză-l focul de răvaș, Și-n cenușă vedea-l-aș!" "Gată
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Cine-mi va reda minunatul tău păr de aur care te aureola ca pe o sfântă? Copilul meu! Copilul meu!"**. Strigase că Dumnezeu nu poate să-i ia cu totul copilul, fiindcă îi rămânea amintirea. După cincisprezece ani, a tradus cântecele populare de pe Dâmbovița: este micul râu care stropește Bucureștii și Cotrocenii și căruia îi spusese, la două luni după moarte: "M-ai legat tu, dulce nume, De-al tău mal tu m-ai legat De când doarme-aci-ngropat Ce-am avut mai
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
bucată/ de șmirghel/ și uitând de mine/ am început s-o curăț.” Versurile acestea fac parte din volumul Greutatea cernelii pe hârtie (1984), debutul editorial individual. Următoarele cărți - Literatură, viață (1989), Dragoste & bravură (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad) și Cântecel(e) (1998; Premiul ASPRO) - beneficiază, firește, de libertatea deplină de expresie de după 1989, dar, ciudat, oboseala existențială, puseurile ricanante și sentimentul tot mai acut al „târziului de sine” încercănează poezia fostului insurgent. Chiar și poemele antologate în volume apărute în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
și Ion Stratan, prin Dorin Tudoran și Alexandru Mușina, prin Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Caius Dobrescu ș.a. SCRIERI: Cinci (în colaborare), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Greutatea cernelii pe hârtie, București, 1984; Literatură, viață, București, 1989; Dragoste & bravură, Arad, 1995; Cântecel(e), Pitești, 1998; Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Eugen Simion, Sfidarea retoricii, retorica sfidării, RL, 1982, 42; N. Steinhardt, Vârsta poeților, O, 1983, 6; Al. Călinescu, Desene pe hârtie, CRC, 1985, 8; Simona
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
Poezia în haine de lucru, O, 1990, 15; Al. Cistelecan, Cavalerism și lehamite, „Cuvântul”, 1995, 7; Caius Dobrescu, Cum se redactează o scrisoare deschisă, VTRA, 1995, 1; Ioana Pârvulescu, Dragoste nouă, bravură veche, RL, 1995, 29; Alex. Ștefănescu, Romulus Bucur, „Cântecel(e)”, fast food poems, RL, 1998, 47; Cărtărescu, Postmodernismul, 394-395; Cistelecan, Top ten, 27-29, 132-134; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 85-88; Grigurcu, Poezie, I, 151-154; Manolescu, Lista, I., 390-391; Pop, Viață, 239-244; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
lui Ceaușescu. Și presupun că s-au făcut presiuni asupra lui, "să-și dea concursul", cu atît mai mult cu cît nu era un fitecine. Iar pînă la presiuni, compozitorul a rezistat tentației "drepturilor mecanice" pe care le aduceau orice cîntecel despre Ceaușescu. Drepturi din care mulți colegi ai dlui Iorgulescu duceau o viață cu mult peste nivelul mediu, în România de atunci. Dacă la acei intelectuali s-a gîndit ministrul de azi al Culturii, ar fi trebuit s-o spună
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
fost cea mai puternică, mai puternică decât poezia. După-amiaza și seara citeam cu toții într-o capelă, loc clasic cu îngeri și bănci de biserică, și acolo l-am văzut "dansând" pe Oskar Pastior, în limbajul său inventat, și am ascultat cântecele care luaseră premiu, scrise pe textele aceluiași. Oskar Pastior explica felul său de a scrie poeme ca un rezultat al muncii la Radio, unde "lucra cu prefabricate". A recitat, la rugămintea mea, Ballade vom Radieschen și o pastorală cu titlu
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
năpustit frumusețea asupra mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote/ și recit cîntecele stupide.// Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea -/ ademenitoare sînt regulile puterii/ în rest se poate vorbi de plictis./ Hei cum vom mai întinde lațul veninos/ în splendidele grădini ale aurului.// Piară fiecare în averea lui -/ mesele sobre două
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
la această eventualitate. Mă tem că impresia aproape unanimă conform căreia noțiunea de "educațional" se suprapune nișei firave a literaturii pentru copii nu e decât o prejudecată etică și o inerție de lectură. Fiindcă acești copii cărora li se adresează Cânticele... au - ca în jocurile antedecembriste cu pioni multicolori - vârste cuprinse între 2 și 90 de ani. Și afinități care pendulează între inocența netedă și ipocrizia plină de asperități a nuanțelor. Două sunt, la rece, publicurile-țintă ale unui asemenea volum pe cât
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
Într-o tradiție care mitologiza sau absolutiza literatura populară, a încercat să descopere cum funcționează realmente în mediul folcloric distincția cotidian / poetic, reflectată în conservarea unor termeni neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie"). A analizat raportul dintre oralitate și scris, dintre caracterul spontan și cel controlat al comunicării. A urmărit comentariile metalingvistice ale vorbitorilor ("cum se zice la noi", "pe țărănește"), alegerea între dialect
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
cîntecelor emise de mitologicele făpturi, ci prin reputata lor știință. Așa cum se pronunță și Cicero: "Homer a înțeles că această poveste nu va fi convingătoare, dacă un om atît de mare ar fi fost prins în plasa sirenelor prin cîteva cîntecele. Sirenele îi promiteau știința și nu era de mirare că lui Ulise cel doritor de știință aceasta îi era mai dragă decît patria. Trebuie să considerăm că dorința de a cunoaște totul, indiferent de importanța lucrului respectiv, este proprie curioșilor
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]