735 matches
-
gheață și mă culc pe stei, Unde dă beznă, eu frământ scântei, Unde-I tăcere, scutur cătușa, Dobor cu lanțuri ușa. Când mă gândesc în pisc Primejdia o caut și o isc, Mi-aleg poteca strâmtă ca să trec Ducând în cârcă muntele întreg.” -Psalm De la Claudel la aproape toți expresioniștii germani, inclusiv la românul Arghezi, relația om-divinitate ia un aspect dramatic, apare ca o încleștare sălbatică, supusă neprevăztutului. “Bunul Dumnezeu “ din literatura sfârșitului de secol 20 e pus la îndoială. Noua
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
adunat în mine anii și rod pe dinlăuntru carnea cioplind în oase statuete ca-n munte dintr-o stâncă grea. Blestem să fie din bătrâni, de-l port pe umeri tot mereu, cu ce-am păcătuit cuiva, de toate-n cârcă le duc eu? Am stat sub clar de Lună nopți, lui Dumnezeu m-am tot rugat să nu mai dea pedepse grele, că-n trupu-mi slab de mult mă ard. S-au încrustat pe fața-mi hâdă și-n ridurile
TIMPUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372851_a_374180]
-
spuse lui Norocel: - Acum ce facem, frățioare, că nu am nicio orientare și nu știu ce să fac cu pana de vultur. Încotro să mai mergem ca să ajungem în țara lui Soare-Împărat? Dar Norocel, care nici măcar nu se obosi să coboare din cârca lui Mărțișor, îi spuse: - De, măi frate-meu, descurcă-te! Tu crezi că eu îmi bat capul când plec undeva? Întotdeauna plec la nimereală. Vorbele astea îl supărară tare pe Mărțișor și-i zise, azvârlindu-l din spate: - Dă-te
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
a lui Benjy din Zgomotul și Furia, ascunde, de fapt, revolta neputincioasă a scriitorului, autoflagelarea în travesti, opusă, insidios, vacarmului asurzitor al vieții. Ca și Socrate, care considera nebunia un har dumnezeiesc, iar nebunii aleșii lui Dumnezeu, Faulkner pune în cârca lui Benjy - cu care începe și se sfârșește povestea - întreaga povară a destinului său, recuperată episodic fie de Caddy, fie de Quentin, fie de Jason, fie de bătrâna negresă Dilsey sau de celelalte personaje din jurul lor. „ ... Quentin a figit către
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
rotundă a marilor decizii... Stabil în măsura, bine-nțeles, în care nu trag doi de el: Care să se așeze și care să rămână pe de margine!... Deci, de bine de rău, suntem la masa deciziilor, nu mai avem în cârcă un reprezentant european care, ocult, să reprezinte și interesele tării lui metropolitane față de bugetul nostru colonial, așa că ne exprimăm liber opinia intrând direct în dezbatere... Numai că, spre a intra în dezbatere, trebuie să ceri cuvântul de la cel care prezidează
DORUL DE FĂNUŞ... SAU DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI de CORNELIU LEU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344764_a_346093]
-
nu înseamnă că sunt oarbă / dacă nu las urme de strigăt / nu înseamnă că nu mă doare / peste tot pițigoi cu unghia în gât / mai că-mi vine uneori să fac la fel / dar trec întotdeauna pe partea cealaltă / în cârca unui melc - / sufletul / când dau de oameni crește cât o pâine, / îl frâng bucăți și-l impart / chiar dacă știu că nu ține de foame / încerc să-l înmulțesc / speranța mi-e un bob de grâu / cu gust de sărbătoare a
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
din urmă veșnicia în care-s pedepsit să mai rămân, să port pe mai departe eu făclia acestei vieți ca ultimul român. de-atâtea zodii anii mi se-ncurcă, se risipesc miresmele prin crâng și toate florile le-adun în cârcă din primăvara dragului Parâng. din cerul meu c-o pulbere de sori n-am dezlegat nicio minune-n lume, am fost născut din patimi și erori și am purtat ca orice om un nume. luni, 22 aprilie 2013 Referință Bibliografică
FUIOARE DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345963_a_347292]
-
liliac de toamnă sau poate a sfârșit de vară. În fața era șoseaua uscată, pregătită demult să primească binecuvantarea lacrimilor de sus. De-o parte și de alta a șoselei dealuri cu livezi de meri pitici, care abia mai țineau în cârcă roadele cu obrajii roșii ca de copil crescut la țară. Călăuză era un nor cu mutra de bunic somnoros și pus pe harță, care ne însoțea în călătorie, protejându-ne de razele prea indiscrete din miezul zilei. Mintea îmi este
PENTRU O ORĂ AM IUBIT ÎNTUNERICUL! de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345952_a_347281]
-
cumperi cele mai de cele rochii. Și când ai venit sâmbăta și duminica la Recaș să culegi struguri în locul meu și să-mi faci norma în avans ca să nu mai am probleme cu brigadierii. Și când m-ai dus în cârcă pe Vâlcelul înspumat și m-ai salvat cu o sticlă de vin când erau să mă dea afară din tabără. Te-am iubit în tinerețe când făceai rost de gazolină și veneai să mă iei cu Dacia de la Deta, când
PENTRU TINE, DANI! de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347300_a_348629]
-
alții și mă caut pe mine. Sunt mulți care nu știu că există zidul și că poate fi întors sau alții că se întrec cu măsuri fără echilibru. Ei se urca pe umerii noștri și urcăm valea cu ei, în cârca vieții, de aceea ne prăbușim în gol. Trebui să știm că ceea ce poate fi nevăzut, putem duce covoadă pe viață pusă în spatele nostru, fără știința noastră. Fiecare în urcușul spre coborâșul vieții noastre, trebuie să ne scuturăm de înalțimea unui
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
punctual primordial. Când să-mi odihnesc trupul trist Am văzut că nu mai exist. În căutarea lui Dumnezeu Soarele crăpase cu lama razelor usturător de luminoase Piersica dimineții ce-și scurgea zeama galbenă peste mine, Eu îmi luasem picioarele în cârcă să-L caut în orele rămase Pe Dumnezeul meu ce-L simt aproape, dar nu vine. Se lăsase o tăcere adâncă în juru-mi ca zeama de struguri Jucată în lin pe rit de sârbă de picioare tinere, frumoase, Undeva spre
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
gunoi, ea a rămas cu copilașii, pe care i-a terorizat într-un mod diabolic, disprețuindu-i cu adevărat, din tot sufletul, urlînd la ei, cînd se îmbăta și i se bulbucau ochii în cap: “tembelilor, animalelor, vă duc în cîrcă, nu sînteți buni de nimic, cretinilor ... ” - și se izolase în lumea ei în care mai important decît orice era salamul de cal halit la prima oră a dimineții, omleta făcută din douăzeci de ouă și oloiul cu ciorbă de burtă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 24-25 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348366_a_349695]
-
cu cel văzut, și cu cel nevăzut; să lupți cu tine, să lupți cu lumea, să lupți și cu dracul. Diavolul - faci cruce - se mai depărtează, măi. Ăștia văzuți nu se depărtează, ba te asaltează și-ți mai pun în cârcă și altele; ba vine cu 666, ba vine cu cărțile de identitate, cu cardurile, cu tractorul, cu motorul, cu cipuri, cu radiațiile, holocaustul - toate se răsfrâng asupra ta. De aceea credincioșii aceștia, de pildă, care vin din toată lumea înspre mănăstiri
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
Ne jucăm... «De-a robia» și trupa mea învinge mereu, dar nu suntem răi cu prizonierii... așa cum am auzit de la bunica și mama că pe front, cei învinși, sunt împușcați. Când îi pedepsim, noi îi obligăm să ne ducă în cârcă vreo câțiva metri, și să se recunoască învinși, și iar începem jocul nostru de copii... Oamenii mari de ce nu se joacă la fel!? Te pup! Băiatul matale, Marin” Am cumpărat un plic de la unchiul Constantin Pătrașcu și am scris la
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
Îți mulțumesc și... rămâi cu bine, Moș Vreme! - Du-te sănătos, băiete! îi spuse Moșul zâmbind. - Îți mulțumesc, vulturule viteaz și bun! Voi aduce Primăvara și pentru voi! - Să izbândești, Mărțișor! îi ură și vulturul. Apoi Mărțișor, cu Norocul în cârcă, o luă la fugă, sărind din stâncă-n stâncă, de-i sfârâiau călcâiele. Nici vânturile de la răscruce nu se dumiriră când a trecut pe lângă ele, iar când se luară după el nu-i mai ajunseră urma. -va urma- Referință Bibliografică
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
alta Că știți voi: avea pește balta! Când fu cu gripa aviară M-au dat de la serviciu-afară Că vindeam pe veresie Și credeam că nu se știe: Formol, vaccinuri și pastile Și toate astea mie mi le Cu toții, puseră în cârcă: Primarul, secretarul și Tăbârcă Acum tot ei îmi dau cu tifla: Și-a pierdut nene, prostul chifla Și mai face și tapaj Cu ajutorul de șomaj! Și-am luat din nou de coadă sapa Că nu-mi ședea bine cu mapa
PRIMARUL, SECRETARUL ŞI TĂBÂRCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376983_a_378312]
-
Norocel, cu care repetă figura, dar ăsta începu să țipe când simți arsura, așa că fu nevoit să-i astupe gura ca să nu facă zarvă nătărăul. După ce se dezlegară, Mărțișor își aminti că cizmele îi sunt fermecate, așa că îl luă în cârcă pe Norocel, făcu o bătaie cu cizma ca la săritura în înălțime și sări vreo trei metri în sus peste gardul de tablă. Dincolo, de la înălțime, căzu cu toată greutatea peste omul pus să-i păzească. Acesta se lovi rău
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
a lu” Neculai,...ori cum o cheamă?....a, așa, Gherghina, venea cu o croznie de lemne dân crâng, crezui că o duce acasă...dar de unde...ținu drept cu ea la Ilinca lu” Bâlbâitu...că sărmana, nu mai poate căra cu cârca .....s-a cocoșat de tot...de....are și ea niței ani! Sau: -Ia uite...iar a strâns Gherghina toți copii după uliță să-i ajute la învățat. Multă minte i-a dat Dumnezeu ăștia! Cu cine o fi semănând, că
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
fie ele și corpuri de iluminat ,sunt opere de artă. Doi hamali aduc cutiile sigilate pe un cărucior dintr-un hangar imens și-apoi le-ncarcă în Steluța care geme de durere la fiecare kilogram ce i se adaugă în cârcă. Termină treaba după un timp destul de-ndelungat ,dar lipsa de aplomb e obicei național,așa că nu se miră. Apare în sfârșit și omul cu factura. - Tu nu ești cel care venea de obicei ! E bolnav ? întreabă, iar surprinderea neplăcută i
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
m-ar fi băgat tocmai pe mine în sac. Dar, parcă, poți să știi? Nici băiatul vecinilor - Culiță al lu’ Ștefenel - nu făcuse cine știe ce năzbâtii în anul în care l-am văzut ițindu-și capul dintr-o gură de sac, din cârca unui moș zelos, nevoie mare. Abia peste ani aveam să aflu că era acolo de bunăvoie, la schimb, contra unei pungi de boboroanțe. Și pe Costa Blanca adie vântul înnoirii de pe data de 6 decembrie, dar motivul e mai prozaic
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
reușit să înțeleagă ce rost avea acea întrebare. De câte ori? Dar am fost vreodată, domnule comisar? Nici până la graniță n-am ajuns în viața mea, dar să o mai și trec. Ce vreți să spuneți? Mi se mai pune ceva în cârcă? Vă asigur că eu nu... - Nu e nevoie. Mulțumesc! Am probleme urgente de rezolvat... Scrie ce mai e de scris. Nu uita chestiunea cu amprentele și stai liniștit... Am înțeles..., să trăiți! a mai apucat Gabriel să spună până în momentul
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
abține să nu-l întărât: -Și, cum?!... ai lăsat lucrurile așa? -Da’ ce, -s prost?!... L-am luat la telefon și l-am făcut albie de porci. I-am tornat un articol denigrator în ziar și i-am pus în cârcă și ce-a făcut și ce n-a făcut. Așa, ca să pară plauzibil. Am fost la o emisiune la televiziunea locală, unde l-am desființat, de nici câini nu-l mai mâncau. Să se învețe minte. E un maaare ticălos
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
spusei: „Hai, bă, nea Ioane, să-mi repari aragazu´ că numai tu te pricepi! Iar el: „Nu mai pot bă, nu mai pot să merg.” Data trecută, când s-a stricat, l-am luat și l-am adus acasă în cârcă. Acum fo trei zile, i-am spus că-l iau cu roaba. Dar a avut treabă cu ea Stan Șomoioagă și abia azi mi-a adus-o. Și eu venii aici cu roaba să-l iau. Că nu putu să
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
sub umbrar sau chiar în adăposturi. Mă rog, acolo unde umbra era la ea acasă, făcându-și serviciul : să le protejeze de căldură năucitoare. - Hai, Dio, că suntem deja în întârziere! .............................................................................................................................................................................................................................. Inițial , am vrut să pun faptele unui personaj în cârca altuia : două femei la fel de frumoase și de fatale. Prima, aparținând aproape în totalitate timpului trecut, să zicem, perfectului simplu și pur, iar cealaltă scăldându-și frumusețea mortală în apele mult prea străvezii ale prezentului. Două fatalități la fel de apetisante. Așa că, Dio
FRUMUSEŢI CONCENTRICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374233_a_375562]
-
Tyr, el spune că divinii trimit "zeii secunzi" pentru a lumina oamenii. Ei pot fi vindecători, sfetnici, mesageri ai invizibilului, tovarăși ai călătorilor, colaboratori ai meșteșugarilor, dar și "genii răufăcătoare" din cauza naturii lor "secunde". Plutarh și Porphirius le pun în cârcă relele, luptele, răpirile, bolile și aviditatea pentru mireasma sacrificiilor. Mai depărtat de ei, și apropiat de Maxim din Tyr, Eminescu spune prin cuvintele lui Francesco: "demonii sunt îngeri de geniu". Ioana Em. Petrescu îi cuprinde în categoria damnaților, a străinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]