3,117 matches
-
va lăsa întunericul de-a binelea, îl va suna pe soțul verișoarei, adică pe tata. Dar nu. Era convinsă că Epa o să revină târziu acasă. S-o fi întâlnit cu vreun prieten și or povesti la una mică în vreo cârciumă. Da. Mai obișnuia să treacă pe la cârciuma din colț. Ori s-o fi întâlnit cu colegul lui de table la Clubul Pensionarilor. Și acuma or fi întrat la una mică. Cu siguranță. Deschise televizorul și, în lipsă de altceva, adormi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
va suna pe soțul verișoarei, adică pe tata. Dar nu. Era convinsă că Epa o să revină târziu acasă. S-o fi întâlnit cu vreun prieten și or povesti la una mică în vreo cârciumă. Da. Mai obișnuia să treacă pe la cârciuma din colț. Ori s-o fi întâlnit cu colegul lui de table la Clubul Pensionarilor. Și acuma or fi întrat la una mică. Cu siguranță. Deschise televizorul și, în lipsă de altceva, adormi buștean. Abia pe la unsprezece seara, constatând că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din minut în minut, se suna deja de ora închiderii. Da, era ora zece fără zece. Păcat. Acolo, confundat cu mușteriii, ar fi povestit cu cineva. Cu oricine ar fi povestit? Până și cu ultimul bețiv ar fi stat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin porumbar, scoțând fulgii din păsări și iscând decolări de urgență, a ratat la milimetru ghizdurile unei fântâni, pentru ca, ajunsă În orășel, să-și proptească talpa striată În singura ușă pe care ar fi trebuit s-o ocolească, cea a cârciumii, iar aceasta a sărit ca o carte de joc, risipindu-i pe toți grangurii strânși În spatele ei Într-o ședință având, teoretic, ca scop „Coordonarea conjugată a eforturilor comune pentru anihilarea rețelelor de traficanți care acționează În zonele transfrontaliere de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ne cam iei pesti pișior, copoiule. Șe fași aiși? s-a auzit vocea tuberculului. — Zăbovesc. — Di șe? — Mă hidratez. O caracatiță a apărut din dreapta și și-a strâns tentaculele cu unghii Înnegrite peste paharul de vodcă, făcându-l fărâme. În cârciumă se auzeau doar șoaptele celor doi experți În calcul probabilistic, care Îmi estimau șansele de supraviețuire cam la doi la sută. De fapt, 1,73%, pentru a respecta adevărul istoric. — Gata cu distracția, copoiule. Ai trieabă, a zumzăit piticul. Asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timpului, și cea a năvălitorilor, cu coifuri și zale strălucitoare, se măsurau deocamdată de pe cele două maluri, așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele cârciumilor, vânzătorii de fructe și de pește, șuții, coafezele care, la orele prânzului, ieșeau să fumeze o țigară În fața salonului, golănașii, dealerii de droguri din Caucaz, peștii și prostituatele ucrainene, plus hoții de mașini se amestecaseră cu noile categorii revărsate din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Europa cu afacerile lui, dar România o ocolea" (p. 28). Acestea sunt premisele sociologice ale romanului, dezvoltate epic în două direcții: pe de o parte, prezentarea lumii sordide din România prin eșantionul vieții de cartier în București (viața la bloc, cârciumile, locuri de muncă provizorii și chinuitoare, familii instabile, certuri, amantlâcuri etc.) și eșantionul vieții la țară a rudelor Magdalenei (fiertul țuicii în cazane improvizate, alcoolismul, traiul mizer etc.); pe de altă parte, viața copiilor abuzați sexual, violența proxeneților profitori, opulența
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Îi cruță numai pe cei inculți și lipsiți de harul Muzelor. Totuși, pentru a fi mai siguri că nu vor deveni, fie și Întîmplător, ținta atacului vreunui extraterestru mai puțin pretențios, cei mai mulți dintre rolanzii de rînd se grăbiră să umple cîrciumile, ca să fumeze marijuana și să-și umple burta cu bere, știut fiind că mirosul unuia care fumează mult și bea multă bere sau țuică este din cale afară de neplăcut chiar și pentru pămînteni, darmite pentru extratereștri! Localul frecventat de doctorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
discuta numai În contradictoriu, ceea ce, În definitiv, Îi stimula gîndirea. Ce faceți voi, măi copii? Întrebă Îndată după ce intrase și Își agățase haina În cuierul dindărătul ușii, un pardesiu nou, aproape aidoma celui pe care i-l furase românul de la cîrciumă. Era Întrebarea lui obișnuită, numai că de data asta nimerise cam prost. Amîndoi lucrau. Vic, În camera lui, la calculator, iar Christina, la masa din bucătărie, unde Încerca să deseneze la scară, pe o hartă a orașului, Marea Spirală. Căci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
plauzibilă presupunerea că Vic Îi citise deja gîndurile. Pentru Început, doctorul Încercă o eschivă. — Mda, ironic, ca de obicei... — Nicidecum, Îl contrazise Vic. Mi-ai spus chiar tu, În urmă cu cîteva săptămîni, că ai auzit doi tipi discutînd la cîrciumă despre asta. Thomas clipi de mai multe ori, Încurcat, părînd că nu-și amintește despre ce e vorba. N-ar fi vrut să-i dezvăluie lui Vic chiar tot ce se Întîmplase Între timp. Dar nici să fie luat de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de la Maimonide și Campanela Încoace. De altfel, există supoziția că omul Însuși a fost creat prin clonare, de o civilizație extraterestră... Se opri, poate un pic cam tîrziu. — Chestiile astea le știi de la tipii cu care te-ai Întîlnit la cîrciumă? Întrebă Vic. — Nu, nu, nicidecum! Am studiat pe cont propriu. Vic se mulțumi să consimtă clătinînd din cap, ca și cum l-ar fi contrazis. — Se spune că diavolul inventează În fiecare zi lucruri noi, dar nu prea știe ce-ar putea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În afară de Valerian, care apăru Îndată din spatele grupului anarhist-comunist și-i puse În mînă un megafon. Figura lui i se păru cunoscută doctorului Thomas. Abia mai tîrziu Își dădu seama că nu era altcineva decît românul care-i furase pardesiul la cîrciumă, și o luă Îndată pe urmele lui. Joanna Jeni duse megafonul la gură, dar nu vorbi imediat. Se făcu o liniște perfectă. Vocea amplificată a Joannei-Jeni, groasă și nițel răgușită, din cauza excesului de tutun, răsună autoritar pînă la ferestrele blocurilor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la pescuit, unii vor citi romane sau vor asculta concerte de Mozart și Bach, alții vor merge la teatru etc. În viața de zi cu zi, constatăm Însă că, atunci cînd au timp liber și ceva bani, oamenii muncii Înfundă cîrciumile. Deoarece pentru ei libertatea este o povară, așa cum spune Sartre. Dacă Însă sunt mobilizați la culesul porumbului sau al sfeclei de zahăr și Înțeleg această necesitate, devin cu adevărat liberi, așa cum arată Marx. Iată motivul pentru care, Într-o primă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care tresăl discutăm. Barul sp000000000acum sîntem doar tu și cu mine Bruce 000000 00000000000000000000 doar noi 0000000000000000000000000 Înclină afirmativ din cap, Lennox cu rețineri, iar eu, noi, eu... sîntem cu toții aici... sărim În mașină și pornim În viteză spre cîrciuma Jeannie Deans din South Side. Luăm hotărîrea să trecem prin Queens Park și ne minunăm cînd vedem chipul impunător al lui Salisbury Craig care se Înalță deasupra noastră. Orașul ăsta al nostru e Într-adevăr frumos, iar nouă ne place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicîndu-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
DE RAHAT CRETIN ȘI ÎMPUȚIT! Izbesc de mai multe ori cu pumnul În tabloul de bord pînă cînd mîna ni se umflă și aproape că ne doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cîrciumă. O mînă de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un vagabond de rahat cînd merg prin bomba asta micuță de crîșmă. E un salonaș separat alături, despărțit printr-o placă din lemn și niște sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Nee. N-am fost niciodată acolo, Îi spun eu. Eu și Carole n-am fost niciodată acolo. Nu mi-a plăcut niciodată mîncarea franțuzească. Întotdeauna am preferat să ies În oraș la un curry. La Raj de pe plaja din Leith. CÎrciuma lui Tommy Miah. Asta a fost Întotdeauna favorita meu. O masă la fereastră dacă putiam. La Anarklia de pe Dalry Road. Lui Carole Îi plăceau felurile de mîncare vegetariană de acolo. — A fost În timpul festivalului, Îmi spune Ghostie, frecînd manganu nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din cap Înspre directorul care mi se adresa cu „Herr Honig“ și când ieșeam În stradă. Spre mirarea mea, uitam aproape instantaneu lucrurile care tocmai mi se Întâmplaseră. Eram din nou unul dintre bicicliștii care se Îndreptau spre casă, Înspre cârciumă sau la un cabaret. O enigmă. Ajuns la câteva străzi mai Încolo, Îmi venea deja greu să-mi amintesc cum arăta Dora. Dacă Încercam să invoc un membru izolat sau un gest brusc, mai reușeam cât de cât. Dar, Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a treia și Doctorul nu putea să excludă consecințele fatale. Dacă ea i-ar fi spus cine era tatăl copilului, s-ar putea să-i fi oferit o soluție diferită. Dar ea susținea că persoana responsabilă fusese un bucătar din cârciuma familiei, astfel că doctorul a sfătuit-o să nască și apoi să dea copilul spre adopție. Karp Îi promisese că va avea grijă de ea, iar Froehlich căzu de acord să-i asigure copilului un viitor. Am bâlbâit ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea în fața autorităților, „erau expediați direct într-un pat liber, la bunul Dumnezeu.“ În 1989, o bătrână a făcut-o pe Wagner curvă ordinară și a primit tratamentul cu apă. După care îngerii s-au dus să bea într-o cârciumă, au râs, au maimuțărit convulsiile și grimasele bătrânei. Un doctor care stătea alături le-a auzit. Autoritățile medicale vieneze estimează că, până în acel moment, aproape trei sute de pacienți au beneficiat de tratament. Wagner a fost condamnată la închisoare pe viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a trecut la hinduism. După cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale de săptămâna asta, totul s-a întâmplat din cauza vacii-fariseu vorbitoare. Atunci când duci animalele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de catedrale, închisori și cazărmi, amestecate grămadă. Cu pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite de case de suburbie lipite de amfiteatre universitare. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona, uitasem cât de importantă este perfecțiunea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ins din zonă, Stan Ioan Patraș, s-a apucat să facă la comandă aceste cruci-zarzavat. „Versurile” sunt pur și simplu stupide, relatând cum a murit x sau y de boală, accident de mașină sau beție, într-un „stil” șchiop-săltăreț, de cârciumă. Nici o tangență cu folclorul maramureșean adevărat, capabil să nască perle: „Astă noapte, n-o fo noapte/ O fo jumătate moarte/ Numa doru iremii/ Scris pe fața perinii...”. Culorile țipătoare, desenașele sunt făcute ca să le șteargă aerul și apa în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
o imensă nedreptate plasarea sa de către lumea literară deasupra unor Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Ana Blandiana - ca să dau doar câteva exemple. Cât privește sfera moralei... Îmi amintesc ca pe o culme a confuziei zvonul răspândit prin cârciumile literare și preluat de presă imediat după ’89, cum că N.S. ar fi prevestit Revoluția prin nu știu ce versuri cu „tineri” și „decembrie”. Așa ceva era fundamental imposibil, întrucât N.S. a fost, până la decesul său, în 1983, în mod conștient și declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]