KorAP: Find »[drukola/base=cârciumar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...31 >

773 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

supărat. Se opintiseră. Meșterul văzu negru înaintea ochilor. Înțelesese unde bătea negustorul. O luase ușor, să nu-l necăjească: - Măi Sterică... -Da. - Ia pune colea un pahar de vin. Ginerele îi turnase. Lina cu mă-sa tăceau mâlc. Pe urmă, cârciumarul le spuse la toți că de când se află lumea era lucru cunoscut că averea se scrie pe numele bărbatului. Ce să caute muierile în acte? Ele nu se pricepeau. Și taică-său, și cumnații lui de la țară așa pomeniseră: averea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
umflată; să țină morțiș să fie trecută în actul casei, că ce e scris n-are moarte! Dar pe Lina o furase viața și grijile lângă bărbat. Îl auzea noaptea cum se scoală și dă ocol casei. Tot câinește dormea cârciumarul. Păzea avutul cu neliniște. De afară se auzeau glasurile zidarilor, care' nu se mai ogoiau. Ea vedea urmele focurilor pe zidurile roșii de cărămidă și o cuprindea o mândrie de neînțeles. Când puseseră temelia, bărbatul îi întinsese doi bani de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
care-l bătea vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. Au mâncat cu salahorii împreună. Cârciumarul împărțise vin zidarilor, se amețise de bucurie și, când a rămas cu meșterul, s-au luat la ciorovăială. Dogarul era cătrănit. - Ai scos actul? a întrebat cu privirile în ochii ginerelui. - Ce să ne mai încurcăm, întreab-o și pe fata

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul de ață, sufla în fiertură și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare de noroiul adus pe tălpile clienților

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Linei. Nu spunea nimic. Bea numai cu sete rachiul, se uita afară. Tot singur. Se scula mai devreme, tot aici îl găseau ceilalți: Bulancea, Apopii și Nenișor. Când rămâneau numai ei doi, râdea cu înțeles. Lăptarului îi căzuse dragă nevasta cârciumarului, tânăr era, i-ar fi dat inima ghes. Se ferea de negustor, că aflase ce fel de om este, și nu știa cum să vorbească cu ea. Când intra în prăvălie, se pierdea. Linei i-a fost greu să bage

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai glumea la o țuică cu ceilalți, scăpa câte o vorbă. Stere n-avea de unde să știe, degeaba bătea șaua și Spiridon, clătinând din capul său mare și sorbind cu zgomot din țoi. La urma urmei, fiecare cu treaba lui! Cârciumarul intrase în viitoare. Umbla după marfă, prinsese gustul banului. Mai plătise din datorie lui Pandele, mai împrumutase, nu se cunoștea. Vara trecuse. Venea vremea rea. Stere a plecat la Drăgășani, să umple poloboacele. A numărat banii, s-a urcat în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
s-a urcat în leagănul unei căruțe și-a strigat căruțașilor că-i gata. Pe la prânz au ieșit din București și-a doua zi se apropiaseră. Viile erau galbene. În plopii Drăgășanilor bătea aripa toamnei, scuturîndu-le frunza. De unde să știe cârciumarul ce lăsase acasă? Cristu Surcel a aflat de plecarea negustorului și a început să dea târcoale. Lina nu-și mai vedea capul de treabă. Nu-l băga în seamă. Lăptarul a răbdat ce-a răbdat, și într-o dimineață n-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
s-a întors. I-o fi șoptit cineva, a deschis el ochii, nu putea să știe bine. Lina nu-i purta dușmănie. Bărbatului nu i-a spus nimic, se gândea numai cu spaimă la îndrăzneala lui Cristu. Într-o zi cârciumarul a dat peste el cu ochii pe nevastă-sa. A stat să glumească cu Stere, dar acesta a pus palmele pe masă și i-a zis: - Lasă polul dumitale și pleacă, dacă nu vrei să se întîmple o nenorocire! Untarul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ori și dacă n-ar fi ieșit repede afară ar fi fărîmat-o în bătăi. De atunci nu i-a mai văzut nimeni pe lăptari în prăvălie. Parcă-i înghițise pământul. Către sfârșitul iernii, femeia se simțise însărcinată. Când a aflat cârciumarul ce noroc dăduse peste el, n-a mai putut de bucurie. Și-a chemat vecinii și au petrecut într-o seară. A doua zi a trimis-o la părinți, să le spună și lor. Pământul înghețase. Mirosea a spic de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui Matei, că erau de-o vârstă și se pricepea la moșit. Au întins așternuturile, au fiert apă și au îngrijit-o. Nevasta cârciumarului s-a chinuit până la ziuă și a născut un băiat, o mână de carne, cu ochii lipiți, scâncind. Stere, ostenit de la drumurile lui, s-a sculat, a aprins lămpile și s-a învîrtit tot timpul împrejurul muierilor. Când Aglaia i-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bomboane umplute cu cremă, totul pe o tavă lată, ținută de Aglaia și de Grigore. La spatele lor, cântau lăutarii de-i avuseseră la nuntă, atunci aduși din mahalalele vecine. Muierea chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că botează cârciumarul. Casele nașului erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului u creștea inima de bucurie să le spună că peste toate el se afla stăptn, și cu a lui, adăugase de urechile socrului. Vecinii se uitau de prin curțile lor sărace la adunarea de trăsuri de la poarta negustorului. Vorbeau și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vă dea Dumnezeu noroc! Sosi și preotul, adus de Grigore, tot în trăsură, cu dascălul, cărând cazanul sfințit, de aramă, al bisericii. -Lau poftit la căldură, împreună cu ajutorul lui, de ținea evangheliile. Erau amândoi roșiî de frig, veniți după drum. Cârciumarul le-a dat câte un rachiu. Aglaia a încropit apă pe mașină, a așternut scutecele la îndemînă și au așezat vasul în mijlocul casei. Părintele și-a pus odăjdiile, după ce le sărutase tivul de aur, s-a închinat și a început

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cât e de amărât, și pe Matei, și pe ceilalți, îi trecea cheful de petrecere. Acarul nu mai scăpa de belele. Iar i se îmbolnăvise un copil. Tot la Stere venise să ceară. - Ajută-mă, domnu Stere, nu mă lăsa... Cârciumarul, mai strîmbîndu-se, mai închizînd ochii, 1-a ajutat. De fier să fi fost, și nu putea să-l lase când îl vedea cum se chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
obloanelor. Pleca clătinîn-du-se și înjurînd. În câmp, se oprea și ridica pumnul lui mare, vîn-turîndu-l spre stele: - Tu-ți dumnezeul tău, Doamne, care le-ai făcut pe toate strâmbe, de-ți bați joc de sufletul meu! Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora? Fiecare cu norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla jumătățile. Soseau gunoierii, grași, rumeniți, trăiți bine pe la părinți. Zidarii plecau pe la binale, nu-i mai vedeai, dădeau 102 În primire, de acum beau pe unde

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când în când, urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau moșului, și caii lui le îmborțoșau odoarele. Se umpluse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră. Stere îi știa pe fiecare, cum ți-ai cunoaște sufletul: cu necazurile și încurcăturile pe care le aveau, pentru că la el se opreau la vreo nevoie, să-i ceară bani. Cârciumarul se lăsa greu. Unii se apucaseră să negustorească spre Filantropia, alții își luaseră locuri. Oltenii se întinseseră, își mai adăugaseră un loc pentru grădinărit. Precupeți vechi, simțiseră ce se ridică în Cuțarida. Prinseseră cheag, aveau obrajii roșii de trai bun

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
105 așterneau cum puteau. După trei zile intrau în prăvălia lui Stere și-i cereau făină pe datorie. Carnetul negustorului se umplea de linii și de semne. La leafă plăteau până la ultimul leu, se mirau de cât aveau să dea, cârciumarul îi încărca dintr-un condei, nu le venea să-i zică, de frică să nu-l supere, c-așa-i făcută lumea asta: pe-ăl de-ți dă, nu poți să-l miști nici cu o privire! Și pe urmă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o litră, două, se posomdrau. Plecau spre seară pe trei cărări, tăind câmpul. Ce-i păsa lui? De la o vreme nu-l mai părăsea binele. Făcea ce făcea, și pleca după vin la Drăgășani. Acum, drumul avea alt farmec pentru cârciumar. Bătuse mult calea asta, scosese parale - negustoritul e meserie frumoasă dacă mai cade și altceva la un popas. De când u mergeau treburile, scăpa ușor banul printre degete, avea sângele tânăr și, într-o toamnă, la crame, i-a căzut sub

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire și vin negru. Trosneau măselele. Se uita puicuța, se uita și Stere. Sufletul cerea. Când s-a potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte în iarba pălită, cârciumarul s-a ridicat de la petrecere. Peste dealurile Drăgășanilor plutea o lumină verde, stinsă. Mirosea a fân ținut sub ploi. Un vânt rece, de toamnă, mișca crengile uscate. Aprigă muiere. Voica îl ostenise până dimineața într-o căpiță. Avea niște brabeți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul lucrase până în ultima zi. Pe scaun, atârna șorțul lui mototolit. -Lau dus la locul de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe la porți. Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita, bărbații se descopereau, spunînd: - Dumnezeu să-l ierte! Clopotele băteau rar, cu sunete adânci, la Sfânta Vineri. Au intrat în cimitir, pietrișul potecilor scrâșnea. De la poartă, cârciumarul, cu finul Tache și cu Ghiță Bîlcu luaseră cosciugul pe umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile, râdea și-l giugiulea. Zăbovea câte o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]