1,366 matches
-
că trebuie să am răbdare; s-ar putea cu timpul, să văd iar normal. Poate se va întoarce și Roxana. Nu pot să fiu supărat pe ea că a plecat: nu prea arăt a Făt-Frumos cu capul bandajat și cu cârje. Stăteam la barul gazdei mele de la parterul casei la o cafea și mă căzneam să citesc din ziare măcar titlurile scrise cu litere mari ale articolelor, când lângă mine s-a așezat Gicu. M-a lovit amical pe spate și
MULŢUMESC DE ÎNTREBARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358872_a_360201]
-
când cădea până la extenuare-n genunchi în fața icoanei, legănându-se ușor într-o parte și alta cu o palmă lipită de obraz, în pumnul celălalt, mototolind scrisoarea, de care n-avea să se despărtă nicidată. Veneau răniți bandajați, rezemați în cârje, de la care trăgea nădejdea că va afla câte ceva, dar nimeni din numărul acela mare de mutilați nu putea să-i spună nimic despre soarta fiului, ridicând neputincioși din umăr și lăsând-o pe biata femeie în mijlocul drumului, cu mâinile întinse
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
jurnalul. Zeci de schițe ale etajului pierdut. Și liste de calcule și bugete estimative. Nu i-a dat nimeni sinucigașului ăstuia măcar un Jiminy Cricket, de-i atât de lipsit de conștiință? Nu i-a dat. Dumnealui era fugit, în cârje și bandaje, să obțină un credit. Să dreagă etajul. Să mai respire o dată aerul de acolo. Să cadă iarăși, daca nu artistic, măcar fericit. Mă roagă, într-un bilet scris caligrafic, să-l iert pentru că e atât de netrebnic și
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
sânger, cu fluxu-i turbat, -/ și cântă, pe urmă, roșul torent/ se trage din mine, îndărăt, în ciment,/ cu sângele temniței greu /mă trag din mine și eu,/ și plec cu el, grozavu-i șuvoi, /sub ciment, înapoi...( Sângele temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini de revoltă. Nici Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării, iar Sângele temniței, rod pârguit pentru cules își
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Aveam pe atunci șaisprezece ani mă plimbam cu un prieten prin autogara, la un moment dat atenția mi-a fost atrasă de un tânăr ce mergea ajutat de cârje pentru că avea un picior în ghips era însoțit de două fețe, una era sora lui iar cealaltă cred că era prietena lui. Una dintre ele ne-a întrebat dacă știm o stradă ce era prin apropierea autogării și în mod
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
Una dintre ele ne-a întrebat dacă știm o stradă ce era prin apropierea autogării și în mod neașteptat prietenul meu care era mai mare și mai puternic decât mine începu să-i răspundă cu cuvinte vulgare iar tânărul cu cârje spuse: Ai grijă cum vorbești, că pun cârja asta pe tine.” Dintr-o dată mi s-a făcut rușine mi sau înroșit obrajii l-am tras pe prietenul meu de acolo și am plecat. Apoi m-am oprit și i-am
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
o stradă ce era prin apropierea autogării și în mod neașteptat prietenul meu care era mai mare și mai puternic decât mine începu să-i răspundă cu cuvinte vulgare iar tânărul cu cârje spuse: Ai grijă cum vorbești, că pun cârja asta pe tine.” Dintr-o dată mi s-a făcut rușine mi sau înroșit obrajii l-am tras pe prietenul meu de acolo și am plecat. Apoi m-am oprit și i-am spus: ,, Pleacă lasă-mă în pace nu este
O ZI A RUSINII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360055_a_361384]
-
condamnați parcă/ Pășim spre hăul/ În marele necunoscut.” Milenium exprimă apatia, descrie o lume care pare să-și fi pierdut sacralitatea, atingând apogeul atunci când imaginea Sacrului, Divinului este redusă la aceeași condiție finită ca cea a omului profan: „Manifestarea Providenței / Cârjă obosită, culcată în mormânt.” Actele Durerii rememorează Începuturile apoi, gradat, zbaterile existențiale generatoare de suferință redată veridic prin corespondența dintre durerea omului captiv în concepții laice și natura care îi reflectă starea , excesele provenite din negarea perisabilității lumii pământești. Actul
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Toate Articolele Autorului să nu-mi spui, iarăși, „la mulți ani!” m-am săturat de baliverne, că mi-ai dorit, destul, mulți bani și uite-acuși, iarna-mi așterne culcușul nopților eterne. și-apoi, de-aș fi trăit ani mulți, în cârjă m-ai fi dus de braț prin amintiri, umblând desculți, că n-oi putea nici să mă-ncalț, că mame nu avem, nici tați... să nu-mi dorești nici sănătate, ca doctorii să nu șomeze, să plece în străinătate, uitând
ŞI-I ANUL NOU, FIR-AR SĂ FIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359112_a_360441]
-
chiar pe Părintele Mitropolit. Cu specificul vorbei sale domoale, sfătoase, eliberată de sintagme sofisticate, schimba cuvinte cu vizitatorii/credincioșii care pășeau pragul așezământului de închinare, pentru unii („liber-cugetătorii”) - doar obiectiv turistic. De aceea, Părintele, în veșmintele sale ne-liturgice, cu cârja sa arhierească în mână, îi aborda cu formule verbale ce aduceau a întâmpinare, rostite cu o oarecare „prudență”, în înțelesul meu, parcă anume să nu-i agaseze pe cei care se revendicau în sinea lor, sau chiar ostentativ, în exclusivitate
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
tristețe, nu mai avea albul pur al ninsorii proaspete și înțelegeam că-și plânge apropiata dispariție și se topea văzând cu ochii. Cum apuca pământul să se zvânte cât de puțin, luam cercul mare de la sobă, îmi eșterise cineva o cârjă dintr-o sârmă groasă și alergam roata, că tușa Rada văzându-mă odată, am auzit-o rugându-se; Dă Doamne, căldură la copii, adu Doamne mai repede primăvara! Când prindea puțin răgaz, mama pregătea leșie și osânză pentru săpun, cu
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
tot nu e bine, trece la sandvișuri. Recunosc. Sunt departe de a fi un om normal. Sau, mă rog, ceea ce definește majoritatea ca fiind normal. Am manii, depresii, fixisme și aceeași minte care creează speranțe și lumi mai bune sau cârje pentru o realitate șchiopătândă, naște cu aceeași generozitate frici, monștri și persecuții iluzorii. Da. Am o problemă cu mâncarea. Să ne înțelegem, nu sunt scârbos, dau la o parte lucruri care n-ar trebui să fie în farfurie și continui
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
din umăr și fără mâna dreaptă de la vreo 10 cm sub cot. În acel an 2000, Ciungu avea 48 de ani și 3 oi. Reumatismul crunt la ambii genunchi îl dobândise umblând cu oile pe versanții abrupți ai Mijii și Cârjei, ud de rouă și ploi. În ciuda handicapului, omul ăla ciobănise; nu atât pentru că îi fuseseră dragi oile, cât pentru a se ști în rând cu lumea. Acum, tot în rând cu lumea, aștepta negustori să-și vândă ce-i mai
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
să scormonească după tezaurul istoric al acestor locuri și oameni. Se pare, din câte am auzit și citit, că satul meu s-a format din familii aduse la munca pământului pe moșiile care erau pe malul Prutului - Murgeni, Fălciu și Cîrja. Și Rânzeștiul, ca și Bălăbăneștiul, și-a mutat vatra de la vest la est, apoi de la sud la nord, pe distanțe de aproximativ doi, trei kilometrii în decurs de două sute de ani. Este minunat să te naști și să calci cu
De la manșă la altar – un interviu memorabil cu părintele Petru Moraru () [Corola-blog/BlogPost/340028_a_341357]
-
Gânduri de Sărbători Nu mi-a cerut nimeni pustnicie,. Foame. Sete. Boală. Lipsuri. Suferință. Necazuri. Dureri. Groază. Nebunie. Chin. Război. Ură. Mizerie. Binecuvântări. Poezii. Literatura. Cultură. Arme. Cântări. Teatru. Ce mi-au cerut: haine. Bani. Mâncare. Apă. Curent. Căldură. Servicii. Cârje. Medicamente. Bani. Bani. Bani. Ajutor. Să îi ajut să înțeleagă ceea ce se predă prost. Să îi ajut când îmi cer ceva. Să îi iert de daune când am câștigat procesele cu ei. Să îi iert când m-au lovit cu
Liviu Florian Jianu: Ganduri de Sarbatori () [Corola-blog/BlogPost/339309_a_340638]
-
m-au supus conducătorii ei din acele timpuri. D.G.: Povestește-ne calvarul care a urmat până ai reușit să părăsești „raiul” comunist. V.R. Gheorghe Crăciun, acest Javert al Direcției Securității Regiunii (județului) Brașov, în 1953, când eram încă în două cârji, nevindecat de urmările accidentului, a refuzat propunerea subalternilor săi de a mă scoate de sub urmărire și, în mod drăcesc, îndârjit contra mea, a dat un ordin contrar, deschizându-mi un nou dosar de urmărire informativă, când informatorii erau marșrutizați (cuvânt
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt mediate prin cele estetice și, e cazul, cei în drept să descopere, prin actul critic, recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul:/ Pare un demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge,/ Sub duhul lui mă simt eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
privea cu drag și zâmbind. Cel mai mult îi plăcea promptitudinea asta a lui, atunci când era vorba despre vreo plecare sau despre o situație aparte, care necesita oameni hotărâți și categorici, fără echivoc. Ridicându-se de la masă și luându-și cârja, spuse: - Hai, atunci! Hai să mergem atunci, te conduc până la bloc. - Hai să mergem, dar nu-i nevoie să mă conduci neaparat, să știi. - Căpitane, stai așa! Eu și-așa nu beau bere, sucul era pentru mine, așa că ia tu
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
și plăsuța cu budincă. După care se îmbrăcă în manta, își puse chipiul pe-o parte și mai spuse: - Io îs gata, hai să plecăm acu, că te-așteaptă colegul tău. - Hai! Și o porni spre ușă, sprijinindu-se de cârjă, urmat de căpitan. După ei, Simona îi conduse și după ce îl îmbrățișă pe Miță, făcu același lucru, și cu Vasile. Și ei își luară la revedere de la ea, după care coborâră treptele scărilor, fără să-și spună nimic. Când ajunseră
CĂPITANUL VASILE (6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341181_a_342510]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TĂLPI DEZLIPITE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului cârja cunoașterii aproximative nu te mai ajută. o ridici deasupra capului, privești cerul apoi crucea o simți tot mai grea. plânge trupul tău când visele își diluează viitorul. privești patul larg. înghesui în cutia cu minuni vârstele și lași acele ceasului
TĂLPI DEZLIPITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341359_a_342688]
-
nu vă temeți de moarte, temeți-vă de patimile din voi și pe acestea să le omorâți. Numai omorând omul pasional, omul păcătos din el va putea naște un alt om - omul spiritual - care treptat va ajunge să renunțe la cârje sau baston, reușind să meargă singur pe calea perfecțiunii. De aceea asceza și lupta împotriva „voii trupului” reprezintă de fapt lupta cu patimile care se întemeiază pe el: „Nu suntem omorâtori de trupuri, ci omorâtori de patimi”, spun Părinții. Revelația
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
ne va duce în rai pe toți. Este singurul lucru spus cu mare adevăr. Nu va aduce raiul pe pământ ci ne va duce pre noi în rai. Și noi îl credem, ba mai facem și mărețe slujbe cu odăjdii, cârje și cruci scumpe. Democrație baronală. Ce te faci Tu Doamne dacă mai mulți baroni au candidații lor, fiecare cu raiul său. Du unde, Întunecat Lucifer, să alegem și pe cine? Ce bine că la noi, pe pământul sfânt și iubit
TINEREŢE VERSUS BĂTRÂNEŢE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341808_a_343137]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Studii > IOAN CÂRJA - AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) Autor: Ioan Cârja Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Opinie „Nimeni nu poate ataca America pentru că există câte un vagon de arme de foc în spatele fiecărui american”... spunea recent, un
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Studii > IOAN CÂRJA - AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) Autor: Ioan Cârja Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Opinie „Nimeni nu poate ataca America pentru că există câte un vagon de arme de foc în spatele fiecărui american”... spunea recent, un bătrân american, la un post TV. Cu
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
Combaterea criminalității interne, care pare acum imposibil de controlat în America, trebuie să fie una dintre preocupările esențiale ale Președintelui American. Acumularea de arme în interiorul acestei țări dar și în exteriorul ei, a întrecut demult, orice fel de imaginație. ----------------------- Ioan CÂRJA, (www.ioncarja.net), poet și scriitor de limbă română stabilit in California, Statele Unite ale Americii. Născut în Bara, Timiș, România, la 9 decembrie 1945. A absolvit Liceul Coriolan Brediceanu, școala Profesională de Mecanici la Lugoj și un curs de specializare
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]