524 matches
-
73. Doar contractul și consimțământul explicit pot da individului calitatea de cetățean și de membru al comunității. Teoria consimțământului explică crearea pașnică a guvernărilor. Locke are în vedere și situația în care cucerirea și, implicit, violența duc la stabilirea unei cârmuiri. Aceasta însă nu poate nicicum avea un caracter legitim, lipsită fiind de consimțământul oamenilor. Violența duce la instituirea stării de război, iar aceasta este contrară legii naturale care vizează conservarea omului și nu distrugerea lui. Orice dorință de a supune
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
moartea"75. Acest scop unic îl determină pe fiecare om "să renunțe la puterea sa executivă ce decurge din legea naturală și să o încredințeze forței obștii"76, formând astfel "un singur popor, un singur corp politic sub o singură cârmuire supremă"77. Cei ce formează acest corp politic sunt oameni raționali, care se pot bucura în siguranță de proprietățile lor. A fi proprietar înseamnă, pentru Locke, a avea în stăpânire propria libertate, propriul corp și rezultatele muncii. Corpul politic este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
voința de a asigura executarea legii naturale. Voința comunității se regăsește în legile pozitive 83. Înțelegem acum de ce Locke utilizează termenul de comunitate pentru a desemna corpul politic și de ce ajunge chiar să identifice acest termen cu cel de guvernare (cârmuire): Când un anumit număr de oameni au consimțit astfel să alcătuiască o colectivitate sau cârmuire, ei sunt prin aceasta încorporați și alcătuiesc un corp politic, în care majoritatea are dreptul de a acționa și hotărî pentru restul"84. Rezultă de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Înțelegem acum de ce Locke utilizează termenul de comunitate pentru a desemna corpul politic și de ce ajunge chiar să identifice acest termen cu cel de guvernare (cârmuire): Când un anumit număr de oameni au consimțit astfel să alcătuiască o colectivitate sau cârmuire, ei sunt prin aceasta încorporați și alcătuiesc un corp politic, în care majoritatea are dreptul de a acționa și hotărî pentru restul"84. Rezultă de aici că, odată instituită societatea, voința majorității trebuie urmată. Aici se ridică însă o problemă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cheltuieli la care trebuie să participe toți cei asupra cărora se exercită, dar aceste cheltuieli trebuie făcute cu consimțământul majorității și nu impuse de putere în virtutea propriei autorități, căci astfel ar încălca "legea fundamentală a proprietății și ar submina scopul cârmuirii"98. Spre deosebire de Thomas Hobbes, care nu recunoaște dreptul poporului de a se revolta împotriva cârmuirii, Locke este de părere că poporul are dreptul de a recurge la insurecție, împotriva forței și a violenței. Atunci când legislatorii distrug bunurile poporului, transformând oamenii
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
trebuie făcute cu consimțământul majorității și nu impuse de putere în virtutea propriei autorități, căci astfel ar încălca "legea fundamentală a proprietății și ar submina scopul cârmuirii"98. Spre deosebire de Thomas Hobbes, care nu recunoaște dreptul poporului de a se revolta împotriva cârmuirii, Locke este de părere că poporul are dreptul de a recurge la insurecție, împotriva forței și a violenței. Atunci când legislatorii distrug bunurile poporului, transformând oamenii în sclavi, ei se situează în starea de război față de popor. A spune că acest
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
unele drepturi și puteri conferite de legea naturală (care rămâne perfect valabilă în starea civilă). Astfel, el își conservă dreptul la integritatea propriei persoane și a bunurilor sale. De altfel, cum conservarea proprietății este scopul pentru care a fost instituită cârmuirea, înseamnă că nici o putere, fie ea a unui suveran sau a unei legi, nu poate să atenteze la ea în mod legitim. De asemenea, un alt drept natural ce se păstrează este acela la libertate, în primul rând datorită faptului
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
abandoneze dreptul de a judeca ceea ce este necesar pentru propria sa conservare și nici dreptul de a se apăra prin orice mijloace. Atâta vreme cât dreptul de a opune rezistență unei tiranii este exercitat de indivizi izolați, acest lucru nu va afecta cârmuirea, fiind "imposibil ca unul sau câțiva indivizi oprimați să tulbure cârmuirea în cazul în care corpul poporului nu consideră că-l privesc aceste abuzuri"10. Putem spune că individul, deși are dreptul de a se apăra, nu deține forța necesară
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
conservare și nici dreptul de a se apăra prin orice mijloace. Atâta vreme cât dreptul de a opune rezistență unei tiranii este exercitat de indivizi izolați, acest lucru nu va afecta cârmuirea, fiind "imposibil ca unul sau câțiva indivizi oprimați să tulbure cârmuirea în cazul în care corpul poporului nu consideră că-l privesc aceste abuzuri"10. Putem spune că individul, deși are dreptul de a se apăra, nu deține forța necesară pentru a-și face dreptate. Altfel spus, în comunitatea politică, individul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
uneori o ușoară confuzie, în sensul că el atribuie comunității prerogative care în mod normal ar trebui să aparțină poporului. Astfel, în unele pasaje 21 comunității i se atribuie rolul de a conferi putere legislativului și de a stabili scopul cârmuirii, acela de a guverna după legi stabilite în vederea binelui general. Dar, în același timp, guvernanții nu sunt deținătorii puterii supreme decât în virtutea investirii lor temporare de către popor. Ei emit legile, dar acestea "trebuie întocmite numai în scopul ultim al binelui
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fie puterea supremă, iar toate celelalte puteri ale membrilor sau părților societății trebuie să izvorască din ea și să i se subordoneze"33. În capitolul X din Al doilea tratat, Locke notează, tot vizavi de această problemă, că "forma de cârmuire depinde de persoana sau persoanele căreia sau cărora îi/le e încredințată puterea supremă, adică puterea legislativă. Fiind imposibil de conceput ca o putere inferioară să poruncească uneia superioare sau ca alta decât puterea supremă să facă legi"34. Este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Locke concluzionează că "acest judecător este legislativul"40. Puterea legislativă trebuie să fie exercitată în orice stat prin promulgarea unor legi permanente și nu prin decrete. În funcție de modul în care se exercită puterea legislativă se pot deosebi diferitele tipuri de cârmuire. Atunci când majoritatea deține întreaga putere a colectivității și o folosește pentru a elabora și executa legile, vorbim de democrație. Dacă puterea de a elabora legi aparține numai câtorva indivizi aleși care o transmit descendenților lor, vorbim de oligarhie. Atunci când această
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
puterea legislativă. Ar fi absurd să credem că oamenii ar renunța la starea naturală, dacă legi stabile și durabile "nu le-ar conserva viețile, libertățile și averile și nu le-ar asigura pacea și liniștea"44. Indiferent de forma de cârmuire, legislativul trebuie să-și exercite puterea prin intermediul legilor imparțiale. Situația în care oamenii au renunțat la puterea lor naturală în favoarea unui legislator absolut (așa cum este cazul în teoria lui Hobbes) i se pare lui Locke de neadmis. Aceasta ar însemna
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
popor care l-a autorizat să facă legi pentru el. Aceste patru limite sunt impuse puterii legislative de către "încrederea investită în ei de către societate, precum și legea lui Dumnezeu și legea naturală"48 și ele sunt prezente indiferent de forma de cârmuire. În viziunea lui Locke, societatea politică se identifică cu statul de drept în care guvernează legea și nu legiuitorii, și în care "puterea legislativă este încredințată mai multor persoane care, în mod corespunzător întocmite, au prin ele însele sau în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o singură putere poate fi supremă și anume cea legislativă, celelalte fiindu-i subordonate. Această putere vizează scopuri bine definite - conservarea comunității precum și a indivizilor, a libertăților și a proprietăților lor. Ea se menține ca putere supremă numai atâta vreme cât există cârmuirea. Această precizare este necesară întrucât, în realitate, suveranitatea și puterea supremă aparțin doar poporului, el fiind acela care poate schimba legislativul atunci când acesta acționează contrar scopului pentru care a fost constituit. Atunci când distinge puterea legislativă de cea executivă și susține
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
problema prerogativei, care este "puterea de a acționa după voie în vederea binelui public, fără prescripția legii și uneori chiar împotriva ei"58. Aceasta înseamnă că, uneori, legile trebuie încălcate pentru a putea fi aplicată legea naturală supremă care dă sens cârmuirii și care dictează conservarea, în măsura posibilului, a tuturor membrilor comunității. Existența prerogativei este necesară din cauza faptului că există multe situații ce nu pot fi prevăzute prin legi sau în care aplicarea strictă a legii poate aduce grave vătămări cuiva
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
întoarce binele cu răul. Și în al treilea rând, a legii care poruncește echitatea"63. Pentru Locke însă, dacă puterea absolută nu este limitată prin instituții pozitive și legi fundamentale "ea nu poate fi în nici un fel o formă de cârmuire civilă"64. Într-o monarhie absolută, suveranul este propriul său judecător, interpret și executor al legii naturale, ceea ce-l plasează direct în starea naturală. Or judecata în starea naturală se dovedește a fi un pericol pentru libertatea oamenilor. Așa cum am
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
date de lege, ceea ce face ca deciziile lor să își piardă caracterul de obligativitate, iar oamenii să li se opună chiar recurgând la forță. În finalul celui de al-Al doilea tratat Locke consacră câte un capitol tiraniei și dizolvării cârmuirii, capitole ce constituie justificarea directă a Revoluției de la 1688. Vorbim de tiranie acolo unde autoritatea transgresează puterea ce i-a fost conferită de lege; în această situație autoritatea dispare, la fel și magistrații, locul lor fiind luat de o forță
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a convoca sau dizolva parlamentul; c) modificarea legii electorale împotriva interesului și consimțământului poporului; d) încredințarea poporului unei puteri străine; e) abandonarea poporului 85. Fiecare dintre aceste acțiuni constituie un act al regelui împotriva contractului (trusteeship) și atrage disoluția cârmuirii. Poporul își regăsește suveranitatea inițială și poate institui o nouă cârmuire: "Oricând legislativul [...] va încerca să devină el însuși stăpânul vieților, libertăților și averilor oamenilor [...] aceștia au dreptul de a-și recupera libertatea originară și [...] pot să își asigure propria
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
interesului și consimțământului poporului; d) încredințarea poporului unei puteri străine; e) abandonarea poporului 85. Fiecare dintre aceste acțiuni constituie un act al regelui împotriva contractului (trusteeship) și atrage disoluția cârmuirii. Poporul își regăsește suveranitatea inițială și poate institui o nouă cârmuire: "Oricând legislativul [...] va încerca să devină el însuși stăpânul vieților, libertăților și averilor oamenilor [...] aceștia au dreptul de a-și recupera libertatea originară și [...] pot să își asigure propria siguranță și adăpostul, acesta fiind scopul pentru care ei sunt în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Gaskin, Oxford University Press, Oxford, 1998. Hood, F. C., The Divine Politics of Hobbes: An Interpretation of Leviathan, Clarendon Press, Oxford, 1964. Iliescu, Adrian Paul, "John Locke și idealul modern al unei vieți fondate pe reguli", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, Editura Nemira, București, 1999, pp. 5-40. Jackson, Nicholas D., Hobbes, Bramhall and the Politics of Liberty and Necessity: A Quarrel of the Civil Wars and Interregnum, Cambridge University Press, Cambridge, 2007. Kant, Immanuel, Metafizica
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Governement, ediție critică de Peter Laslett, Cambridge University Press, Cambridge, 1966, pp. 265-427. , An Essay concerning Human Understanding, Peter H. Nidditch (ed.), Clarendon Press, Oxford, 1975. , Political Essays, Mark Goldie (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1997. , Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999. , Essays on the Law of Nature, ediție critică de Wolfgang von Leyden, Clarendon Press, Oxford, 2002. Lockyer, Roger, Tudor and Stuart Britan, 1485-1714, Routledge, Londra și New York, 2004, Hill
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
va fi ușor modificată, în sensul că ordinea va fi alta: Articolul 2. - Aceste drepturi sunt egalitatea, libertatea, siguranța, proprietatea". 8 Adrian Paul Iliescu, "John Locke și idealul modern al unei vieți fondate pe reguli", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, John Locke, Editura Nemira, București, 1999, p. 24. 9 Ashcraft, Revolutionary Politics and Locke, p. 164. 10 C. B. Macpherson, The Political Theory of Possessive Individualism: Hobbes to Locke, Oxford University Press, Oxford și New York, 1962, pp.
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Leviathan, p. 210. 20 John Locke, Essays on the Law of Nature, Wolfgang von Leyden (ed.), Clarendon Press, Oxford, 2002, I, p. 117. 21 Ibidem, I, p. 111. 22 Ibidem, I, p. 119. 23 John Locke, "Al doilea tratat despre cârmuire", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, pp. 49-206, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999, §§ 4 și 6, pp. 53-54. 24 În aceasta constă una dintre influențele lui Robert Sharrock asupra lui Locke
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Essays on the Law of Nature, Wolfgang von Leyden (ed.), Clarendon Press, Oxford, 2002, I, p. 117. 21 Ibidem, I, p. 111. 22 Ibidem, I, p. 119. 23 John Locke, "Al doilea tratat despre cârmuire", în Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță, de John Locke, pp. 49-206, traducere de Silviu Culea, Editura Nemira, București, 1999, §§ 4 și 6, pp. 53-54. 24 În aceasta constă una dintre influențele lui Robert Sharrock asupra lui Locke, despre care am vorbit mai sus
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]