675 matches
-
fel au făcut și șobolanii, care au început să alerge prin poduri și curți; pe unele șosele și câmpuri, se puteau vedea șerpi și arici înghețați sau amorțiți, deși era o temperatură scăzută afară; pe camp au apărut mușuroaie de cârtițe, iar furnicile au ieșit și și au părăsit mușuroaiele; albinele aveau un zbor dezordonat; bancuri mari de pești s-au aruncat pe malurile Mării Negre sau ale Dunării, animalele sălbatice se ascundeau în păduri și scoteau răgete, cu totul ieșite din
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Lopătari, Tg. Frumos, Alexandria, Câmpina, Buzău, București, Câmpulung Muscel etc.: “Cu câteva ore înainte de cutremur, vacile au început să mugească puternic, oile și caprele să behăie, câinii urlau îngrozitor, caii sforăiau straniu; pisicile păreau speriate, având părul zbârlit; iepurii și cârtițele au părăsit ascunzișurile, gâștele și celelalte păsări domestic au început să țipe alarmant; păsările sălbatice zburau speriate de la cuiburile lor.” Iar în alte localități rurale, “caii din ham se agitau speriați, voind să fugă; alții, dimpotrivă, se opreau și nechezau
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
la datorie. ș...ț Mișcările antirevizioniste și reuniunea Pe vremea aceea, când vânturile rele aduceau de peste frontiere vești de revizionism maghiar; când sufletele negre ale dușmanilor seculari difuzau tendențios acțiuni ce nu erau decât fantezii caraghioase, când puterile subversive ale „cârtițelor” concetățene semănau sămânța panicii, reuniunea aderă din tot sufletul ei - și cu convingerea nestrămutată în puterea noastră de stăpânire a plaiurilor din care am răsărit - la mișcarea antirevizionistă ce s-a ridicat ca o vijelie formidabilă, cerând partea ei de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
reprezintă agitația intelectuală, incoerența și lipsa de concentrare. Ca atare, visul în care apare o maimuță îl sfătuiește pe subiect să dea dovadă de mai multă umilință (să știi să râzi de tine însuți) și să-și găsească liniștea interioară. Cârtiță Deoarece sapă galerii subterane, cârtița reprezintă calea gândurilor, inconștientul. Prezentă în vis, ea poate semnifica necesitatea de a descoperi un secret, ceva ascuns, îngropat. Această semnificație este întărită de faptul că este oarbă (refuzul sau incapacitatea de a vedea) și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lipsa de concentrare. Ca atare, visul în care apare o maimuță îl sfătuiește pe subiect să dea dovadă de mai multă umilință (să știi să râzi de tine însuți) și să-și găsească liniștea interioară. Cârtiță Deoarece sapă galerii subterane, cârtița reprezintă calea gândurilor, inconștientul. Prezentă în vis, ea poate semnifica necesitatea de a descoperi un secret, ceva ascuns, îngropat. Această semnificație este întărită de faptul că este oarbă (refuzul sau incapacitatea de a vedea) și considerată ca dăunătoare, grădinarii alungând
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
inconștientul. Prezentă în vis, ea poate semnifica necesitatea de a descoperi un secret, ceva ascuns, îngropat. Această semnificație este întărită de faptul că este oarbă (refuzul sau incapacitatea de a vedea) și considerată ca dăunătoare, grădinarii alungând-o fără milă. «Cârtiță» este și numele dat spionilor. Cel care visează se simte supravegheat, spionat, poate chiar trădat. Taur Taurul reprezintă forța, vigoarea, virilitatea, pulsiunile sălbatice și inconștiente. Intervine în vis ca un substitut al omului, în general, și al tatălui, în special
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
planate de porumbei. Când primăvara s-a sfârșit, în buza râpii, roșii, s-au ivit niște ziduri de cărămidă. De atunci, de la fereastra casei cu grădina mărginită de salcâmi, se putea privi minunea subtilă a muncii. întocmai unui mușuroi de cârtiță, clădirea pare împinsă pe dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du- te-vino
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare, din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de arhivar, într-o urbe apropiată. După un timp, băiatul rămase singur în galeriile acelea subpământene de cârtiță. I s-a permis să-și amenajeze în fundul arhivei un pat, pe care dormea câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare, din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș hornul se Înclină spre miazăzi. Găleata, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atârna greoi, sânii o povară, genunchii palizi reliefați de mătasea Întinsă a ciorapilor. Oare numai din cauza tatălui ei plângea? Sammler simți că acele lacrimi au o cauză combinată. Se așeză În fața ei și-și puse pălăria Augustus John, de culoarea cârtiței, În poală. — Încă doarme? Da, spuse Sammler. Buzele pline ale Angelei, ca și cum vroia să se răcorească, erau deschise; respira pe gură. Panta feței Înfierbântate, acoperite de țesătura deasă a pielii părea foarte Încordată. Fierbințeala i se ridicase până și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler bâjbâi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pas. Se lăsa la vale, spre adăposturile vitelor, gânditor. Deodată, amintindu-și de ziua de toamnă în care simțise dragostea, se înegură și o mare nemulțămire îl cuprinse. Iarna-i grea pentru oamenii nevoieși, care duc sub pământ viață de cârtiță. Apropiindu-se de vitele lui, văzu pe Faliboga care sta călare lângă șuri și-l aștepta prin ploaie. Da’ aista ce mai vrea? mormăi el, și-și trase mai tare gluga pe ochi. Voi să treacă pe lângă vătaf, dar glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
surprindere. De ce să-l așteptăm pe Mucianus? Glasul îi era tot mai puternic, iar cuvintele sale aveau o forță extraordinară, încât păreau să se ridice deasupra castrului și să se răspândească în văzduhul amurgului. — De ce să întârziem în spatele munților, asemenea cârtițelor care se ascund în gaură, asemenea copiilor speriați de povestea lupului? De ce trebuie să rămânem aici? De unde vom lua bani să-i plătim pe soldați? De unde vom lua provizii în timp ce vom aștepta cine știe câte luni ca Mucianus să străbată drumul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gârbovi de manetele jocurilor. Bazaltul și căderile de intensitate sonoră ale acestor roboți nou-nouți, care se jucau cu tine dacă le dădeai bani, luau forme de umanoizi prinși de radar ce păreau a fi rezultatul unor mutații genetice suferite de cârtițe și lilieci. Contra unui tarif îți și vorbesc. Misiune de Lansare, Circuitul a fost închis, Furtună, Punct de Aprindere, Timp Mort, Ciocnire, Final. Puștii, vagabonzii și singuraticii de aici, ei sunt rezervorul spiritual al noii epoci. E posibil ca bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adevărul ultim și adevărul prim la mănăstirea Golia. Nu avu Însă nici el prea mult succes. Starețul Pafnutie, arătându-i crucea, spuse: „Aceasta-i singura cale ce duce spre lumina lui Hristos... Învățătura ta te face să orbecăiești ca o cârtiță prin bezna răspândită În lume de Îngerii lui Lucifer...” „Mergând pe drumul nostru, noi vrem să atingem nemurirea. Și nu numai atât, intenționăm să-i Înviem, unul câte unul, pe toți morții din mormânt... Să unim lumea aceasta cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl Încercă Noimann, „odată ce viața nu vă oferă nici un fel de satisfacții...” „Păi, asta-i, că nici moartea nu-mi oferă cine știe ce... Mori, dispari, dar pentru cât timp? Știți, e ca și cum ai Încerca să bați niște țăruși În mușuroaiele de cârtițe ce apar pe câmp. Ai bătut aici și ai astupat galeria, dar vezi că după un timp, ceva mai Încolo, apar alte ridicături. Așa și sufletele astea care pier: Își caută, după un timp, o altă țărână pe care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oră, o zi, o noapte? O Întreagă eternitate se scurgea pe lângă ei. Și după ea urma o alta. Vidul crea o lume de senzații și tot el o distrugea. Supapă și piston. Înainte, Înapoi. Sus, jos. Sus, jos. Galerii și cârtițe Învârtindu-se În cerc. La ce bun? Cu cât e mai bună vederea decât pipăitul? Aici nu există nici deasupra, nici dedesubt. Nici stânga, nici dreapta. Lume otova, palpitând, plină prin ea Însăși de senzații. La ce bun mirosul? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încheieturile. La mijloc, Învârtindu-se În cerc, se afla rochia Mathildei. Cinicul Își ținea mâinile Încleștate de poalele ei. Penitentul Îl biciuia cu cravașa peste coapse. Sus, jos. Jos, sus. Stânga, dreapta. Înainte, Înapoi. Fără auz, fără vedere. Asemenea unei cârtițe ce ar Înainta printr-o galerie lopătând nu pământ, ci carne vie. O lume otova, redusă la un singur simț. Sus, jos. Jos, sus. Când nu există nici sus, nici jos. Nici dreapta, nici stânga. Nici Înainte, nici Înapoi. Carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ci carne vie. O lume otova, redusă la un singur simț. Sus, jos. Jos, sus. Când nu există nici sus, nici jos. Nici dreapta, nici stânga. Nici Înainte, nici Înapoi. Carne palpitând În carne. Noimann Înainta prin Noimann. El era cârtița și galeria săpată de ea, prin care orbecăia, Încercând să iasă la lumină. Lumina Însă Însemna sfârșitul. Cât dura călătoria asta? Spațiul orb anihilase timpul. Timpul anihilase distanța dintre un eu și celălalt eu. Fusese el și ea. Noimann și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și zadarnic datată Mai știu doar...cum sunt și-o să fiu... Am plâns pe cărarea predestinată De când am început ca să fiu, Am fost generos și puțini o mai știu, Dar dușmanul vieții n-am fost niciodată; Am luptat ca o cârtiță săpând galerii, Ori ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
mici chicoteli - îl făcură să-și dorească să se întoarcă la Academia LAPD, ca să intervieveze recruți pentru rolul de tânăr idealist de stânga. Trecuse aproape o zi întreagă, dar nu apăruse nici un candidat cât de cât potrivit pentru rolul de cârtiță, iar după părerea lui, dacă începeau interogatoriile fără să aibă un om gata să joace rolul de agent sub acoperire, ar fi făcut o greșeală. Numai că Ellis Loew și Dudley, incitați de murdăriile psihiatrice confidențiale din dosarele lui Lesnick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
facă el însuși, așa că era greu să-l învinovățești că își pierduse cumpătul, ceea ce însemna că abordarea directă a celor din AUFT era exclusă și poate că ar fi fost mai bine să-și concentreze eforturile pe direcția infiltrării unei cârtițe și a interogatoriilor confidențiale. Specialitatea lui. Dar asta nu reducea însemnătatea remarcii lui Dudley Smith despre brigada lui de elită și sporea nevoia ca Buzz Meeks să fie cooptat în echipă. Doar rateuri. Partea bună era că ieșirea lui Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și-l imagină pe Dudley Smith în apartamentul lui. Probabil că îi descoperise dosarul personal. — Sigur, loco... Mal. Considine râse. — Nu, încă nu e bine. Totul se derulează mult prea rapid. Dar acum ești șef la Omucideri, ești și o cârtiță comunistă, ești pe cai mari. Ești un om făcut, băiete! Sper că îți dai seama. Danny simți satisfacția care emana dinspre procuror. Se hotărî să ascundă dosarul și fotografiile cu sângele împroșcat pe pereți în spatele covorului făcut sul în debaraua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]