KorAP: Find »[drukola/base=căcat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...34 >

828 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

pe catalige în timpul unui cutremur. Cerbul a încercat să ne omoare, zice el. Imitându-se pe el cum era înainte. Dar ei văd acum, îl văd pe el. Vă spun eu, psihopatul ăla a încercat să sară prin parbrizul nostru. Căcatul ăla de joc video ne-a salvat viața. Se uită la mâinile lui, care zvâcnesc. Dacă nu m-aș fi jucat cu jocul ăla sute de ore, eram cu toții haliți. Rupp repornește mașina și intră înapoi pe banda corectă. Cain

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
n-o mai poate ascunde acum. Degetul lui Mark se leagănă între ei doi, un pistol oscilant. Voi? Cu voi doi vorbeam? Voi doi erați autostopistul? Nu pricep... cum să pricep...? Rupp se înfige în Cain. Idiot cu creier de căcat. Conduce cu o mână și se întinde după stație cu cealaltă. În încleștare, reușește să pună mâna pe ea. O aruncă pe geamul șoferului, de parcă ăsta ar fi răspunsul la toate întrebările. Se uită urât la Cain, gata să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să lanseze un atac frontal în toată puterea cuvântului, ca pe vremuri. În loc de asta, însă, se pocni peste țeastă cu încheieturile degetelor, cu un aer oarecum vinovat. Știi ceva, Iepuraș? Ai avut dreptate în privința mea. Am construit o grămadă de căcaturi. Nimic sub standard, da’ totuși. O mulțime de centre comerciale și de clădiri din beton de zgură, pentru care va trebui să dau socoteală la Judecata de Apoi. Din fericire, majoritatea or să fie spulberate la următoarea vijelie mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
a lăsat de Tera-prostie și-i dă niște întrebări chiar ciudate, la care iar o dă în bară. Deci cu asta s-au făcut trei lovituri și, conform regulilor, a ieșit din joc. Doar că Mark e tot unde-i căcatul mai mare. Îl paște șomajul adevărat. Toată chestia e un joc video pe viață și pe moarte, o numărătoare inversă până la explozie. Mai are timp până la aniversarea accidentului ca să-și dea seama ce i-au făcut pe masa de operație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de cutie, ițindu-se la orizontul pustiu. Adăpost pentru nimic. —Mai ții minte când tu și tati ați încercat să curățați rezervorul ăla înfundat? El se lovi peste cap, de parcă s-ar fi întâmplat o catastrofă. — Nu-mi aduce aminte de căcaturi pe care n-ai cum să le știi. Nu știa cât de mult să întindă coarda. — Ții minte când a fugit sora ta de acasă? Își împreună mâinile peste creștetul capului, ca să-l împiedice să-i cadă. O luă iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
întoarse spre ea. — Unde-ar trebui să fie satul ăsta natural? Ea se orientă și arătă spre sud-est. —Vor să-l pună pe-acolo, pe undeva. Pe malul râului. Își dădu brusc capul pe spate, iar corpul îi tresări, alertat. —Căcat. Uită-te unde arăți! Ce se întâmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Lăsă să-i scape un strigăt de durere. Nu vezi? E exact unde am făcut eu accidentul. Se lăsă pe spate, sprijinindu-se de ușa șuie a pivniței. Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să uit asta. Nu știu de unde știi ce știi, dar e clar că ai toată baza de date a soră-mii, plus sau minus câteva chestii. Au downloadat-o și ți-au imprimat ție tot sau de-astea. Știi mai multe căcaturi despre mine decât știu eu însumi. Ești singura care-mi poate răspunde la întrebarea asta. N-am ce face, trebuie să am încredere în tine. Așa că să nu mi-o tragi cu chestia asta, da? Se ridică și se îndepărtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe latine? —Ho. Stai așa, frumosule. Ți-am zis demult chestia asta. Eu nu sunt așa. Nici eu, spuse Daniel. Hei, nu-i nimic. E o țară liberă. Mark tăcu, dar potolit. Mai spune-mi o chestie. Tu știi toate căcaturile astea păsărești. Poți dresa o pasăre din aia ca să spioneze un om? Daniel își cântări cuvintele. —Păsările te pot surprinde. Gaițele albastre pot să mintă. Corbii îi pedepsesc pe trădătorii din grup. Ciorile fac cârlige din sârmă și le folosesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
voiam să te las să mă atingi în zonele intime. Asta nu înseamnă că trebuia să te bat până ți-a dat borșu’. Nu, spuse Daniel. A fost vina mea. Numai a mea. —Frate, să îmbătrânești înseamnă doar să acumulezi căcaturi idioate pentru care trebuie să-ți ceri scuze. Cum o să fie când o s-avem șaptezeci de ani? Daniel încercă să răspundă, dar Mark nu voia cu adevărat un răspuns. Își vârî mâna în buzunarul jachetei de catifea și scoase o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
medicamentului, sugeră el. Poate are un fel de reacție. Ea se răsuci cu fața la el, în întuneric. —O, Doamne. Oare e posibil? Trebuie să-l internăm iar, ca să stea sub observație. Mâine, la prima oră. Daniel încuviință. Un gând o îngheță. —Căcat. Doamne. Cum de-am putut să uit? —Ce? Ce e? Încercă să-i maseze umerii, dar ea se feri. Accidentul lui. Azi se face exact un an. Mi-a ieșit total din minte. Se întinse și mimă liniștea cam o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
vânt. Aici discutăm despre viața mea. Își pune singur frână și respiră. Strânge iar din ochi. Arată spre perfuzie, în chip de scuză. —Frate! Trebuie neapărat să mă întorc la volan. Ce-mi fac ăștia? Brusc sunt Domnul Emoție. Cu căcaturile pe care le știu acum? Probabil că ar putea transforma pe oricine în altcineva. Acum nu i se mai pare un delir. Mâine va fi mai rău. Se uită la ea, uitând de toate în afară de nevoia imediată. Îi cuprinde antebrațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

Greatest Hits String Quartet. Datorită simțului meu de observație dezvoltat, am sesizat o notă de răutate în vocea lui Tom. Cum a fost la conferință? am întrebat cu scopul de a-l înveseli. Mi-a aruncat o privire furioasă. Un căcat, a spus tăios. Nu am vândut nici măcar un exemplar, iar Julia nu a venit, curva. —îmi pare rău, Tom... Să nu-ți pară, mi-a retezat-o el. Prietena ta mi-a dat treburile peste cap. Nu înțeleg. Femeia aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
se ocupă, Nat mi-a dat de înțeles ca data viitoare să nu-l mai întreb. Am rămas cu impresia că e de partea dubioasă a lucrurilor. —Las-o baltă, a spus scurt. —Dar... — Nu vreau să mă uit la căcatul ăla de televizor toată seara ca un tâmpit, da? îți putrezește creierul, tu doar stai acolo în timp ce auzi bla bla bla-uri din alea. — Uite ce e, l-am întrerupt, fiind acum la fel de nervoasă ca și el, asta se întâmplă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
jur. —Pictura din consola principală a dispărut, am observat. — Da, adică nu pe ea au furat-o. Am mutat-o eu în spate. Dar restul tablourilor care erau acolo au fost furate. încă încercăm să reconstituim ce se afla acolo. —Căcat, am spus încet. Ce lucru teribil. Shelley m-a condus până în birou. Harriet stătea la biroul lui Judith, cu ochii roșii și afundați în orbite. Era clar într-o pasă proastă. în fața ei erau agendele cu inventarul și fișele picturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
unde o să fie, am întrebat plină de curiozitate? —Ciudatul ăla care lucra pentru Catherine, a spus Nat. Ar fi făcut orice să ajungă la Lee Jackson. Era obsedat de Catherine, știi? De la Walter ăla știa Cliff de scrisori. Era un căcat de om. Era extrem de gelos pe Catherine - tot se lăuda cât de loial îi este, dar îți spunea tot imediat dacă îi ziceai că asta ar despărți-o de acea Jackson. Cliff l-a întrebat dacă știe unde ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Aveam acum o idee despre cum îi plăceau lui băieții. —A tot continuat cu asta. Nu am putut să suport. M-a întrebat cum pot să fac genul ăsta de treabă pentru Clifford, după tot ce s-a întâmplat. Căcat. Căcat. —Nat... —Am împins-o, mi-a spus uitându-se la mine. Ochii verzi îi ardeau. Am împins-o și a căzut. S-a întâmplat atât de repede. Nu am putut - m-am gândit să plec, când vorbea, dar nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

care-l știu de puțină vreme: — Tu ești ignorantul! Tu ești ăla! — Alex, strigă soră-mea dând să mă apuce de mână, de parcă i-ar fi teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
considere vinovat de nimic; ea rămâne pe mai departe bună cu frățiorul ei cel drag și nici măcar o singură dată nu mă lovește și nu-mi vorbește urât. Eu îi iau șarlota de ciocolată, iar ea îmi ia olița cu căcat fără să crâcnească vreodată. Mă sărută seara înainte de culcare și mă trece drumul cu grijă, când merg la școală, iar apoi se retrage în umbră, se lasă înghițită de perete (îmi închipui că intră-n el) atunci când dau recital în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o pată albă, un obiect, un trup plin de căcat și nimic mai mult. Apoi, conștiința îi revine - da, la urma urmei, va trebui să iasă în lume, fiindcă pălăria i-a fost, în fine, găsită, nicăieri altundeva decât pe propriul lui cap. A, da, zice el uluit ducând mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ascultă, cum cea mai mare vină a ei o constituie faptul că e prea bună. Deoarece, cu siguranță că n-o ascultă nimeni - cu siguranță că nimeni nu stă să dea din cap și să-și noteze în agenda telefonică căcatul ăsta străveziu, absurd, părtinitor, prin care poa’ să vadă până și un copil de grădiniță. Știi care-i vina mea cea mai mare, Rose? Nu-mi face deloc plăcere să spun așa ceva despre mine, dar sunt prea bună. Exact astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați prins de calambur, cui îi mai pasă, cui îi mai pasă... Bleah! Dezgustător. Ce Dumnezeu, chiar în pălărie?! Ven der puț șteit! Ven der puț șteit! În pălăria pe care o poartă pe cap! Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mai mult decât gaura tâmpită și proastă a cuiva! Iar acum te porți de parcă aș fi vreo boarfă, să te folosești de mine - să te folosești pentru toate perversiunile tale smintite - și, cică, tu ești intelectualul superior! Care apare în căcaturile alea de emisiuni educative! Vezi, după aprecierea Maimuței, era de datoria mea s-o ridic din abisurile frivolității și ale pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o viață întreagă eu însumi să mă cufund cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dar trebuie să ne fie clar, măcar ție și mie, dacă nu și ei, că nevropata asta incurabilă, pizda asta țicnită, de țărancă penibilă, cu greu s-ar putea numi victima mea. Pur și simplu nu-s dispus să-nghit căcatul ăsta cu victima! Are treizeci de ani, vrea să se mărite și să devină mamă, vrea să fie respectabilă și să-mpartă locuința cu un soț (mai ales că anii de maxim succes ai strălucitei ei cariere par să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
apoi numai din cauza ta sunt. — O, doamne, nu...! — Ba da, pentru tine am făcut-o - iar acum mă urăști pentru asta! Atunci, dacă-i pentru mine, hai să n-o mai facem, bine? Că rezultatul e caraghios și de tot căcatul. Numai că în seara următoare, la cină, ne-am ațâțat unul pe altul - exact ca în primele zile ale legăturii noastre, Maimuța s-a retras la un moment dat la toaleta damelor și s-a întors la masă cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să stea pe vine în pielea goală deasupra unei măsuțe de cafea cu tăblia de sticlă și să se cace, în timp ce marele magnat stătea întins pe spate, exact sub tăblie, și și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul iubitului ei, Maimuța, sărmana noastră Maimuță, trebuia să stea pe canapeaua de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]