825 matches
-
-mi mestec părul. ― Eu Îmi rod unghiile, spuse ea pe un ton de Întrecere. Își ridică o mână ca să-mi arate. ― Mami mi-a luat chestia asta cu care să-mi dau pe ele. Le face să aibă gust de căcat. Ar trebui să mă facă să mă opresc. ― Și? Funcționează? ― La Început a funcționat. Dar acum a ajuns să-mi placă oarecum gustul. Zâmbi. Am zâmbit și eu. Apoi scurt, de probă, am râs Împreună. ― Nu-i așa de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cei care participau la dezbaterile de duminică. Liberalii vor pur și simplu să le-o pună În cârcă. Așa că fac pe sfinții. Urmărind știrile de seară, Milton emitea comentarii la tot ce se vedea pe ecran. ― A, da? spunea el. Căcaturi. Sau: ― Individul ăsta, Proxmire, e un rahat cu ochi. Sau: ― Intelectualii ăștia cu stea În frunte ar trebui să se ocupe de politica externă. Cum să-i trateze pe rușii ăia blestemați și pe chinezii roșii. Nu să se cace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pune la punct În cele din urmă! Ascultă-mă pe mine, n-o să regreți. Femeile nu vor un bărbat care arată ca o fată. Să nu crezi ce ți se spune, că vor un bărbat sensibil. Astea-s așa niște căcaturi! Înjurăturile, briciul drept, periile de bărbierit, toate acestea Îmi urau bun venit În lumea masculină. La televizorul frizerului era un meci de fotbal american. Calendarul arăta o sticlă de votcă și o fată drăguță, Într-un bikini alb, de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi spusebrusc: ― Despre indieni! Știi ceva despre indieni? ― Indienii americani? ― Îhî. Iau o grămadă de indieni când merg spre vest. Și sunt cei mai demenți rahați cu ochi de care-am auzit vreodată. Au tot felu’ de teorii și de căcaturi În cap. ― Cum ar fi? ― Cum ar fi că unii dintre ei spun că n-au ajuns aici pe la Istmul Bering. Ai auzit de Istmul Bering? E acolo sus, În Alaska. Acum i se spune Strâmtoarea Bering. Acum e apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scena de teatru. Sergiu, pe de altă parte, și ceilalți din sală s-au repezit spre mine vrând să-mi dea primul ajutor. Mi-am lăsat mâinile în jos și am scuipat zăpada prefăcută în apă. Are un gust de căcat că-i poluat aerul, dar e zăpadă, zisei cu un aer savant. Foarte amuzant, Corvium. Am uitat să râd, făcu el revoltat. Ha, ha, ha! Vezi că te-a căutat Soliteraj în legătură cu transportul de arme. De la etajul trei la pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mâncat prea mult argint la micu' dejun? Nu știu la ce te referi cu "albăstriule", dar "da", eu sunt liderul celor din această școală. Ai o problemă cu asta? De fapt și de drept, AM. Tu! Faci o treabă de căcat. E bun? Te-aș lua la palme dacă n-aș fi avut treabă cu armele astea acum! O secundă dacă mai trecea, izbucneam. "Corvium, vino la intrare! Au venit niște reprezentanți de la Minister. Cică au stabilită o întâlnire cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
greșit. Condu-i în prima clasă de la intrare și pune câțiva oameni să-i păzească. Nu intră nimeni acolo! Vin imediat." Se pare că numai timpul va dovedi dacă treaba pe care o fac eu aici e într-adevăr de căcat, domnule... Magrun. ...Magrun. Stăturăm câteva clipe, măsurându-ne din priviri, apoi spusei: Trebuie să plec, Soliteraj. Avem niște musafiri neașteptați. Armele care vor veni duceți-le în cantină, unde le-am găsit și pe celelalte. Pe măsură ce mă îndepărtam, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Trecând pe lângă doi care pierdeau vremea pe coridor, l-am putut auzi pe unul din ei cum urla la celălalt ca să se facă auzit: MIE ÎMI PLACE ĂSTA! E "GHOST"! La care cel de-al doilea, ofensat: TRUPA AIA DE CĂCAT? S-O CREZI TU! E "FUHRER"! Și conversația continuă în stilul ei specific. Mai exact, se luaseră la bătaie câteva minute mai târziu, împărtășindu-și impresiile muzicale și părerile reciproc cu ajutorul coatelor în zona feței și a picioarelor în coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dintotdeauna molâu și tăntălău. Dar dacă de data aceasta este dispus să se apere? Să acuze chiar? Oftează. Nici asta n-ar fi bine. Își coboară ne fericit fruntea. Din ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în toți Iuliii și Claudiii. Femeie bătrână, însă tot necoaptă la minte! Vocea lui Trio îl smulge din gânduri. — Sunt versuri șugubețe... Înalță mirat ochii spre el, apoi dă plictisit din umeri. Și ce-i cu asta? Mai greu este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la gură. — Am să-ți compun o sesizare către Marele Pontif, face sec Gallus. N-a discutat asta cu Augustus. Dar o să fie de acord. E o găselniță nemaipomenită. Acum i-a venit ideea. Îl va vârî pe Nato în căcat până peste cap. Libo bâiguie în continuare. Pricepe și nu prea ce vrea să facă avocatul. — Implicăm și justiția religioasă, îl liniștește Asinius Gallus. Scribonius se sufocă de indignare, dar își regăsește instinctiv darul vorbirii: Adică mă pui să mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pui și tu ceva deoparte. A, nu, s-avem iertare, nu pe curve, se apără Ganymedes. Îl ia pe Pusio drept martor: — Ce, am eu aerul unuia care plătește femeile? Veneau ele la mine ca muștele la miere... Sau la căcat, mârâie Rufus. Gladiatorul se face că nu-l aude. — Călăul din arenă a devenit călăul inimilor, așa se spunea la Roma. Se împăunează: — Eram la fel de celebru și câștigam tot atât de mult ca actorii de pantomimă sau conducătorii de care. — Exact, ricanează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bucata și să o arunce la loc în oală. Prea târziu, însă. — Ghinion! îi scapă lui Plautius Silvanus. — Mânia Zeului n-a încetat! bubuie vocea de bas a lui Asi nius Gallus. Așa, bagă-te și tu ca musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și fața și clătinând din cap. Atunci m-am apropiat și bătrânul se purta de parcă ei nici nu erau acolo, așa că-mi zise: — Vrei o Înghețată, Joe? Holbrook se uită la el și Îi spuse rar și răspicat: — Ești un căcat, și apoi plecă cu macaronarul gras, făcându-și loc printre mese. Bătrânul Îmi zâmbea, dar se albise la față și arăta de parcă-i era rău, iar eu mă speriasem și aveam un gol În stomac, pentru că mă prinsesem că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la față și arăta de parcă-i era rău, iar eu mă speriasem și aveam un gol În stomac, pentru că mă prinsesem că s-a Întâmplat ceva și nu-nțelegeam cum poate cineva să-i zică lu’ tata că-i un căcat și să scape așa, fără să pățească nimic. Bătrânul deschise ziarul și studie un timp cursele cu handicap, apoi zise: — Tre’ să-nghiți multe-n lumea asta, Joe. După trei zile, părăseam pentru totdeauna Milano cu trenul din Torino spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Păi și cu șmecherii ăștia doi și cu cioara ce facem? Lasă-i, e În regulă. — Zici? — Da, sigur. Asta-a fost. — Nu-mi place treaba asta, spuse Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu mai vreau chestii d-astea. Nick se ridică de pe podea. Nu mai ținuse un căluș În gură până atunci. — Ei, făcu el, ce căcat? Făcea pe curajosul. — Voiau să-l omoare pe Ole Anderson, spuse George. Voiau să-l Împuște când venea să mănânce. — Pe Ole Anderson? — Da. Bucătarul Își pipăia colțurile gurii cu degetele mari. Și s-au cărat? Întrebă. — Da, spuse George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack? mă-ntrebă John. — În camera lui, se odihnește. — Se odihnește? — Da? — Cum se simte? M-am uitat la tipii care erau cu John. — Ei sunt prieteni de-ai lui, spuse John. — E destul de rău. — Da’ ce-are? — Nu doarme. — Căcat, spuse John. Irlandezu’ ăsta n-a putut niciodată să doarmă. — Nu se simte bine. — Pe dracu. Ăsta nu se simte bine niciodată. De zece ani mă ocup de el și nu l-am văzut Încă să se simtă bine vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dinafară. N-a vrut s-o dea joasă, spuse. Din greșeală. Mulțimea urla de nu mai auzeai nimic. — N-am nimic, zise Jack. Erau chiar În fața noastră. Arbitrul se uită la John și dădu din cap. — Hai Încoace, polonez de căcat ce ești, Îi zise Jack lui Walcott. John se aplecase peste corzi. Pregătise prosopul ca să-l arunce. Jack stătea aproape de frânghii. Făcu un pas În față. Vedeam cum Îi curge transpirația pe față, de parcă l-ar fi stors cineva, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce să zic de-alunecat. Da’, auzi Billy, să-ți spun un secret. Rămâi cu cearșafurile. Ferește-te de femei și de cai și de - se opri - și de vulturi, Billy. Dacă iubești caii, n-o să te alegi decât cu căcat de cal, și dacă iubești vulturii, n-o să primești decât căcat de vultur. Se opri și-și băgă capul sub cearșaf. — Tre’să plec, spuse Billy „Lunecosu’“ Turner. — Dacă iubești femeile, o să te-alegi cu-o doză. Și dacă iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un secret. Rămâi cu cearșafurile. Ferește-te de femei și de cai și de - se opri - și de vulturi, Billy. Dacă iubești caii, n-o să te alegi decât cu căcat de cal, și dacă iubești vulturii, n-o să primești decât căcat de vultur. Se opri și-și băgă capul sub cearșaf. — Tre’să plec, spuse Billy „Lunecosu’“ Turner. — Dacă iubești femeile, o să te-alegi cu-o doză. Și dacă iubești caii... Da, ai mai zis asta. — Ce să zic? — Aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că n-o să li se Întâmple nimic, deși și el Își strânsese cureaua căștii peste gură, ca să nu se audă cum Îi tremurau buzele. Știind că nici unul nu poate face față când Începe acțiunea. Știind că totul era un mare căcat - dacă nu se poate opri din plâns, sparge-i nasu’ ca să aibă altceva la care să se gândească. L-aș Împușca pe unu’dintre ei, da’ acu’ e prea târziu. Le-ar face și mai rău. Sparge-i nasu’. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stare, Împușcă-i pe doi dintre ei și Încearcă să-i scoți cumva pe ceilalți. Să stai În spatele lor, sergent. N-are nici un rost s-o iei Înainte, dacă nu vine nimeni după tine. Scoate-i afară În timp ce ieși. Ce căcat. Bine. E bine. Și apoi, privindu-și ceasul, cu o voce calmă, acea prețioasă voce calmă: „Savoia“. A ieșit pe uscat, n-a mai avut când să tragă pentru că nu și l-a mai găsit după prăbușire - o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
evident inutilă. Totul se mănâncă, nimic nu se pierde! La ce bun memoria? ̨ nchipuiește-ți o lume în care nimic nu s-ar uita și în care fiecare nouă generație ar dubla cantitatea de informații memorate. O hazna plină de căcat. Un imens balast. O uriașă inerție, mai puternică decât impulsul mișcării, ar sufoca orice urmă de progres și, în cele din urmă, chiar de viață. Memoria este și lanțul care ne priponește de stâncă și vulturul care ne sfâșie ficatul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dracu' altceva aș putea s-o schimb? Pe slănină? Să schimb masca de pe chipu-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a murdărit de căcat se schimbă cu alta, nouă și curată? Sau se mai spală și se cârpește puțin cea veche și se mai poartă, că poate nu se vede că e subțiată și că este petec peste petec... Ce crezi că e viața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pictează! Da’ ia să vedem noi ce pictează! Ce pictezi aicea, bă? - Niște case - zic eu. - Auzi băi Costică, cică niște case! - Da, bă, case! Ce ești chior, nu vezi? - îl apostrofă Costică. - Ce case, bă! Astea-s case? Ce căcaturi de case faci tu aicea, bă? Astea-s grajdurile lu’ Panțâru! Grajduri, băăă, m-ai înțeles? Știind că nu e bine să te contrazici cu persoanele care știu mai multe decât tine, am dat aprobativ din cap, nădăjduind că se
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]