3,002 matches
-
abate pe la presa de îmbalotat deșeuri metalice, prinde un moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el e mai de folos. Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre el, fixîndu-l în lumina vie a ochilor, apoi se întoarce cu tot cu scaun, pentru ca în final să se ridice lent, ca o convalescentă. Bună ziua, Mihai! Tac amîndoi mult timp, privindu-se. Abia acum îmi dau seama rupe Mihai tăcerea, scoțîndu-și căciula, așezînd-o pe colțul mesei că se cuvenea să-ți aduc o floare, să-ți întorc gestul. Speram să fi uitat totul. De ce, Cristina? Altfel, ar însemna că-mi faci un mare, foarte mare rău. Probabil că știai de pericolul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care să umple brațele învățătoarei, ori ale profesoarelor, de flori și sacoșele acestora cu bibelouri. O femeie care să nu poarte la o rochie crem un pantof roșu, singurul pe care îl are. Mihai întinde mîna timid și-și ia căciula, de parcă ar fura-o, convins că nu mai are ce discuta. E urît ce-ți spun murmură Cristina, cu ochii la mîna lui Mihai. Neavînd unde să ies devine ea gravă, să-l mai rețină -, ori cu ce sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o privire grijulie intregii încăperi, netezește încă o dată cuvertura de pe pat, mai mult din dorința de-a se convinge că nu a rămas vreo pată pe undeva, se oprește în fața oglinzii și, după ce se rujează, potrivindu-și o buclă sub căciula de blană, se privește îndelung, parcă acum s-ar vedea prima dată. -Nu prea semăn eu a crin alb, dar poți să știi... își surîde. Scriitorii ăștia au întotdeauna un simț aparte... Se așază la birou, ia telefonul, cere ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihaela, în ținută de bucătăreasă. Șefule, strigă Ovidiu spre plutonierul de miliție care se plimbă pe peron unde-i Miliția, că vrem să spunem ce-am pățit. Ce anume? întreabă plutonierul, apropiindu-se de cei patru, ducîndu-și instinctiv mîna la căciulă. S-a prăbușit restaurantul de la Sălcii, uite cum am scăpat spune Mihaela. În spatele autogării e mașina noastră ; nu puteți merge pe jos așa dezbrăcați. Ceva morți, incidente? întreabă plutonierul. Nu, nimic răspunde Ovidiu, luînd-o înainte. Sultana mai rămîne o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
păzi micuții de boală și necazuri. Lacătul-talisman are sculptate pe el imagini de copii însoțiți de animale fabuloase, simboluri pentru o viață lungă de o sută de ani etc. Branțuri În vestimentația tradițională chinezească, ornamentele brodate pe îmbrăcăminte, încălțăminte și căciuli au o anumită semnificație, aducând cu ele urări de bine și speranțe celor dragi. Haine de la o sută de familii Confecționarea hainelor "de la o sută de familii" este un obicei tipic chinezesc. Hainele simbolizează așteptările părinților în realizarea viselor pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avea și ea liber. Totuși, pașii erau ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu zăpadă proaspăt ninsă; cu mâna dreaptă mânuiam o țigară, cu stânga o strângeam pe Sonia pe după umăr, capul ei era rezemat de umărul meu. Combinația de haine groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful nasului. Orașul era linștit, doar câte-un taxi ce mai trecea încet și plin pe lângă noi. Zăpada ne scârțâia sub picioare, tăceam amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
I-am privit mai atent pe cei din cameră. Îmi păreau cunoscuți: patru bărbați în treninguri de fâș și o femeie care dormea. Bărbații erau Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Mircea cel Bătrân. I-am recunoscut după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise, dar și de replici, frânturi de conversație, ca atunci când bătrânul Hunder spune: „Cel de anul ăsta nu te face să-ți sară căciula ca cel de anul trecut“, și după câteva rânduri înțelegi că e vorba de ardei iute; și „tu sari mai puțin cu fiece an ce trece!“, spune mătușa Ugurd, gustând din tigaie cu o lingură de lemn și adăugând puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
desprinderea sufletului, începutul unei vieți ultraterene. Sâmbătă. Era prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni, și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în Canada... na-ți frigiderul, mai sunt și niște pahare și-o zaharniță...”, „M-au angajat în Germania, deocamdată temporar, ca asistent laborant, aștia au o secție de spectometrie... și nu mai vin înapoi... am o casetuță pentru bijuterii și căciula asta de blană, ți-ar veni, poți s-o mai transformi, am și-un sacou pentru tine... a, pot să aduc la tine și niște ferigi?”, „Eu rămân în Franța, ia-l pe Călinescu, n-am ce să mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi picior peste picior, mi-am făcut și eu o țigară din ziar și din mătase de porumb, am răsucit-o, am dat cu limba s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stare de complicitate cu K.F., stare la care ea, vrînd-nevrînd, trebuia să consimtă. Și-a luat chipiul, s-ar fi putut să răcească pe o vreme ca aia, dar a vrut ca neapărat să facă o impresie cît mai autoritară. Căciula, oricît ar fi ea de bine făcută, are un aer de civilie, pe care nicicum nu-l poți răzbi. "Eu trebuie să mă duc, slujba, domnișoară, slujba. Trebuie să dau de urma javrelor ălora, pentru că niciodată nu iese fum fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca negustorilor, tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care‑i va sta la căpătâi și‑i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormântul lui, cu capul plecat, cu căciula În mână, gândind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi‑au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nucul bătrân din mijlocul curții ce sta, gata-gata, să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lâna. Simțeam cum Îmi intră frigul În oase și știam că o să mă Îmbolnăvesc. Cred că la vremea aceea uitasem complet cum era la Buru, dar corpul meu nu uitase. Își dorea tot timpul căldură. Când ceilalți copii Își puneau căciulile și mănușile și mergeau să pati neze, știam că nu sunt dintr-ai lor, că sunt din altă parte. La școală, la lecțiile de istorie, ori de câte ori zicea profesorul noi am cucerit sau noi i-am civilizat, mie-mi trebuia un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de haine, căciuli, eșarfe, era fără îndoială de un gust desăvârșit. Toate aceste impresii, schimbate între ei cu cea mai mare seriozitate, o amuțiră. Derutată le arătă drumul către cameră și, înainte ca ei să-și dea seama, încremeni în prag: peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lupta pentru existență, pomenită de ea. Mai departe pleacă la Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin grădină, ceapa aia a ieșit? Mai udă zarzavatul, nu sta numai în pat, ca talaghirul, mereu cu gust de ceartă. Da, apăr-o, apăr-o, că am să vă văd eu pe voi la vară pe unde vă scoateți căciula. Ai să ne vezi și la vară, dacă o fi să trăim, de ce să nu ne vezi? Bine, bine, murmură el spumegând de furie și plecă târând papucii către cotineața de păsări. Spre seară începea să miroase a fiertură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
beau cafeaua liniștită, să fumez o țigară, lucruri simple, să mă duc în bucătărie și să-mi iau mâncarea din frigider, să scriu la calculator, să-mi cumpăr tigaie și ibric și să-ți fac ție fular și șal și căciuli, nu-mi doresc decât să merg pe stradă încet spre teatru, să fiu sănătoasă, zi de zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o pauză și se uită întrebător la Șam: — Chiar ai zis chestia asta? „Eu, unul, îmi arăt sufletul lumii întregi de fiecare data cand pun degetul pe-o tasta“? — Tot ce se poate, spuse Șam, simțindu-se cu musca pe căciulă. Dar restul e-un amestec de minciuni și răstălmăciri. O să le trimit o scrisoare de protest. — Scrie-o neapărat, dar în nici un caz să nu le-o expediezi, îl sfătui Adrian, punând ziarul jos. — De ce nu? — O să dai impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]