866 matches
-
Reeve, potrivit autobiografiei sale "Still Me", a susținut că, în timp ce juca în acest film, el a învățat să călărească, apoi a început să-i placă acest lucru; zece ani mai târziu, în 1995, el a suferit un tragic accident de călărie, când a căzut de pe cal și a paralizat.
Anna Karenina (film din 1985) () [Corola-website/Science/325527_a_326856]
-
grecească a orașelor-state se află în plină criză după lungile războaie interne și cele dintre orașe. Între timp, Macedonia, o lume a regilor munteni și păstorilor, ce păstrau un stil de viață eroic și arhaic și virtuțile tradiționale ale vânătorii, călăriei și luptelor, se extindea, amenințând autonomia orașelor-state epuizate de războaie,desfășurându-se ascensiunea de la periferie la o putere. Această adopta elemente grecești: simpozionul, banchetul, dar toate manifestate prin exces. Cele două personalități ce au marcat cursul istoriei Macedoniei, Filip al
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Majoritatea cailor existenți au o covârșitoare relație cu omul. Această relație este legată, în cea mai mare parte de timpul liber și de plăcere, caii fiind folosiți cu succes la mai multe sporturi. Călăria, cursele, sau simpla apropiere de cal reprezintă un mod de petrecere a timpului liber ce depășește granițele naționale, etnice și sociale. Caii de sport variază de la cel mai mic ponei gymkhana până la rase speciale de sport și la săritori olimpici
Sporturi ecvestre () [Corola-website/Science/318926_a_320255]
-
jocheu care să-l călărească. proprietarul poate fi un șeic membru al familiei regale a Emiratelor Arabe din Dubai care poate avea mii de cai care concurează țn toată lumea, sau poate fi un membru al unui sindicat sau club de călărie cu doar un cal în posesie. Proprietarii pot ține caii doar din plăcere, fără să se ațtepte la profit, pentru afaceri, sau o combinație a celor două. Profesioniștii în afacerea curselor sunt antrenorii și jocheii. În general, cei mai buni
Sporturi ecvestre () [Corola-website/Science/318926_a_320255]
-
Profesioniștii în afacerea curselor sunt antrenorii și jocheii. În general, cei mai buni antrenori se află sub patronajul celor mai mari proprietari, și pot avea peste 200 de cai în grijă, drept urmare, și un personal numeros la grajduri și pentru călărie. Jocheii pot avea contract cu un proprietar sau antrenor sau pot fi liber profesioniști și angajați pentru diferite curse. Călăreții amatori se ocupă de un număr mic de curse proprii. Pe de altă parte se află oamenii care sunt implicați
Sporturi ecvestre () [Corola-website/Science/318926_a_320255]
-
ușor de călărit. Astfel, orice cal de călărit trebuie să învețe bazele dresajului în cadrul educației sale timpurii. Primele evidențe ale unui sistem progresiv de antrenament sunt scrierile generalului grec Xenephon (435-355 Î.Hr.), care a fost primul care a privit călăria ca pe o știință, și mai târziu, ca pe o artă. Cuvintele sale au fost ca o sursă de inspirație în timpul Renașterii, perioadă în care călăreții din Europa au început să călărească „clasic”, formând bazele călăritului modern. Preceptele clasice au
Sporturi ecvestre () [Corola-website/Science/318926_a_320255]
-
tribului Quraysh din Mecca, și astfel, membrii acestui clan erau printre cei mai buni călăreți din Peninsula Arabă, ei fiind de asemenea specialiști în creșterea cailor care erau folosiți în luptă de către tribul Quraysh. Khalid a învățat încă de mic călăria și multe tehnici de luptă, el devenind un specialist în manevrarea armelor și lăsând impresia unui talent natural. Fiind înzestrat cu asemenea calități, el a devenit una dintre cele mai admirate personaje de la Mecca, popularitatea sa crescând și datorită fizicului
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
stea). Remarcat pentru cunoștințele economice dobândite, este desemnat să conducă Direcția economică a Ministerului Apărării Naționale. Îndeplinește apoi funcțiile de adjunct (1981-1986) și apoi prim-adjunct (1986-1989) al ministrului apărării naționale. În paralel, a fost președinte al Federației Române de călărie și pentatlon modern (1971-1990). La data de 17 decembrie 1989, având funcția de ministru adjunct al apărării naționale, a fost trimis de Vasile Milea la Timișoara pentru a reprima revoluția. Ceaușescu a fost foarte mulțumit de activitatea lui, întrucât l-
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
îl împiedică să tragă foloase de pe urma moșiei (și nu conacului), astfel încât Manuc hotărăște să o vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător, potrivit altei surse ar fi omorât pentru trădare de către otomani. A fost înmormântat în pridvorul Bisericii Armenești din Chișinău. Construcția conacului a început sub conducerea fiului său, Murat (Ivan), și a fost terminată abia de către
Conacul lui Manuc Bei () [Corola-website/Science/331010_a_332339]
-
indiferența generală. a fost și el oficial reabilitat și reintegrat în armată cu gradul de general de brigadă. A fost chiar ministru de război între 1906 și 1909 în primul guvern Clemenceau. A murit în 1914 într-un accident de călărie. Afacerea Dreyfus a lăsat urme adânci în societatea franceză și a avut impact în toate segmentele societății, în unele chiar foarte profund. Afacerea a revitalizat confruntarea între două mari tabere în viața politică franceză. Această opoziție a avut totuși, conform
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Republicii Socialiste România. În realizarea filmului au fost folosiți mai mulți consilieri și anume: consilieri istorici - acad. prof. Andrei Oțetea, prof. Constantin C. Giurescu și cercetător Nicolae Stoicescu, consilier militar - col. Gheorghe Romanescu, consilier pirotehnic - col. Constantin Ucrain, consilieri de călărie - dr. Ion Apahideanu și prof. Ion Bîrloiu, consilier de scrimă - Constantin Stelian, șef cascador - Tudor Stavru, consultant pentru scenografie - Dan Popa și consultant pentru cult bisericesc - preot Gheorghe Matei. Filmările au avut loc în anii 1969-1970, filmându-se "„vara, iarna
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
mulți ani. Căsătoria cu Elisabeth (Bessie) Richards s-a oficiat în Anglia, pe 13 noiembrie 1881, la Brighton și pe 19 noiembrie în biserica greco-ortodoxă din Londra. Bessy era o femeie foarte inteligentă și foarte frumoasă în tinerețe. Păstrase, mulțumită călăriei, o siluetă subțire și tânără. De-a lungul celor 35 de ani de căsătorie, aceasta nu s-a implicat în viața publică, rămânând o prezență discretă. A făcut parte din diferite asociații și societăți de binefacere. Astfel Bessy și Take
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
a plecat la Iași și apoi la Londra. În ianuarie 1918 publică în ziarul "The Observer" un articol despre tragedia României acelor vremuri. Bessie Ionescu moare în aprilie 1918, la vârsta de 60 de ani, în urma unui stupid accident de călărie pe Rotten Row în Hide Park. Atmosfera din reședința familiei Take Ionescu a fost surprinsă foarte bine de I.G. Duca: "Casa lui Take Ionescu, ce curiozitate și ce simbol! Jos, camera de așteptare, intrarea, până și sufrageria ticsite de lumea
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
luară sfârșit. Ludovic a încercat să pună stăpânire pe domeniile defunctului duce, dar s-a lovit de Maximilan de Austria, ginerele defunctului și soțul Mariei de Burgundia (1457-1482) Profitand de slabiciunea Imperiului Romano-German si de decesul în urma unu accident de călărie al Mariei de Burgundia, în 1482 Ludovic a izbutit până la urmă să obțină provinciile Picardia și Burgundia, prin Tratatul de la Arras. Printr-o tranzacție mai complicată de moșteniri, între care și cea a lui René de Anjou, regele a intrat
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
28 iunie 1915, primind gradul de sublocotenent. În 1921 urmează cursurile Școlii Superiore de Război, pe care le absolvă în 1923. Se specializează în Franța, la Școala de Cavalerie de la Sammur (1925-1926). Dupa întoarcerea în țară este numit instructor de călărie și profesor de tactică a cavaleriei la Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu. A participat la primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". În 1917 este promovat locotenent. S-a distins în timpul celei de-a doua bătălii de la
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
Durata cursurilor era de doi ani iar programa școlară cuprindea discipline de cultură generală (istorie, geografie, matematică, noțiuni de fizică și chimie etc.) și discipline cu specific militar (topografie, artă militară, artilerie, fortificații, legislație și administrație militară, regulamente militare, hipologie, călărie, scrimă, gimnastică etc.). De fapt, programa includea aceleași discipline incluse în programa Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, dar cu un număr redus de ore afectate. Efectivele au crescut treptat, ajungând la o cifră de școlarizare la aproximativ 60-70 elevi
Școala Subofițerilor de la Bistrița () [Corola-website/Science/335005_a_336334]
-
iraniană și triburile de păstori precum popoarele persane parți și sarmați. Fotografia alăturată arată cavaleria asiriană în basoreliefuri din 865-860 î.Hr. Pe atunci, călăreții nu foloseau pinteni, șa sau scăriță. A lupta călare a era mult mai greu decât simpla călărie. Cavalerii acționau în perechi: frâiele arcașului călare erau controlate de mâna vecinului său. Încă de pe atunci, cavaleria utiliza sabie, scut și arc. Încă din 490 î.Hr. a fost crescută o rasă de cai în Media care putea transporta oameni cu
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
îl împiedică acum să mai tragă toate foloasele de pe urma hanului, astfel că hotărăște să îl vândă. Începe să facă demersuri pentru vânzare la sfârșitul anului 1816, dar moare în împrejurări incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de călărie, înainte de a găsi un cumpărător. Deoarece toți copii săi erau minori la acea vreme, averea este administrată de o epitropie. Cea mai mare parte a averii se află în Țară Românească și era greu de administrat, așa că epitropii moștenitorilor decid
Hanul Manuc () [Corola-website/Science/302062_a_303391]
-
a luat în Al Doilea Război Mondial și după aceea. Prințul a distrus mai multe mașini și avioane în timpul vieții sale. Bernhard a studiat dreptul la Universitățile din Lausanne, Elveția și Berlin, unde a dobândit un gust pentru mașini rapide, călărie, și jocuri de vânătoare în safari. El a fost aproape ucis într-un accident cu barca și un accident de avion, și a avut gâtul rupt și coaste zdrobite într-un accident de mașină la 160 kilometri pe oră în
Bernhard de Lippe-Biesterfeld () [Corola-website/Science/327224_a_328553]
-
înbolnăvit de variolă. Din anul 1756 pînă 1758 a frecventat o școală publică. Un rol esențial în educația religioasă luterană includea lectura Bibliei și duminică slujbele la biserică. Primind o educație aleasă, a studiat desenul, muzica (pianul și violoncelul), scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). Prima îndoială în credință, Goethe a avut-o în anul 1755 cu ocazia cutremurului din Lisabona: "Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
atras atenția asupra puterii de expresie a unor autori în limba lor originală, cum ar fi Homer, Ossian și Shakespeare, dar și a poeziei populare, dându-i prin aceasta un impuls decisiv în dezvoltarea sa ca poet. Cu ocazia unei călării în Sessenheim, tânărul Goethe a ajuns într-o casă parohială ospitalieră unde s-a îndrăgostit de fiica pastorului, Friederike Brion. Poeziile pe care i le-a dedicat, care mai târziu au fost numite „"Sesenheimer Lieder"” (printre care "Willkommen und Abschied
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic și de aviație. Împătimit aviator, era câștigătorul a numeroase concursuri aviatice internaționale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia și pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism și yachting. Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtășite de ambii soți și o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară când un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
forțele franceze în Bătălia de Guinegate, la 7 august 1479. Contractul de nuntă dintre Maximilian și Maria stipula că doar copiii cuplului aveau dreptul de a moșteni de la fiecare, nu și părintele supraviețuitor. După moartea Mariei într-un accident de călărie la 27 martie 1482 în apropiere de Castelul Wijnendale, scopul lui Maximilian a fost de a asigura moștenirea unuia dintre copiii săi și a Mariei, Filip cel Frumos. Unele dintre provinciile olandeze erau ostile lui Maximilian, și au semnat un
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1904 la gradul de "Generalmajor" (general de brigadă ) si șef al brigăzii nr. 3 cu sediul la Rzowszów. Cu toate că a suferit, în anul 1904, un accident de călărie foarte grav, a rămas ofițer activ pentru încă patru ani și a intrat în sfârșit la pensie pe data de 17 iunie 1908, onorat cu titlul de "Feldmarschalleutnant" (general de divizie). La 24 august 1914 generalul-locotenent (Generaloberst) Arthur von Bolfras
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
fie ajutați, sfătuiți, susținuți, consolați, dojeniți, scoși din necazul lor." De aici înalta conștiință a valorii și meritelor sale. Ea este o regină care nu se mulțumește cu rolul de mamă (a cinci copii), cu viața mondenă, cu partidele de călărie de care era pasionată, cu scrisul cultivat asiduu, cu o intensă viață sentimentală, care, cum singură spune, a "hărțuit-o înfricoșător". La Cotroceni sau la palatul regal, are zi de audiențe, fiind în contact cu oameni politici, diplomați, militari, oameni
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]