423 matches
-
personal, planul personal însemnând familie, copii, casă, prieteni, statut social. E normal ca femeile să-și aloce din timp și pentru lucrul ăsta și atunci taie de la carieră..." Femeia pe lângă serviciu mai are și casă și casa înseamnă curățenie, spălat, călcat, mâncat, tot; eu zic că ăsta e motivul, ea nu are timp sa facă multe alte treburi". Opiniile femeilor versus opiniile bărbaților calități care garantează obținerea unui loc de muncă bun. În opinia bărbaților aceste calități sunt: * studiile, calificările; * recomandarea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de ins frămîntat. Așa l-a „luat” din față. La nas și la ochi seamănă cu tatăl, băcanul, dar prin comparație cu acesta e firav și-i îmbrăcat de un croitor priceput. De altminteri frapează costumul nou, cu revere tari, călcate ferm. După felul în care-i compusă, fotografia e „cuminte”; - sigur nu era destinată vreunei reclame. Autorul Plumbului fie nu se pricepea, fie nu-i plăcea să pozeze, fie că își formase încă de acum ideea că o fotografie „adaugă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija restauratorului pasionat de viața secretă a relicvelor ascunse sub țărâna călcată zilnic cu bocancii. Autorul descinde în trecut trăind cu intensitate prezentul, trimite în subtext la celebra sentență a lui Terentius („Homo sum et nihil humani me alienum puto” - Sunt om și socot că nimic din ce este uman nu mi-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor dinlăuntru, - toate sunt convocate cu grija restauratorului pasionat de viața secretă a relicvelor ascunse sub țărâna călcată zilnic cu bocancii. Autorul descinde în trecut trăind cu intensitate prezentul, trimite în subtext la celebra sentență a lui Terentius („Homo sum et nihil humani me alienum puto” - Sunt om și socot că nimic din ce este uman nu mi-
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
anunțat cererea de primire a lui Teajelnikov, ambasadorul, gata cu gălăgia secretarului general, dar mișcarea ,,tancurilor” tot a continuat. Era o mobilizare patriotică și afectivă a tuturor satelor de lângă Prut, cu cetățenii îngrijorați pentru că ei ar fi fost primii înrobiți, călcați, pedepsiți, despre care am făcut destul haz mai târziu. Până atunci se făceau excursii cu Biroul de Turism pentru Tineret (care asigura verificarea candidaților, aprobarea listelor și revenirea în țară a acestora), cam singura posibilitate de a vedea Chișinăul ca
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Îi știți, acei cetățeni despre care nu s-a înțeles prea bine nici astăzi dacă au luat, numele candidaților fie lăudat!, nici dacă au votat, numele adversarului fie scuipat!, nici dacă au mai votat, capul caprei vecinului fie-n picioare călcat! Evident că dintr-un asemenea taifun nu putea lipsi domnu’ Minune, el însuși simbolul banului, agățat de-un microfon și-nfipt într-o pereche de ochelari de soare, probabil, de firmă, nu, nu am văzut dacă erau încrustați cu cristale Swarovski
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
ca student geograf a fost aceea de a-mi procura insigna-simbol al obiectului ... un reușit mic "glob pământesc", pe care cu mândrie mi l-am prins la reverul hainei, o haină ponosită cu care încă mă mai culcam pe fânul călcat și udat de cai nemțești în adăpostul improvizat de la Liceul Național ... dar cine mai era ca mine? Toate bune până aici ... dar numai până aici ... căci visul ... ca orice vis ... mai ales dacă e frumos ... nu ține mult. Alungarea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pe tinerele de atunci, din sat: "Fetele erau înnebunite după ostașii unguri. Ostașii erau, atât de frumoși, încât nici înainte, și nici după, nu puteai vedea așa frumusețe de bărbați!" (...) "Arătau toți de parcă erau scoși din cutie! Umblau în haine călcate și erau așa de fini! Mâinile - aveau niște mâini așa fine!". Dar, el n-a uitat că aceștia aruncau coaja pâinii când o primeau: "Erau la coji de pâine pe dușumea! Militarii, militarii unguri nu mâncau decât miezul. Aveau o
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
le ofer această bucată doar ca o Operă de Artă - să zicem că un Romanț, sau, daca nu pretind prea mult, ca un Poem. Ceea ce propun este Adevărat: - de aceea nu poate muri - iar dacă, în vreun fel, va fi călcata în picioare și va muri, se va ridica din nou spre Viața Eternă. Totuși, doar că Poem doresc să fie judecată, după ce eu nu voi mai fi16. Drept urmare, ca și în cazul unui poem, Edgar Poe ne invită să descoperim
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
familia devenise parte integrantă a acestui entuziasm național, a acestui "conglomerat fără fisură". Casa unchiului său se transformase în adăpost pentru copii, ea însăși petrecând, alături de mama sa, zile întregi în care lucra "kilometri de tricot pentru căciuli, de bandaje călcate și de fibre scămoșate". Înainte de război, subliniază tânăra, se mișca în "micul ei univers plin de voluptate". Alături de prietena ei Lisbeth, era obișnuită să "se amestece cu băieții". "Dansul, sportul ne apropiau fizic de ei, cunoscusem sărutări, îmbrățișări, trupul meu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de englez, demnitate de majordom și cînd servește, dă impresia că oficiază. Cele cîteva mese, peste care domnește în chip de stăpîn absolut, sunt aranjate după toate regulile artei hoteliere, cu tacîm complet pe față de masă albă, impecabil scrobită și călcată, cu șervete asemănătoare și cu listă de bucate tipărită. Evident, pentru că toate sunt atît de impecabile, primul lucru ce mi se-ntîmplă este răsturnarea castroanelor cu sos de roșii; al doilea cîțiva stropi de Chianti adăugați sus-amintitului sos. Signor Angiolino schimbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aici, dar bogăția și arta s-au împletit, la porunca stăpînului, doar pentru o singură femeie, pe care inima sa o iubea mai presus de toate. Și pentru că a adus meșteri occidentali din Europa, legile Islamului au fost pe alocuri călcate, căci de unde să știe acei Ghiauri ignoranți cum se folosește mozaicul acela colorat în toate nuanțele curcubeului? Și cum nu știau, au luat ceramica și au clădit cu ea porți, în loc de sobe, în vreme ce un meșter uzbec, al cărui nume s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cel mai elementar confort... Picioarele unei femei necăjite de la țară, care se transformase într-o mașină de născut copii 18 la număr! fără odihnă, fără somn, fără repausul necesar, muncind ca un robot 24 din 24 de ore: mâncat, spălat, călcat, cusut, cârpit, dereticat. Picioarele unei ființe umane care a ajuns la vârsta de 90 de ani, după ce muncise toată viața ca o sclavă și care, acum, fără voia ei era pusă într-o situație limită. Avea venele picioarelor pline de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o nouă versiune a lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
doamna Maria, Andreea, fiica dumneaei, Dana, cea mai nouă sahaja yoghină (sosită printre noi după concertul din martie), Carmen, Diana și... subsemnatul. A fost o atmosferă atât de intimă, atât de caldă! Planșele au fost aranjate, sari-urile verificate și călcate, pliantele și muzica pregătite, prăjiturile mâncate. Pe la ora 23.00, împreună cu Diana am plecat să vizităm orașul noaptea și... să lipim afișe căci - nu-i așa? - buna Diana îmi cunoștea vechile pasiuni și își dădea silința să-mi creeze toate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
două scrisori, scrise latinește și românește, pe care să i le aruncăm în față (Lupul încheiase tratat de alianță în 30 Oct. 1638)." După nunta Mariei cu Radziwill: "După trei zile de ospăț, au început tratativele. I-am reproșat jurămintele călcate. Nu putea nega scrisorile, pecețile, iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și face ce i se poruncește. El e ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
social, ei nu au bune maniere: „Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă” (UrmenișMaramureș), se dovedesc nemiloși: „- Tot ce întâlniți în cale, tot ce vedeți, nimic nu iertați! Și furnicile călcați-le sub copitele cailor!” (Poienari - Vulpești), sunt nechibzuiți cu maeștrii inițiatori: „N-au vrut să m-asculte ca să-i învăț câte ceva, ci au pornit de parcă le pusese oala: d-aia au și pățit-o”, nu pot identifica ajutoarele: „S-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Creangă [23]. Iar la matimatică ne-a dat să facem o împărțire, scoțându-se 9 cifre zecimale. Eu am fost în bancă cu Grigore Pavlov care avea 18 ani. Și era îmbrăcat foarte frumos cu haine strâmte și cu guler călcat și manșete. Și i-am zis: "Domnule, iar când am văzut că nu pricepe, i-am zis: Domnule, da dumneata nu ești prost puțin ! ". El a copiat de la mine, că alt feli, nu putea scrie nimic. Și a reușit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li-l dedici numai și numai lor...! Qui tacet Umblând desculț printre cioburi de fraze cuvântul îmi taie necuviința literelor călcate desculț. Urlați oameni, urlați! Poeții nu-s născuți cu cizme; își fac opinci din strigătele voastre. Piatra Neamț Boppard, 21 noiembrie 9 decembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 12, 2012) Cassian Maria SPIRIDON Între a vâna cu Enkidu lei în junglă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a salvat! Slavă Ție, Iubitorule de oameni! Amin! Un Strigăt 17.09.2007 Tată care m-ai creat Iisus Fiu Adevărat Și Tu, Duhule Prea Sfânt, M-ajutați pe acest pământ Că sunt trestie În vânt Cu păcate-ngreunate Și poruncile călcate Treime Te-am Întristat Că porunca am călcat N-am ținut de al Tău Cuvânt Care este legământ. De la Tine am plecat Și-n păcat m-am afundat Iar de-acolo am strigat -Tatăl Meu, Tată Ceresc Am venit să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
concentrat pe doua persoane sau două "interese", ușor de identificat"! Referitor la una din cele "două persoane" ziarul "El Dia" nota: "Bărbos, cu părul nu prea aranjat, în ciuda faptului că uniforma pe care o purta arăta bine și era recent călcată, Che lăsa o senzație de neglijență și lejeritate în gesturile și atitudinile sale"! Citind aceste rânduri mă întrebam cam cum ar fi arătat Che în costum Armani, cu cămașă și cravată Hugo Boss, parfumat cu Agua di Gio și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti Odesa. Nenea avea în mâinile sale o pereche de pantofi noi, iar mătușica venise cu o cămașă proaspăt călcată și o cravată ce se asocia perfect. Mi-au spus doar că nu se cade să întârzii, unchiu Toma fiind prin excelență o persoană condițională, poate și-n virtutea profesiei sale. A doua zi spre seară am purtat o discuție
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor se întâmpla ceea ce se întâmplă uneori la noi, adică fata a întâmpinat cu refuz dorințele flăcăului. Această faptă nesocotită a revoltat toată Brăila, demnitatea cetei de uriași era știrbită, evident fala cetății călcată în picioare, iar flăcăul trebuia să dea o lecție fetei din Iglița. Și atunci, ce face? Flăcăul uriaș rupe o stâncă din creasta Urligei, câțiva mii de metri cubi, cum am zice noi astăzi, și-l aruncă spre uriașii din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
amabilă - vă mirați, nu este așa?... A intrat odată În biroul meu de la laborator Alexandru Marghiloman, bolnav, Încă de pe atunci, de rinichi, dar nearătând - și de o eleganță mascu lină unică, scos ca din cutie, cu hainele și gulerele lui călcate, zice-se, la Londra. Nu găsea desigur politicos să-și arate, prin vreo tristă alură, așa cum fac mai toți bolnavii de rinichi sau de ficat, suferințele fizice, care trebuiau as cunse cu eleganță și voie bună zâmbitoare, ca acea arătată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și fâșneață, care mă tot ispitea anun țându-mi o vizită, fără nici o intenție, la redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit călcată, fără nici o cută, și după care tânăra văduvă venită fără intenții culpa bile suspina acum, zbătându-se pe fatala dormeuză și implorân du mă cu toată inocența de care mai era capabilă: „Ah! rochia, dom’le Beldie, ah, rochia!“ Vremuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]