434 matches
-
și cu noi auzeam asta fără o vorbă, fiindcă cearta noastră se desfășura pe un altfel de teren. Apoi am fost abordați pedagogic. Dar education officer-ul american, cineva cu ochelari și cu o voce moale, care purta mereu cămăși proaspăt călcate, se străduia zadarnic, atâta timp cât noi, așadar și eu, nu voiam să credem ceea ce ne arăta el: fotografii alb-negru, imagini din lagărele de concentrare Bergen-Belsen, Ravensbrück... Am văzut mormanele de cadavre, cuptoarele. Am văzut oameni flămânzi, morți de foame, supraviețuitori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
una și alta. Și de Virgil al meu se legase una de la serviciul lui, dar ți-am luat-o în șpăngi de i-a trecut pofta imediat. — Zău? — Eu nu-s ca tine blândă. Sunt mai afurisită. Nu mă las călcată în picioare. — Au, Claudia, cât de mult te-ai schimbat! Bine că ești așa. — Crezi că este ușor să lucrezi de dimineața până seara în întreprindere, să răspunzi deatâtea lucruri, să dai socoteală în permanență de ceea ce faci, să ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău? Uite-te bine că-i curată, călcată, nefolosită. Înainte de a veni în parc mi-am pus-o în șort. — Nu, nu vreau! Atunci dă-mi-o pe-a ta, se înfurie Teofana. — N-am. — Vezi, moralistule! Atunci ce vrei?începe să-i curățe rana, după care se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Perdelele erau altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu o față de masă brodată de mama ei. Își amintea cum o lua să-și învelească păpușa, atrasă fiind de florile colorate. Deși curată și călcată, era îngălbenită de vreme. A atins-o ca pe un lucru sacru, mângâindu-i florile brodate, în timp ce lacrimile îi udau obrajii. Și le-a șters repede căutând alte amintiri. În toate camerele pereții erau acoperiți cu tablouri cu rame, cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
hârtie colorată, lucioasă poate, și-l face cadou unei iubite acum inexistente și ea, al cărei nume se profilează fin în dedicația de pe prima filă... Suficientă reverie pentru acum, însă. Alexandre își adună de pe scaun o pereche de pantaloni relativ călcați și o haină de culoarea untului, cu revere cafenii, și coboară două câte două treptele ciobite din scara-melc a imobilului unde lo cu iește. O ia pe Rue de Seine și iese în St. Germain. Ignoră cu desăvârșire cafenelele îm
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar fi luat seama la masa 202. Paharele de cristal de un luciu perfect. Farfuriile cu monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
văzut. Ori poate nu e un miracol și orașul, orașul meu, mi-e aliat în noaptea asta. Mi-am făcut valiza. N-am făcut mare lucru și n-am avut nevoie de cine știe ce, în ultimele luni. Cîteva haine, scrobite și călcate, o cămașă de bumbac pe care n-am purtat-o de cinci ani. Cărțile albastre cu clopotul negru și auriu pe copertă, cărți de exerciții cu calcule. Și două greutăți cîndva roșii, acum complet decolorate. Mi-am închis valiza și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vreo cinci ani, cu chip maturizat, ce-și ținea sora de mână. Același condei, cu aceeași cerneală, îl însemnase pe băiat cu o cruce, indicând astfel personajul biografiei. Toți trei purtau un amestec de haine țărănești și orășenești, curate și călcate, semn că familia se mutase nu de mult de la sat în mahalaua unui târg. Femeia era probabil văduvă, căci altfel nu s-ar fi cuvenit să vină singură cu copiii la fotograf. Spațiul din spatele lor era artificial amplificat de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile cabinei se deschiseră și tălpile lor atinseră mocheta ultimului etaj. De acum el se putea întoarce la biroul său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și la romanul pe care îl citise în ultimele nopți. Lângă el se afla secretara, căreia din când în când îi atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va putea reveni la parfumul floral
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
deși mi-ar fi plăcut să luăm masa în grădină. Mă duc în baie, sunt îmbrăcată într-un pantalon și o cămașă de bumbac albe, foarte arătoase pentru România, privindu-mă aici în oglindă, le văd ponosite, prost spălate, prost călcate, prost cusute. În băile lui Ștefi nu e fir de praf, totul strălucește de curățenie, miroase bine și ochiul este desfătat de ceea ce vede în jur. Nu pot descrie casa, dar trebuie să vă imaginați că aici lumina, culorile și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâinile, le mișcă prea mult, desface materialul, atinge volanele. — Ce păcat, să sperăm că n-a intrat la apă. O întoarce pe dos, caută eticheta internă. — Nu, din fericire, se poate spăla cu mâna... Ce face? Ce spune? — ... trebuie doar călcată, va fi perfectă. O împăturește. Ia mânecile, le întoarce spre interior, cu grijă, ca și cum n-ar reuși să se desprindă de materialul acela. Ochii ei nu vor să mă privească, se uită dincolo de mine, între oamenii care se mișcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
creșteau și din asfalt. CÎmpiile cu poteci de bitum erau pline de automobile, de motociclete călărite de o mulțime de Thomași, armăsari pe două roți, focoși, nepretențioși; nu cereau unor ființe tinere și nepregătite pentru așa ceva mîncare gătită, rufe spălate, călcate, rînduială și curățenie În casă. Efemeride, la scara cosmică; cele mai multe Își trăiau ziua dată Într-o disperare ce părea inconștiență. Asta nu Însemna că fetele Danemarcei erau neapărat stricate, urîtă vorbă, și nici băieții niște obsedați sexual; ceva Îi Împingea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dimineață la Paris a pus ochii pe singurul PS din zonă - Todd Brinton II, moștenitorul de douăzeci și șapte de ani al afacerii semipreparatelor consumabile seara la televizor. Purta uniforma imaculată a europenilor bogați care călătoresc mult - cămașă albă proaspăt călcată, butoni de aur, blugi și pantofi de condus. Julie spunea că-l găsește atrăgător pentru că arată ca un pilot italian de Formula 1, dar era american, deci putea să-l înțeleagă. După ce s-au întâlnit, nu prea am mai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Și Rosario a mea!“ — Salut, Orfeule! Orfeu îi ieșise în întâmpinare, sărea, dădea să i se cațere pe picioare. Îl luă în brațe, și cățelușul începu să-l lingă pe mână. — Domnișorule - îi spuse Liduvina -, vă așteaptă Rosario cu lenjeria călcată. — Și de ce n-ai făcut tu socotelile cu ea? — Știu eu... I-am spus că domnișorul n-are cum să mai întârzie, că dacă vrea să v-aștepte... Da’ puteai să-i faci tu socoteala ca-n alte dăți... — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acoperi de sărutări, și ieși conducând-o până la ușă. O privi o vreme coborând pe scară, grațioasă și cu pasul ferm. Augusto se întoarse, intră în birou și, văzând-o pe Rosario acolo, în picioare, cu coșul plin de rufăria călcată, îi spuse brusc: — Ce e? — Mi se pare, don Augusto, că femeia asta vă-nșală... Și ce-ți pasă ție? — Totdeauna când e vorba de dumneavoastră îmi pasă. — Vrei adică să spui că eu te înșel... — De asta nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bietei broaște. XXVII Pentru Augusto începu atunci o nouă viață. Ziua și-o petrecea aproape toată acasă la logodnica sa, dar studiind nu psihologia, ci estetica. Și Rosario? Nu mai reveni pe la el. Data următoare când i se livră lenjeria călcată, i-o aduse altcineva, o femeie oarecare. Și nu prea îndrăzni să întrebe de ce nu mai venea Rosario. De ce, dacă tot putea ghici? Și disprețul acesta, căci nu era decât dispreț, îl cunoștea bine, departe de a-l îndurera, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnule? — O spun deoarece cred că dumneavoastră că o cunoașteți... — Cum? Cum? Vreți să vă bateți joc...? — Nu..., nu... E o anume Rosarito, care lucrează la un atelier de călcătorie și care, pare-mi-se, obișnuia să vă aducă rufăria călcată... Augusto păli. „Oare ăsta o fi știind tot?“, își spuse el, și gândul acesta îl sperie mai mult chiar decât bănuiala sa anterioară cum că omul acela ar fi știut despre Eugenia lucruri pe care nici el însuși nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din ce spune. Mâna mi se mișcă pe scândură orbește, în sus și-n jos, și mă gândesc obsesiv la a)Nathaniel, b)Nathaniel fără cămașă, c)dacă Nathaniel o avea o prietenă. În cele din urmă scutur cămașa perfect călcată, cu pliurile ca la carte. Foarte bine ! spune Iris, aplaudându-mă. După ce mai capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi înconjoară umerii cu brațul și o strânge tare. Zi, ce-ai vrea să faci acum ? Cu toții suntem la dispoziția ta. — Mi-ai putea despacheta lucrurile ? Melissa se întoarce spre mine. Probabil că s-au șifonat, așa că ar cam trebui călcate. Simt o ușoară împunsătură în inimă. Adică n-are de gând să-și despacheteze singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ne vom înapoia cu toții la Londra cu trenul. — Deci, spune Eddie în timp ce pun cafea în cafetieră. Gata bagajul ? — Aproape. Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru următoarea menajeră. Trish ia uniforma și o copleșește brusc tristețea. Sigur că da, spune, cu glas tremurător. Îți mulțumesc, Samantha. Își șterge ochii cu un șervețel. — Gata, gata spune Eddie, bătând-o ușor pe spate. Dar și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
săi din „satul cu rușânia”. Maria trăgea „brâie” pe pereții care miroseau a var proaspăt și se pregătea să scuture lăicerile mai vechi ori mai noi, pichirile grena și cele cu galben și negru, să prindă perdelele proaspăt spălate și călcate, să ștergă geamurile, ușile pentru ca abia la urmă să „lichiascî pi gios”. Casa era mică iar „salonul” ocupa și el aproape o jumătate de odaie și, cu toate acestea, mai era multă treabă de făcut. Victor tăia lemne pentru toate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu te mai formaliza! Ai permisiunea mea. Aha, am înțeles. Păstrăm ierarhia numai când sunt și alții de față. Hai, sictir! În concluzie, zâmbi Vasilică făcându-se că nu aude înjurătura, eu cred că trebuie să căutăm crengi rupte, iarbă călcată, pete de sânge, haine ori poate... Cristi îl privea curios așteptând să audă continuarea. Ori, poate, chiar pe Costi, spuse agentul dintr-o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă gândiți că s-ar putea să dăm de el, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poartă. Nimic nu părea în neregulă acolo. Atât cât putea străbate cu privirea, din negură nu pândea nici o amenințare, așa încât se îndreptă spre capătul podului. Trecu imediat dincolo. Se afla pe un tăpșan înverzit, două făgașe de pe care iarba dispăruse călcată de roțile grele se întindeau mai departe. Își continuă drumul până ce ajunse lângă un perete stâncos. Îl ocoli și trecu dincolo de pintenul de piatră din fața sa. De undeva, din dreapta, se auzea un susur slab de apă, semn că pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu Îți angajezi o menajeră? - Am Încercat, dar toate cer prea mulți bani! - Păi, ce ai vrea? În ziua de astăzi, totul se plătește! El și-ar fi dorit o soție care să se ocupe de toate: curățenie, gătit, spălat, călcat și dacă se poate, să aibă și un serviciu: credea că dacă el aduce bani În casă, dar și ăia calculați ca Hagi Tudose, la sânge, este de ajuns. - Nicio femeie nu o să stea cu tine În condițiile acestea! O
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]