1,177 matches
-
i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră în cuie câteva uluci și pârmaci. Așa s-a trezit Nicolae, taică- său până mai ieri îl alinta ‘’Colaie’’, singur cuc. Pe maică-sa nu și-o amintea decât foarte puțin. Mai mult ca pe o icoană
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
eroina din panoul central al schiței (a 7-a) Doamna Viorica (pp. 85 - 89), eroină-Viorică «trecută cam de multișor de cincizeci de ani», «o femeie butucănoasă, cu obrajii ruginii și [cu] mustăți oxigenate; de peste treizeci de ani trăiește de pe urma unei cămăruțe cu pereșii scorojiți, pe care o pune oricând la dispoziția vilegiaturiștilor», cerând un preț exorbitant, «o sută de lei pe zi» (p. 85), pentru că ea, pe când a fost la Veneția, „plătise chirie tot ce adunase în șase ani“; povestirea (a
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
sute de kilometri distanță de casă, locuiește în timpul săptămânii tocmai în Weinsbergul în care a fost „repatriat” și ardeleanul Fred după finalizarea celui de-al II-lea Război Mondial, drumul înapoi fiind pe atunci blocat de sovietici. Tot într-o cămăruță cu confort îndoielnic, la o familie deloc prietenoasă stă și cumnatul meu acum iar gazdele îl tratează cu aceeași reținere față de străini cu care fusese întâmpinat la vremea sa eroul din romanul nostru. Amândoi sunt germani constrânși să se transplanteze
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
o copilărie plină de sărăcie a urmat o perioadă când a trebuit să suporte rigorile regimului comunist. Au fost obligați să se mute din bordei. Atunci au construit primele case din cărămidă, la marginea satului. Căsuțe mici cu câte o cămăruță, două. Dar era altceva. Părinții au măritat-o de mică,după datină. Ajutată de socri și de părinți, împreună cu Ciucurdel, țiganul ei, a reușit să-și ridice și ea o căsuță cu două cămăruțe. În căsuța aia, a reușit ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
satului. Căsuțe mici cu câte o cămăruță, două. Dar era altceva. Părinții au măritat-o de mică,după datină. Ajutată de socri și de părinți, împreună cu Ciucurdel, țiganul ei, a reușit să-și ridice și ea o căsuță cu două cămăruțe. În căsuța aia, a reușit ea și Ciucurdel să-și crească cei șapte copii. Pe timpul comuniștilor, nu le-a fost chiar așa de greu, dar nici ușor. Mai munceau pe la colectivă, iar vara făceau câte două cuptoare de cărămidă pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
o copilărie plină de sărăcie a urmat o perioadă când a trebuit să suporte rigorile regimului comunist. Au fost obligați să se mute din bordei. Atunci au construit primele case din cărămidă, la marginea satului. Căsuțe mici cu câte o cămăruță, două. Dar era altceva. Părinții au măritat-o de mică,după datină.Ajutată de socri și de părinți, împreună cu Ciucurdel, țiganul ei, a reușit să-și ridice și ea o căsuță cu două cămăruțe. În căsuța aia, a reușit ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
satului. Căsuțe mici cu câte o cămăruță, două. Dar era altceva. Părinții au măritat-o de mică,după datină.Ajutată de socri și de părinți, împreună cu Ciucurdel, țiganul ei, a reușit să-și ridice și ea o căsuță cu două cămăruțe. În căsuța aia, a reușit ea și Ciucurdel să-și crească cei șapte copii. Pe timpul comuniștilor, nu le-a fost chiar așa de greu, dar nici ușor. Mai munceau pe la colectivă, iar vara făceau câte două cuptoare de cărămidă pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră în ... Citește mai mult Colaie al lui LipiciPe Ioana o cunoștea de mică. Era atât de mică..., cred că aveau 4-5 ani când se jucau împreună. Apoi au crescut. Ea mai mult pe lânga poalele maică-si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
i-a ascultat ruga. Într-o dimineață ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră în ... XVIII. DESPRE PÂRÂIENII VALAHIEI, de Ilie Fîrtat, publicat în Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015. Despre Pârâienii Valahiei Lucrarea Pârâienii Valahiei, apărută la Editura Paralela 45 din Pitești , în 2014, semnată de doamnele profesor Constanța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
de-adevărat Dorina? - De ce te-aș minți? Următoarele trei seri, Șerban le-a petrecut în compania Dorinei bucurându-se din plin de farmecul locului, aceasta știind o poveste despre fiecare colțișor. Nu și-a explicat niciodată cum ajunsese în mica cămăruță a fetei. O avea în spatele curții unei case mari, naționalizate în care locuiau mai multe familii. Își amintea doar poarta mare de lemn, care a scârțăit tare atunci când au deschis-o, iar fata i-a șoptit: - Grăbește-te! Altfel risc
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
bunica din partea mamei, de la care avea toate lucrurile din casă. Părinții i se prăpădiseră de timpuriu, iar în urmă cu câteva luni o părăsise și bunica. Era de ceva vreme în UTM iar cei de acolo o ajutaseră să obțină cămăruța în care stătea, scutind-o astfel să facă naveta din satul unde locuise cu bătrâna. Încă nu împlinise treizeci de ani, iar singurul lucru pe care și-l dorea era să călătorească în lumea largă. - Tu ai familie, călătorule? a
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
din partea mamei, a fost prefect la plasa Roșiile. Am și acolo o moșie! I-am explicat. L-am întrebat sfios dacă 100.000 de franci erau suficienți să cumpăr o mică pânză de Cezanne. -Nu-i cu putință! Intrând într-o cămăruță alăturată,mi-a adus,ne înrămate,două portrete,mai mici,de Cezanne.Unul,de femeie, cu tușă moale, în maniera lui Delacroix, și altul, mai mic, sintetic și expresiv, Le Buveur. După multe discuții despre arta pariziană, am plecat fără
EVADARE DIN TABLOU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354171_a_355500]
-
de mersul norilor pe cer, de aromele pădurii și de chemările depărtărilor... În poiana cu flori avea un loc special, o căpiță de fân, pe care dormea în nopțile când pe Cer era ploaie de stele. Când ploua, rămânea în cămăruța ei cu miros de flori sălbatice și iscodea luciul magic al unui glob de cristal găsit lângă cascadă. Era un safir mare cât un ou de prepeliță, copila însă nu știa ce este, dar vrăjită de farmecul culorii și de
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-și chinui trupul cu traiul greu și nevoința în mirosul greu al dobitoacelor și loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul și soția sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult și l-au rugat să se mute în cămăruța ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan și-a continuat mai departe felul ascetic de viață, îngrijind de animale și împlinind cu sârguință poruncile eparhului, iar nopțile petrecându-le cu rugăciuni și cântări de
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
ca să-l scoale pe nenorocitul acela beat, care nici măcar nu realiza cu cine stă de vorbă ... Subofițerul a discutat ceva prin stație și l-a urcat pe paznicul-portar în mașina poliției. Căpitanul intrase în încăpere și aprinsese neonul din tavan. Cămăruța era puternic scăldată în lumină. Pe biroul jegos, acoperit cu ziare, era un catastif imens în care erau trecute ieșirile și intrările mașinilor, cel puțin după rubricile tipărite cu culoare neagră. Căpitanul pusese dosarul deschis pe birou lîngă el și
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
un lucru inutil, El trece pic cu pic, Pe lângă noi foarte subtil. Timpule să ne înveți, Cu grijă să te folosim, Trebuie să ne respecți, Fără să te amăgim. Anii au trecut ca frunze, Au înverzit s-au scuturat, În cămăruțele ascunse, Prin viața mea s-au perindat. Am strâns ani în portofel, Un fel de avere fadă... Anotimpuri fel de fel, Aruncați în a vieții cascadă! Referință Bibliografică: Timpul trece / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 503, Anul
TIMPUL TRECE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358451_a_359780]
-
care-ți umplea ființa, chiar dacă nu adunai prea multe cuvinte. La început, încă ne primea într-un fel de cameră destinată special acestui scop, aflată în dreapta culoarului de la intrare. Nu o dată a trebuit să-l așteptăm, pentru că avea în altă cămăruță pe altcineva, la spovedit și dialog ori sfat duhovnicesc. Între timp, priveam în tăcere rafturile pline de cărți, multe dintre ele în limba franceză și aparținând multor domenii ale culturii. Cred că am zărit pe-acolo, mai la început, în
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
are și o cameră mansardată, nu mai mare cred, de doi pe trei, cu balconaș. Sau chiar mai puțin. Parcă e un adăpost din turtă dulce pentru eroul nu știu cărui basm. Așa mi-am dorit eu să locuiesc toată viața. O cămăruță de student sărac în care să nu aibă loc decât o canapea, un dulap pentru cărți și, în fața ferestrei, o masă și un scaun. Și în plus balconul, ca o recompensă de nabab din partea soartei. Toate făcut cu un bun
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
și mai pasionale, abandonându-se cu totul în brațele mele dornice de a o ocroti, cu toată iubirea ce i-o purtam. Până la data nunții noastre, de puține ori am fost în situația de a fi singuri și nestingheriți, în cămăruța mea insalubră, unde locuiam în gazdă, iar atunci eram nevoiți să ne stăpânim pornirile, condiție impusă de iubita mea, care-mi interzisese să merg mai departe, chiar dacă simțeam altceva și trupurile noastre doreau mai mult. O singură dată am încercat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
intersecția șoselei naționale cu drumul ce ducea spre Pârâul Rece. Camera era mobilată modest, dar nu avea nicio importanță pentru noi. Focul ardea în soba de teracotă duduind, iar cel din inimile noastre întregea atmosfera, astfel că eram fericiți cu cămăruța noastră ce urma să devină un cuibușor de nebunii. Nu mai conta că aveam grupul sanitar și baia comună la capătul holului și nici că trebuia să servim masa la cantina altei vile! Eram tineri și, pentru prima dată, împreună
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
mult o iubise la viața lui, că nici la anii bătrâneții... emoțiile nu-l păsuiau. Pentru câteva minute veni în fugă Didina să ridice sticlele goale, întrebându-l pe conașu Pandelică dacă mai dorește și altceva și se retrase în cămăruța ei, care se afla la capul holului, unde ușa stătea în pertmanență deschisă ca să audă când e chemată de vreun client. - Auzirăți ce mă-ntrebă Didinica, oameni buni? - Dacă mai vrei ceva, boierule, îl ațâțî Cobrescu Ilie. - Pungașule, parcă nu
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
aflat în fața unei chilii monahale. -- Bucuroși de oaspeți? întreb. -- Intra, spuse el cu voce blândă, si imi zâmbi larg. Ochii săi plini de înțelepciunea adânc și tainic păstrată a străbunilor, păreau că mă citesc că pe o carte deschisă. În cămăruța mică, împânzita de lucrări, aerul mirosea proaspăt, a lemn însuflețit. Ne-am așezat pe două scaunele mici, rotunde, în fața unei mese cu blat gros și adâncituri incrustate din loc în loc, sub formă de bol. Am rămas cu ochii ațintiți asupra
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
burlăciei băiatului ei primit de Profira Olmazu, mândrețe de femeie acum, o zgâtie de fată cândva și pe care tatăl lui Pavăl n-o dorise noră că era țigancă, deși din familie de lăutari... Stam la Lelea Profira într-o cămăruță la catul de deasupra prăvăliei, cu peretele fațadei numai geamuri, împodobite cu perdele cărămizii făcându-ne să ne închipuim, după fiecare răsărit, într-o lume de poveste în care, prin glasurile noastre, se prefirau eroii basmelor primei copilării... De mâncat
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
era cu burta la gură, fapt necunoscut de Mache. Ca să o ferească de umilință, Petrică spuse că Maria are mult de lucru la hotel și nu vine prea des acasă, deoarece cei de la hotel i-au pus la dispoziție o cămăruță, pentru a putea lucra și noaptea, când este la hotel o afluență mare de clienți, fapt pentru care trebuia să lucreze și la restaurant. Ana i-a rugat să mănânce din ce mai aveau ei prin oale. Căpriță știind care
MOȘ MACHE ..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360484_a_361813]