1,732 matches
-
postul mare Și-am căințele amare. Dar nu-ți arde de păduri Și mai va până-n călduri. Văd acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-și bagă Prin cămări, prin așternuturi, Ochi-pucioasă, de te scuturi: Dracu-aducător de boale, Cald inel, cu blană moale Și cu prefăcut răsuflet Ca păcatele din suflet! Stai un pic, Că mă ridic Și-i venim acum de hac! Lasă numai să mă-mbrac Și-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e rece primăvara și golașe frunzătura, Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine. Și pe rând, în gămălia ta de minte, prinsă-n vis, Vin să-noate ca-într-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
asemenea operă de voință și discriminare. Eroarea suprarealistă constă tocmai în confundarea legăturii meriedice dintre experiența-somn și actul-poezie cu una eloedrică. Închide poezia d-lui Blaga această experiență? Mai puțin ca teatrul lui cred eu. Fapta se desfășoară în chiar cămările incongruente ale visului. Solemnitatea Laudei somnului vine din altă parte. O altă memorie se obliterează aici: memoria colectivă a rapsozilor și profeților proclamând istorii împlinite sau numai necesare. Durata specială a poeziei d-lui Blaga e durata Fabulei, vis al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca o rază de soare, tot ceea ce a fost antica Eladă, vine să viziteze plaiurile Franței, poate pentru ca să rămâie. PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU Valah prin origini și slăbiciuni folclorice, cunosc altfel decât prin Sadoveanu farmecul dulcii naturi moldovene. Cămările de miracol ale copilăriei nu se închiseseră bine, ochii prelungeau încrezători, pe lujerul tânăr, mișcarea de împlinire vegetală, când soarta de judecător nomad, fără cuscriri ilustre, a lui tată-meu, îl arunca din Câmpulung, mai departe decât mi-e astăzi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: durata lui Monos și Una, vie, agrigentina Dragoste!" Dar Monos, axă unipolară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un "voyant", poetul a înaintat până în miezul Făpturii ca într-o adâncitură a eului: "Uite, ia a treia cheie,/ Vîr-o în broasca-Astartee! Și întoarce-o de un grad/ Unui timp retrograd,/ Trage porțile ce ard,// Că intrăm/ Să ospătăm/ În cămara Soarelui/ Marelui/ Nun și stea,/ Abur verde să ne dea,// Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la Barbu femeie, lucru imposibil în filozofia lui Schopenhauer și a lui Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale cunoașterii (Ritmuri pentru nunțile necesare), singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Toată făptura e după un plan ... Nu-i cărare fără mers, Nu e viață fără sens ... De n-am trudit și n-am gândit la bine, Nu are rost odihna și tihna ... Câmpul cu flori - Cine-a trudit pentru ele? Cămările mele cu dor - Scame de gând, personaje fără contur Fără griji se perindă alene ... De la o zi la alta culoarea obosește; În vază, roza are un loc de popas ... Cât timp a trecut, cât a mai rămas?... Șosele și uliți
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
fața rămasă impasibilă și mușchii trupului nemișcați, ca o statuie vie. Doar ochii îi scânteiau, ochii aceia care văzuseră mulțime de oameni copleșiți de necazuri, învinși în lupta vieții, păcăliți, nedreptățiți, la un pas de a-și pierde credința. Spre cămările inimii lui blânde își făcură drum șerpii urii. Când odaia se umplu de tăcere, tuși îndelung, de parcă ar fi vrut să-și scoată afară pe gât otrava dușmăniei. - Părerea mea personală, am să ți-o spun la urmă. Deocamdată, vei
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de reaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
zici tu... Doamna Silvica sare-n sus de bucurie. Gigi al ei a acceptat să vină la masă. Și, culmea, vrea să se spele pe mâini cu apă caldă. De prea multă bucurie, doamna Silvica aleargă într-un picior la cămară de unde aduce două sticle înfășurate-n ziare: -Ghici, ce-a adus fata pentru băiețelul ei? Gigi ridică sprâncenele: -Chiar, mă, ce ai acolo? Silvica se fandosește: -Surpriză, surpriză! Chihotind, aduce un pahar și dezvelește o sticlă. Gigi exclamă admirativ: -Ooo
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Se răscolește timpul în zăpezi și ne topim, de drag de viață. Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Referință Bibliografică: Scântei / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
tu ai simți ale mele atingeri Sigur te-ai speria de golul talelor trăiri Munte aș deveni, poteci ai trasa pe spinarea mea Dacă tu ai mirosi lumea mea Sigur te-ai speria și-n parfumuri te-ai îneca În cămară m-aș preface și-n drogherii să-mi vii Dacă tu ai gusta toate cele ce-am gustat Sigur te-ai speria și de degustări ai uita Te-ai închide în tine și nu ai mai deveni Dacă tu ai
SIMŢURILE de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362928_a_364257]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SUFLETUL TOAMNEI Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Pasărea universului trece bătând din aripile ei necuprinse, fluierând, venirea toamnei atenționând. Copacii dorind odihna, cămările, cuinile închid. Natura toată își ridează fața. Smerite, crengile în rugăciune se-apleacă, ușor psalmodiind. Frunza-și schimbă culoarea, se - aruncă din copaci parașutând, cade pe pământ strigând: „Nimic nu mai sunt!” Vântul o-aleargă, eu o strig: „Frunză nebună
SUFLETUL TOAMNEI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363088_a_364417]
-
Tabletele-Șotron din cartea cu același titlu, o singularizează din punctul de vedere al ingeniozității și spontaneității creative. Deschizându-i și această recentă carte, am simțit nevoia, mai întâi, de a mă curăța de toată mâzga lumească, pentru a păși în cămara intimă a sufletului poetei. Pentru că nicăieri nu-l poți cunoaște pe autor, mai bine decât în propriile sale cuvinte. Și nu cuvinte conectate la fenomenele circumstanțiale care ne barează drumul spre adevărata literatură și artă, nu gusturile îndoielnice ale preopinenților
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
ajutat să-și termine studiile, așa că prezența în locuință a părinților soției era și pentru el.bucurie. Au început descărcatul portbagajului. Ce nu era acolo! Conserve, murături, pâini mari proaspete, un jambon, păsări tăiate, congelate, gemuri. — Scumpii mei! Ați golit cămara, beciul! Unde să pun eu toate astea? întrebă Delia. Dar nu avea cine să-i răspundă, bărbații aranjau produsele, iar ea, bunica a intrat în cameră să-și cunoască nepoata. Emoționată, Maria, luă copilul în brațe. Micuța nu dormea, își
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
și creează acea stare de cald și de împărtășire a dragostei peste care picură acea sfințenie a gestului ocrotitor. Ca și mama care rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește, cu sfială, picături de iubire: „Adunată de vremuri, păstrată-n cămări ... În marea de astre presar fericire/ Născută din doruri pierdute în zări./” (Răvășire). În acest volum ne întâmpină un suflet-orchestră, de o gingășie aparte, după cum însăși autoarea mărturisește: „Mi-am cules sufletul/ Risipit în freamătul frunzelor/ L-am scăldat în
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
că-i curat. Pisoiaș micuț, mă minți! O mustaț’-ai între dinți. L-ai mințit pe șoricel, Că vrei să te joci cu el. L-ai scos din gaură lui, Promițându-i c-ai să-l pui Mai mare peste cămara Și-ai să-l hrănești pan` la vară. Credul, fără minte multă A ajuns la tine-n burtă. Chiar de ți-e curată labă, Tare murdară e treaba! Cântecelul Cantă-o mierlă-n poienița O îngâna o fetiță Soarele în
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Trece iute că și trenul Stârnind în aer polenul. După bondarul isteț Eu voi strânge-n coșuleț Roșii, castraveți , ardei, Dolofanii dovlecei. Fără ajutorul lui Eu mi-aș pune pofta-n cui. Zum, zum, zum, întreaga vară, Face plinul la cămara! Albina O văd zilnic în stupina Pe hărnicuța albina. O pornește de prin zori, Miere s-adune din flori. Când voi crește vreau așa Harnica să fiu că ea. Râde mama și nu crede, Dar cum cresc, încet, se vede
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
să facă, nu mai știu, De ghetuțele vecine, Că-s murdare, li-e rușine. Au rugat un șoricel Să le ajute nițel. Ronț, ronț , ronț a și sărit Și pe loc le-a curățit. Și le-a tras mai spre cămara, Ca să aibă pan’ la vară Și el, casa călduroasă În iarna ce-o fi geroasă. Dimineață, în zadar, Le-ar fi vrut stăpânul iar. Geaba plânge el acuș, Ghetuțele nu-s și nu-s. Batistuța Zici că-s doar un
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
stă în lumina Nucul, astăzi, în grădina; Jos la poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat din aripi, nu se-ncurcă Și-s mereu puse pe ducă. Doar bunica, în cămara, A strâns nuci și pan’ la vară, Făcând nucului dreptate, Vom mânca pe saturate. Uite, primii fulgi de nea Îl îmbracă-n catifea. Și sub albă plăpumioara Doarme pan’ la primăvară. Când s-or întoarce cocorii, Iar i-or da
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
și furculița. Supărată, i-a certat, Vărul râde înfundat: -Iartă-i dragă verișoară, Altfel e viața la țară! 91.Toamnă Ieri purta coșuri cu mere , Struguri dulci avea în vii Și întinsele câmpii Le-mbrăcase-n giuvaere. Stau pe rafturi în cămara Ale toamnei bunătăți; Darnica a fost cu toți, Însă ochi-i se-ntristară. De trei zile plânge-ntr-una Lacrimi mari fără oprire; Eu o rog să-și vină-n fire, Dar ea face pe nebună. Hai cu mine sub umbrela, Că
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
și dezmierdau cu parfumul lor întregul spațiu. Coborai scările casei lui Ion, fiul lui Cordea strămoșul, căsătorit cu Paraschiva Popa Moisă, fiică de preot, scări curate totdeauna, la parter unde, de obicei, era o cameră pentru cei vârstnici o magazie - cămară, unde pe rafturile din lemn nu lipseau bulionul, chiar de zarzăre, magiunurile din „tuleu” sau „agen”, putina cu varză, merele în rafturi, pe un singur rând, mere mari domnești, pere de toamnă dar și cele de iarnă din care se
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
coridor a cărui ușă se deschide în ambele părți, intram într-un salon mare de 12 m. cu 6 m. iar pe stânga salonului o cameră mare, sufragerie și bucătărie de 6 m. cu 3,5 m. iar lângă, o cămară spațioasă, îndestulată cu de toate. Salonul era și pentru petreceri, dar și pentru garaj al mașinii pe timpul rece. Din salon ieșeam în curte unde erau dependințele: o bucătărie, de vară cu cuptor de pâine, o cămară de vară care ținea
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]