431 matches
-
camarazi!)“. AMAZOANE: „Prințese care-i urăsc pe prinți. Se hrănesc cu carne crudă (ca tătarii) și se antrenează în mânuirea knutului. Călărețe fără seamăn, dorm călare. Îi sperie pe fiecare și nu se tem de absolut niciunul, nici chiar de căpcăunul Isidor“. STEJAR ALBASTRU: „Extrem de rar, acest stejar albastru e-o specie protejată-n pădurile de la noi. Se recunoaște de departe după aroma lui de izmă proaspătă și fân cosit; se vede ici-colo, pe câte-o margine de drum sau în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
că din Transilvania căpătați scrieri a căror caracteristică e fraza patriotică aș putea să vă citez două cauze. Una: că în genere transilvănenii au foarte puțină aplecare și talent pentru artă, și a doua: că într-adevăr sânt nenorociți cu căpcăunii ciia de unguri. Dac-ați cunoaște mai de-aproape tendințele de deznaționalizare ale ungurilor, // pe [1v] cari ei le răpăd prin toate vinele, prin toate organele statului, și esclud din viața publică tot ce nu e maghiar, atunci ați găsi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pure“, de tipuri de ignoranță față de rău și de aspecte negative, care cresc cu cât involuția speciilor e mai accentuată? Ceea ce ne poate îndemna să credem că dinozaurii, de pildă, aveau suflete angelice și că, pe vremea basmelor și a căpcăunilor, era o plăcere paradiziacă să te lași înghițit și digerat în stomacul inocent al marilor reptile. Sigur că logica aceasta, luată sub aspectul unei succesiuni mecanice de etape, nu funcționează și cere, în mod constant, intervenția unor neașteptate cotituri, apariția
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
viață în mod vânjos, intempestiv și crud. Ce te faci însă când tinerețea asta nu mai trece și când barbarul devenit adult își cere drepturile fără să-și cunoască datoria de a avea drept? Ce te faci când barbarul devine căpcăun? La greci, în puținele zile fericite ale Atenei, exista o știință a cetății, cu reguli instinctiv raționale. Metecul, străinul adăpostit în cetate, nu avea drepturi cetățenești, pentru că nu avea cum să fie egalul celorlalți de vreme ce el nu prinsese încă rădăcină
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
hărțuială continuă, nesiguri pînă și pe apa din fîntîni, nu numai pe mila lui Dumnezeu, dar duceam cu mine un suflet bogat în speranțe... Și eu am stat de multe ori singur; părinții mei erau luați tot timpul de-un căpcăun atotputernic pămîntul -, de pe care trebuiau să scoată roade atît cît scria în registrele altor căpcăuni atrocitatea unui timp răscolit de orgoliul dominării prin forță brută... Nu te deranja, te rog! Iau un taxi și ajung la timp să prind trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dar duceam cu mine un suflet bogat în speranțe... Și eu am stat de multe ori singur; părinții mei erau luați tot timpul de-un căpcăun atotputernic pămîntul -, de pe care trebuiau să scoată roade atît cît scria în registrele altor căpcăuni atrocitatea unui timp răscolit de orgoliul dominării prin forță brută... Nu te deranja, te rog! Iau un taxi și ajung la timp să prind trenul. Deci nu rămîi... Nu! Blestemată să fie Teona!! țipă Doris și se aruncă pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
care considera că În felul ăsta scoate din ei niște peruvieni adevărați. CÎnd apărea călugărița cu clopoțelul, Îi certa pentru dansul acela primitiv și apoi se uita la metis: „Go ahead, Mourales“. „Yas, măicuță“, răspundea el, cu gura lui de căpcăun și Începea să-i ia pe rînd, unul cîte unul și să-i curețe cu buretele. Îl scotea Înmuiat În apa strînsă la spălător și-l trecea peste fețele lor, uneori le stropea gulerele scrobite. Apoi celor mai măricei, celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spună politicos. Mi-ai fost de mare ajutor. Nici o problemă. Apoi el a zâmbit și atmosfera s-a detașat complet, atât de mult, încât ea a început să se întrebe dacă își imaginase inexprimabilul care plutise deasupra lor. — Nu sunt căpcăun cum credeți voi. Nu, noi nu... Sunt doar un tip care are o muncă grea de făcut. —Păi, da. Acum, pe cât pariem că Trix mă va prinde când ies de aici? A durat ceva până Ashling a reușit să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
În fiecare zi, știi? Nu vine mai des fiindcă episcopul cel nou, care e un arivist, Îi face zile fripte, trimițîndu-l să spună atîtea slujbe, Încît umblă mereu afon. — Dumneata mănînci bine? Întrebă dintr-o dată bătrîna, neliniștită. — Mănînc ca un căpcăun, Jacinta, ce se-ntîmplă e că am un metabolism foarte masculin și ard totul. Însă, așa cum mă vezi, sub straiele astea, nu-s decît mușchi. Pune mîna. Ca Charles Atlas, Însă ceva mai păros. Jacinta Încuviință, mai liniștită. N-avea ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
puse șapte cubulețe de zahăr și Începu să Învîrtă cu lingurița În ceașcă, schițînd un zîmbet felin printre nori de tutun olandez. — Vezi cum stau lucrurile. Trebuie să conduc casa cu mînă de fier. — Da, v-ați transformat Într-un căpcăun, don Gustavo. — Iar tu Într-un lingușitor. Spune-mi, Daniel, acum că nu ne aude nimeni. De ce nu-i o idee bună să anunțăm poliția despre ce s-a Întîmplat? — Fiindcă știe deja. — Ce vrei să spui? Am dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea nimic pe lume decît să aștepte Întoarcerea fiului și parcă trăia din speranța de a recupera timpul pierdut grație unui miracol al sfinților pe care Îi vizita cu atîta devoțiune În capelele catedralei. Mi-l imaginasem ca pe un căpcăun, o făptură nemernică și răutăcioasă, Însă mi s-a părut un om binevoitor, orbit poate, pierdut, ca toată lumea. Poate pentru că Îmi amintea de tata, care se ascundea de toți și de sine În acel refugiu de cărți și de umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Delphi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceață târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbră Pământului/ Ieșeau din izvoare să Întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Că tunetul fără sfârșit/ Pe marea Întindere a uitării/ Trecea umbră fără trup a căpcăunului fosforic/ Cavalerul trac Împărțea fete pătrate/ Cămășilor În frac solemn”. Faximil dintr-o corespondență a redactorului de carte Liviu Antonesei cu Alex Tăcu, tatăl lui Malin ,,Alexandru Malin Tăcu este probabil ,,Călătorul profund” al generației sale, o generatie care acum
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
reîntoarce pe malurile Zeletinului. Mereu se laudă cu neputința să de a ne trișă: ,, Iar să mă prinzi prietena pădure/ Și să mă strângi În brațe cu alunii/ S-aud plecat la rădăcina ierbii/ Cum bat cu pumnul În coaja căpcăunii./ Tu să alergi pe dealuri să m-ajungi/ Pe frunze să mă-ntind În seara plină/ Să văd În aer crengile-n oglinzi/ Făcând sub nori mișcări de pantomima/ S-aud În palme stele curgătoare/ În flăcări verzi să mă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
distinctă de ulei de trandafir din sticluțele vreunui vânzător de parfumuri, un miros pur, necombinat, pișcător. Greieri și furnici în cort, vino-ncoace viu sau mort, își aminti brusc Pran. Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei și copii, care probabil stau aici de zile întregi. Fiecare familie și-a demarcat un spațiu, uneori prin despărțituri improvizate din covorașe sau așternuturi, separându-se de ceilalți. Ca din instinct, aceeași pornire europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lama cuțitului. Judecătorul Mierck îl saluta fără cuvinte, iar Destinat îi răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu schimbau niciodată cu cuvânt. Mierck mânca precum un căpcăun murdar, cu șervetul înnodat la gât ca un grăjdar, degetele unsuroase și ochii deja tulburi din pricina sticlelor de vin de Brouilly. Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
revenit la poziția ei obișnuită, cu spatele Încovoiat, fiindcă nu putea suferi pieptul acela amplu, care descoperise că era o altă povară genetică pe care i-o lăsase maică-sa. Uneori se asemuia cu creatura aceea coranică misterioasă, Dabbet-ul Arz, căpcăunul menit să apară În Ziua Judecății, având fiecare organ Împrumutat de la un alt animal din natură. Întocmai ca acea creatură hibridă, avea un trup alcătuit din elemente disparate, moștenite de la femeile din familia ei. Era Înaltă, mult mai Înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie „trei trei“. Nici un alt zar n-ar fi putut-o salva de la Înfrângere. A scuipat În palme ca să aibă noroc și a Înălțat o rugăciune către djinnul jocului de tavla, pe care și-l Închipuise Întotdeauna ca pe un căpcăun pe jumătate negru, pe jumătate alb ce avea În loc de ochi două zaruri rotitoare. Apoi a aruncat zarul: „trei doi“. La naiba! Neputând să mute și-a strâns pumnii și a bombănit nemulțumită. — Biata de tine! a exclamat Armanoush. Asya a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
extenso În poemele din Să te trezești cu noaptea-n cap. Cititorul mediu care, atras de aparenta simplitate a titlului, a Înfruntat achiziționarea vreunui exemplar n-a Înțeles nici deloc, nici puțin, câte parale făcea conținutul. A citit versul inițial: Căpcăun sălășluiește folcloric lipsit fără să presupună că Tulio al nostru arsese, ca și Hernán Cortés, etapele. Lanțul de aur era chiar acolo; era nevoie doar să-i fie restituite, una câte una, verigile. În anumite cercuri... concentrice, versul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a folosit și În versul de mai sus. Un carnet de Însemnări care se află În mâinile noastre și pe care Îl vom Încredința tiparului de cum va sucomba vigurosul poet, secerat În plină tinerețe și sănătate, ne informează că versul căpcăun sălășluiește folcloric lipsit era la Început mai lung. Fiecare amputare și copilire, una de fiecare vers, a fost necesară În vederea sintezei care ne uimește astăzi. Prima ciornă era sonetistică și suna așa cum strălucește În continuare: Căpcăun din Creta, minotaurul sălășluiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne informează că versul căpcăun sălășluiește folcloric lipsit era la Început mai lung. Fiecare amputare și copilire, una de fiecare vers, a fost necesară În vederea sintezei care ne uimește astăzi. Prima ciornă era sonetistică și suna așa cum strălucește În continuare: Căpcăun din Creta, minotaurul sălășluiește În propriu-i domiciliu, labirintul: pe când eu, folcloric și oacheș, lipsit sunt de-adăpost la orice oră. În ce privește titlul, Să te trezești cu noaptea-n cap, el comportă o modernă elipsă a secularului și mereu proaspătului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înfricoșeze cealaltă jumătate. De ce? E simplu. În războiul economic, singurul război în care nu se ajunge la pace, Rusia era, pentru americani, un fel de aliat obiectiv, cum ar fi zis Marx. De aceea o și prezentau ca pe un căpcăun: ca ei să-și poată domina adevăratul concurent - singurul! -, Europa Occidentală. Deci Europa de Est - scoasă din cursă prin însuși regimul socioeconomic impus de ruși, iar cealaltă Europă - șantajată, înfricoșată. Așa s-a ajuns la NATO, căreia doar De Gaulle a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
din mitologia ariană, pentru că în Avesta este descris un fenomen mitic similar). Și la români sunt atestate legende privind distrugerea prin inundații a unor spițe „ratate” de oameni primordiali (3, pp. 136-139 ; 23, p. 31 ; 25, p. 72) - Urieși, Jidovi, Căpcăuni - „răzvrătiți împotriva ordinii divine instaurate la antropogenie pe pământ, pentru că se mâncau între ei și devastau din răutate pădurile, câmpiile și animalele” (69, p. 426). Ei ar fi fost înecați pentru ca „în locul lor [Dumnezeu] să facă alți oameni mai mici
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sora lui june” (28, p. 178). Vezi în Tipologia poveștilor populare tipul 300 - „Lupta cu dra- gonul” (79) și în Indexul de motive din literatura populară moti- vele G 551.1 - „Salvarea surorii de către un frate de la un monstru (vârcolac, căpcăun)”, R 111.1.3 - „Salvarea unei prințese (fecioare) de la un balaur”, R 111.1.4 - „Salvarea unei prințese (fecioare) de la un uriaș (monstru)”, toate cu o impresionantă bibliografie, chiar dacă neexhaustivă (78). 4. Eroina dispare complet din economia mitului. Valențele sale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ci le aleg.” Doamna de Lambert 138. „Cu cărțile e ca și cu oamenii. Oamenii serioși, de caracter, sunt cei mai prețuiți. Cel care-și stăpânește închipuirea este superior celui care-și dă frâu liber. E mai ușor să pictezi căpcăuni și uriași decât eroi; precum e mai ușor să depășești natura decât să-i urmezi ei.” Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu focul de pe vetrele noastre: iei acest foc de la vecin, îl aprinzi la tine, îl dai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mi-am dat seama că eu eram cel păcălit, iar întâmplarea îmi tot provoacă exerciții de perspectivă pe axa: un scriitor se măsoară în cărțile sale. La loc TELEcomanda Alex SAVITESCU Un succes de Box-Ospiciu Regele broscoi iese din scenă. Căpcăunul îi urmează la tron, deși nu se aștepta la chestia asta nici în veci. Fără voia sa, trebuie să-și ia în primire supușii. Dar el nu are nici un chef să-și țină coroana pe cap, așa că pleacă în căutarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]