713 matches
-
în ținuta de spital. Îl luă mai apoi în brațe și îl duse Nicu Dan Petrescu 14 până la pavilionul de carantină, făcând eforturi disperate să nu de-a drumul lacrimilor care stăteau gata să se prăvălească din frumoșii ei ochi căprui. Îl strânse cu putere în brațe și îl îmbărbătă spunând: - Nick, baiatul meu, mama trebuie să plece, o sa vin curând să te mai vad și poate cât mai repede să te iau definitiv acasă. Doctorul mi-a promis că te
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară de când ajunsese În Smirna, Lefty Stephanides zâmbea. Din incursiunile sale precedente venise doar cu o piersică mucegăită și cu șase măsline și o Încurajase pe Desdemona să le Înghită, cu sâmburi cu tot, ca să aibă ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cred că aș fi opțiunea evidentă, nu? întrebă Mara. Așa-i. Mai ai nevoie de ceva ? O asistentă, medicamente și instrumente, niște cărți și paturi. Sarah, zisei îndreptându-mi capul spre fata cu părul blond deschis și cu ochi oacheși, căprui, n-ai vrea să fii asistenta Marei? Sigur. Și așa nu aș ști cum să vă ajut, răspunse aceasta dezvăluind un șirag de dinți uimitor de albi și de frumoși. Minunat. Medicamente vei găsi în cabinetul medical și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
exact când nu-ți doreai asta. Cum a fost atunci, Își aminti Harry, când erau amândoi Într-o cafenea din Stinson Beach, iar Harry Își exprimase clar interesul pentru proprietara cafenelei spunându-i lui Moff: „Ce ochi superbi. Iriși imenși căprui, cel puțin 14 mm diametru“ - Harry avea o obsesie cu ochii. Iar Moff răspunsese: „Zău? Nu remarcasem“. A doua zi Harry se Întorsese la cafenea și comandase ochiuri. Femeia fusese prietenoasă, dar nu reușise să se apropie mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
transformase Într-un Cerber dezlănțuit care nu-și dorea decât să atace și să ucidă orice ființă posesoare de penis. O scosese definitiv din circuitul Întâlnirilor amoroase pe viitor. Și, ca să fie tacâmul complet, insulta supremă: „Cât despre ochii ei căprui pe care i-ai admirat atâta? Lentile de contact, prietene!“, Îi spusese Moff. Ce naiba vedeau femeile la Moff? Harry Încerca să-l vadă prin ochii femeilor... Era mai Înalt decât media (adică mai Înalt decât Harry, care avea 1,78
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea și ștearsă, pe care am înviat-o și am colorat-o cu tot ce am auzit de la alții și cu propria mea fantezie: o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta și atâta este mama. În cursul vieții, imaginea rămânând aceeași, a variat, totuși, odată cu punctul de privire în care mă mutau anii. În copilărie, fata cu părul castaniu îmi era mamă. La
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea. Ceasurile de visare cu ochii deschiși după stinsul lumânării din vremea adolescenței i le-am consacrat o vacanță întreagă de Paști numai ei. Adela seamănă cu mama ei cum era atunci, numai ochii sunt alții. Doamna M... are ochii căprui, acum uscați și decolorați. Niciodată nu m-a lovit ori nu m-a interesat ca astăzi asemănarea dintre ele. În primele momente figura doamnei M... mi s-a părut o imagine dezavantajoasă pentru Adela. Un memento sinistru: Adela, peste treizeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
privire. Dar erau suficient de sașii ca acest fapt să fie menționat, în context cu ideea că ar fi trebuit să stai mult și bine pe gânduri înainte de a-i dori să fie mai drepți, sau mai adânci, sau mai căprui, sau mai depărtați unul de altul.“ (Poate c-ar fi bine să ne oprim o clipă ca să ne tragem răsuflarea.) De fapt (sincer, fără nici o intenție de ha, ha!), descrierea de mai sus nu seamănă deloc cu ochii lui Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ceară zor de la corpul și picioarele lui. O pripă mereu la un pas de fugă. Mâinile, stângace și roz, erau ridicate ca și cum s-ar fi temut să nu intre În coliziune cu o altă pripă ca a lui. Ochii căprui Îi erau În formă de cheie. Pe măsură ce va crește În vârstă, colțurile le vor deveni din ce În ce mai elaborat crestate. — Și m-am gândit că o să te oprești aici un minut, spuse Feffer. Wallace a spus că tocmai ai plecat, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
A scris și a scris și a tot scris. Sammler crezu că Govinda urma să vorbească. Când se opri, trecură mai multe valuri de tăcere, conținând Întrebări tacite: Dumneavoastră? Nu, dumneavoastră, domnule: vorbiți dumneavoastră. Lal asculta. Sensibilitatea unei ființe păroase; căpruiul de animal al ochilor lui; buna creștere a atitudinii sale atente. Doriți să vă spun mai multe despre Wells, din moment ce Wells se află cumva În spatele tuturor acestor lucruri? — Ați fi așa de amabil? spuse Lal. Aveți Îndoieli În privința valorii scrierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
face lecturi de plăcere. Ceea ce nu înseamnă însă că n-o omor pe Alice. Și tu ? a chestionat-o Jina pe Mary. Irene mi-a zis c-ai început să primești telefoane. Mary a început să clipească mai des. Ochii căprui i s-au umplut cu lacrimi. Necunoscuți, a răspuns ea. Bărbați. Sună noaptea târziu. Vor ... E oribil, vocile alea. Și felul cum ... respiră. Jina și-a pus un braț pe umerii lui Mary. Trebuie să-ți schimbi numărul. Imediat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în spate. Jina o cunoștea de nouă ani, o văzuse supraponderală și dependentă de pastile de slăbit, mămoșind copiii altor oameni și pretinzând că n-o deranja să stea singură acasă. Dar niciodată n-o mai văzuse așa. Cu ochii căprui luminați până la nuanța chihlimbarului. Mirosind a fericire. Eu o fac, a anunțat Mary. Mike a așezat shish kebab-ul, care deja începuse să se răcească, pe masă. Poftim ? O să mă dau cu barca pe Salmon. Super ! a explodat Danny. Mamă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea - dar adevărul era că pe Irene o băga în sperieți. Fie că femeia glumea sau îl insulta, răspunsul lui era același: o privire directă, glacială. Ahmad avea pielea de culoarea lemnului vechi, catifelată și aproape cenușie, și niște ochi căprui mari, încastrați în orbite proeminente, cu un spațiu potrivit între ele. Era un bărbat frumos, dar pe care îți era imposibil să-l cunoști. Era poate chiar un jinn, o creatură dintr-o altă lume. Naji venise în America pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
timp, și puțin înfricoșătoare. Până în clipa asta, Danny nici nu observase cum arătau de fapt soții lor. De exemplu, nu știuse că John Aberdeen începuse să-și piardă părul sau că Naji Saleh avea niște ochi ca de cățeluș: rotunzi, căprui și triști - genul de ochi la care nu îndrăznești să te uiți decât dacă ești dispus să-l iei pe om acasă. Alice ce zice ? a întrebat Naji. John a clătinat din cap și-a oftat. Alice. John a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimic. Salat-ul este pentru noi. Rugăciunea perfectă ne ferește de diavol. Succesul e al credincioșilor. Ei, foarte bine atunci, a remarcat Irene. Eu cred în multe. Femeia s-a uitat la soțul ei, care-a privit-o cu ochii aceia căprui și plini de suferință. Irene și-a spus că problema cu sentimentul de vinovăție este că e o stare plictisitoare; nu e făcută să dureze. Odată ce-ajungi să regreți sincer că l-ai făcut să sufere pe-un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
luni am fost un fulg mărunt, M-au troienit doar gândurile triste, Au curs ninsorile ca un descânt Din iarna care-a vrut să mai reziste Am renăscut și iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de nea, Le-ar dăinui în simfonii nescrise Doar primăvara, dacă ar putea. Peroanele sunt goale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
într-una din zile am răsturnat inima într-o vază cu flori apoi am aflat că adunând frunze poți grăbi întoarcerea primăverii am coborât în stradă să dezgrop urmele sărutului tău Tata da tată vreau să fiu împăcare ochilor tăi căprui să-ți îmbrățișez inima singura care nu mă minte să-ți cuprind aripile într-un zbor ce depășește norii să-ți port hainele albe cu umeri lați și pieptul încălzit de amintiri să iubesc și umbrele tale risipite pe întinderea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lucrul în sine nu se explică, ci doar cunoașterea noastră care orânduiește lumea după categoriile intelectului și intuiției, să nu simt cum mă atinge o fustă lungă de stambă și cum îmi aplec ochii plină de sfiiciune în fața acelei priviri căprui care îmi spune: nu te opri, mergi, îndrăznește, treci dincolo! Vezi tu, eu nu-mi amintesc să mă fi sfiit în fața altcuiva, indiferent cine era: mare autor, mare filosof sau om de știință, mare eurocrat. Dar față de ea eram sfioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niște însoțitoare puternice și capabile! Asta li s-ar fi întâmplat lor. Maimuța se apropie. Era așa curajoasă, nu trăda nici cea mai mică teamă. Orice om s-ar fi simțit puțin ciudat să jefuiască astfel în plină zi. Ochii căprui ai maimuței erau însă reci și nemiloși, cu marginile înroșite și ațintiți cu hotărâre asupra lor. Într-un acces de groază, cu inima prăbușindu-se într-un abis întunecat, Pinky urlă: — Fugi, fugi, fugi. Fugi, Ammaji. Lasă înghețata și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e vorba de Smith John și Brown David, cum mai poți fi sigur în aceste cazuri? Am mers o dată-cu un taximetrist pe care îl chema Supersad Morgan. Sau poate că era Morgan Supersad. În tot cazul, ochii îi erau căprui și foarte melancolici. Ochii lui erau supertriști 1... Misiunea mea? Să-i ofer lui Lorne Guyland noi garanții. După părerea lui Fielding, termenul pentru acordarea acestor noi garanții fusese cu mult depășit. Își dorise de mult timp aceste garanții fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-au slăbit nici o clipă cât timp am vorbit, ca și cum încerca să mă citească. Curiozitatea mea fusese ațâțată. I-am întors privirea, citind îngrijorare în ochii săi. Era serios. Avea o față drăgălașă, puternică, fără să fie frumoasă; ochii lui căprui erau demni de încredere. — Nu acolo a fost ucis tipul ăla? a spus. Cercetezi ceva? S-ar putea. Cineva s-a folosit de sculptura mea ca să scape cu fața curată. Nu m-ar deranja să-l prind pe ticălosul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
exclusiv hainelor, dar nu se poate să ignori importanța aparențelor. Nicola Walters luase un taxi. L-am auzit sosind și m-am întrebat dacă l-o fi punând pe nota de plată a băncii. Era de înălțime medie, cu ochi căprui, cu bărbia pătrățoasă și păr întins și negru tuns scurt, fără să mai descriu și costumul, la fel de ireproșabil precum tunsoarea. Trecusem pe lângă sute de oameni la fel ca ea prin fața băncii la prânz, în drum spre sală sau bar. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de Groot din motive personale. Nu sunt detectiv particular și dacă fratele tău așa ți-a spus, înseamnă că nu a prins bine firul poveștii. Doamne, ce mândră eram de mine. Era tare; a rezistat bine la șoc. Ochii ei căprui s-au dilatat ușor, iar mușchii gambei i s-au încordat, dar doar asta era ce vedeam eu. Mi-am dat seama că era obișnuită cu surprize neplăcute. Până la urmă, era plătită destul de mult pentru a-și asuma riscuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cum arăt. Chiar am foarte mult de muncă, mi-a răspuns ca să se scuze. Îmi pare rău. Dar fără îndoială fac eu cina în seara asta. Sună la interfon când ajungi. Un mic test înainte. Ce culoare au ochii mei? —Căprui. —Părul? —Șaten. Cu bucle. Sam... —Vreun semn distinctiv? — Nu pot să spun asta la telefon. Rezerv chiar acum o masă la restaurant, bine? Mulțumită? — Poți și numai să mă duci acasă și să rupi hainele de pe mine. Urmă o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]