15,164 matches
-
dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se depozitează tot cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În care de regulă se depozitează tot cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămînii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpînd, urlînd: Du-te spre lumină Stevie!00000000000000000000000000000 Du-te spre lumină... jegul... e atît de Întuneric, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
atît de rece. Încălzirea centrală pare să se fi stricat. Becul de semnalizare s-a stins. Carole știa cum s-o repare. Noi, eu, ne gîndim s-o punem de-un foc, dar mi se pare prea mult: să aduc cărbunii, să găsesc chibriturile (există oare un pachet nou?), ațîțarea focului, aprinderea. Nu. Am ciocănit la ușa lui Tom Stronach de vreo două ori, dar nu mi-a răspuns. Odată am auzit televizorul, așadar știm că Julie aia e acasă. Meciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la ea.te așa ca un rahat de genul ăstaCÎteodată nu poți să te ajuți singur darjocurile nu mai sînt enjocurile te ajută. Sau cel puțin așa se Întîmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
simți ura. Dartoate casetele eraacum aveai prietenii tăi. Era un miner bătrîn, uncu sex șbărbat din Skye pe nume Crawford Douglas. Ți-l amintești de pe vremea cînd erai mic. El a fost cel care te-a luat de la groapa cu cărbuni și de lîngă trupul zdrobit al lui Stevie, și te-a dus pe stradă pînă la casa bunicii tale din Penicuik. Tu te-ai Înțeles bine cu Crawford. Și bunica ta la un moment dat. Dar nu și acum. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
e Întunericul Nu am nici o fotografie. Numai amintiri. Încă Îmi amintesc limpede cînd m-am dus atunci să-l văd. Propriul meu tată. Cel care nu m-a supus niciodată la vreun abuz, niciodată nu m-a obligat să mănînc cărbune, niciodată nu mi-a zis că sînt odrasla diavolului. Și totuși pe el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
da, ești sigur, fir-ai să fii. — Liason dangereuse 1, am spus. Și totuși mințim, oarecum dintr-un sentiment de teamă. — Tu faci asta, răspunse Georgie. Dacă Antonia ar afla despre noi, m-ai azvârli cât colo, ca pe un cărbune încins. — Ce prostii spui! am exclamat. Și totuși m-am întrebat dacă nu cumva are dreptate. N-o să afle și, chiar dacă ar afla, m-aș descurca eu cumva. Pentru mine tu ești un element esențial. Nimeni nu este esențial pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
3 Stăteam întins pe canapeaua cea mare din locuința din Hereford Square citind Istoria războiului peninsular de Napier și mă întrebam dacă o să mă aleg cu un astm din pricina bețișoarelor parfumate ale lui Georgie. Un foc vesel de lemne și cărbuni strălucea și murmura în cămin, iar lămpile cu lumină intermitentă aruncau o culoare aurie blândă asupra camerei mari care, chiar și în toiul iernii, mirosea a trandafiri, ca efect al vreunei scamatorii făcute de Antonia. Felicitările scumpe înșirate pe pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau la mine fețe de bandiți. Capul lui, cu părul tuns scurt, se mișca pe fundalul în nuanțe de bleu palid al stampelor, traversat de tușe negre de cărbune. Aerul cald și uscat ca o adiere era pus în mișcare de un ventilator invizibil. Transpirasem. — Antonia și cu mine am fost foarte fericiți, am zis. Sper că nu ți-a creat o falsă impresie în privința asta. Încă nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
biroul Carlton House la care stăteam și m-am îndreptat spre șemineu. Era după-amiaza devreme, dar afară era deja întuneric și luminile fuseseră aprinse. În cameră se aflau două radiatoare, însă Antonia insistase să se facă și un foc cu cărbuni, ca să mă înveselească, după cum se exprimase ea. Intrară împreună și se opriră alături uitându-se la mine cu ochi plini de grijă și de o tandră bucurie, cu acea privire pe care o au femeile când se uită la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Poți deveni femeia cu acel ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar Însemnau ceea ce Încercam eu să cred că Înseamnă? În sfârșit, Încercând să aflu acest lucru, am coborât În pivnița cu cărbune a lui Heino, de pe colț, și am sunat de acolo la numărul dat În anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă rugase domnul Vogelsang, Încercând s-o țin pe Chérie ocupată, aruncându-i bețe cât mai departe de adulatorii de trupuri bronzate. Cine era Chérie? Pudelul lui Heino, lăsat de obicei să alerge liber. Cine era Heino? Proprietatul pivniței cu cărbune de pe colț. Cine era Adolf Koch? Dar... — Din păcate, n-a mers prea strălucit. La Început Chérie a alergat Într-un arc larg, apoi, plictisindu-se de asta a Încercat să-mi ia bețele chiar din mână. După un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sevastopol și Salonic. Dar Ivan Britz și Heino se jură că așa s-a Întâmplat. Primul mi s-a părut condescendent când mi-a spus povestea: cel din urmă, mai Înțelegător. Din când În când negustorul nostru de flori și cărbune se aliează cu Boris, un grenadier crăcănat din trupele lui Kornilov, care a dezertat devreme În 1918 și În prezent Își câștigă existența la Moustache Bar, nu departe de Bursă. Locul era vizitat doar de „clientela fidelă“ - nu doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când mă simt blocat, simpla prezență a cuiva dornic să mă asculte mă face să-mi limpezesc gândurile. Stând la masa de scris, dar neajungând la vreo concluzie, m-am decis să-l vizitez pe Heino. Totuși, vânzătorul nostru de cărbune și flori părea mult mai preocupat să-mi detalieze cât de mulțumit era că el și cu Boris erau din nou parteneri. Așa că, spre seară, am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ne testeze. Cine era fizicianul și cine metafizicianul? După ce s-a dumirit cărui grup Îi aparține fiecare, celor care vroiau le-a permis să joace baschet, În timp ce restul putea să se Îndeletnicească cu orice altă mișcare. Distribuindu-ne hârtie și cărbune - unul subțire ca pergamentul iar altul gros și moale - Polster ne-a Îndemnat să-l folosim pe cel din urmă pentru a desena o persoană din memorie. De pereferință, pe cineva cunoscut. Fischl și Winkler, preferații domnului Maier au oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deși pe o stradă paralelă. Trafic nu era aproape deloc și nici comerț. Cele câteva lămpi stradale abia reușeau să ilumineze conturul copacilor desfrunziți, Încărcați de stropi de ploaie, și acoperișul straniu al mașinii. În aer plutea un miros de cărbune și disperare. Brusc, m-am Împiedicat În Întunericul dintre două lămpi și am mormăit ceva despre „strigătul oamenilor pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atrag atenția câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile. Dar fiindcă nu părea să mă fi recunocut, mi-am continuat drumul spre casă. Deși nu era mai mult de opt, se lucra de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră de pozat pentru reclame la desuuri câștiga cât analfabetul de taică-său într-o săptămână de lucru în minele de cărbuni din Virginia de Vest. Credeam că-i fi f’un tip superior, limbistule, nenorocitu’ dracu’! Pe fata asta frumoasă, care mi-a răstălmăcit intențiile, o cheamă Maimuța, porecla trăgându-i-se de la o mică perversiune la care s-a dedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
însurat, fain frumos, la casa lui, are nevastă și doi copii - și un „ranch“ în Maplewood, New Jersey. Mandel e viu, îmi zice că are un furtun cât să-și ude grădina din jurul casei, un grătar special pentru picnicuri și cărbuni speciali. Mandel, care, din admirație pentru Pupi Campo și Tito Valdez, s-a dus la primărie a doua zi după ce s-a lăsat de liceu și a cerut schimbarea oficială a prenumelui său din Arnold în Ba-ba-lu! Mandel, care sugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce le mai frămîntă între vîrful degetelor. Au mai mîncat carne de porc? întreabă țăranca, apropiindu-se. Nu. Nu știu ca mama, la țară, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]