784 matches
-
le producem: fie ambalajul unui pachet de biscuiți foșnind, fie un pocnet metalic scos de vreo cataramă, fie cineva tușind și scuipînd cu discreție, fie acel sunet mut pe care Îl emit creierii noștri, un fel de geamăt, un sunet cărnos, subliminal. Eu... eu mă gîndesc că nu am nici un motiv să... Dar apoi Îmi dau seama că de fapt nu pot să mă gîndesc la nimic. Am mintea albă de teamă, prin ea trec niște umbre. S-o luăm logic
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu se gândească. Un junghi dureros, o durere de altă natură, îi săgeta mintea năucă, schimbându-i direcția gândurilor. Se ridică brusc în capul oaselor. John Robert Rozanov! George văzu acum în fața ochilor chipul lui John Robert, uriaș, cu obrajii cărnoși, spongioși, jilavi, cu nasul mare, coroiat, ciupit de vărsat, și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despuiată, a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie erau aproape invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ei bine, bună ziua. — Bună ziua, ce mai faci? Avea o voce curios de emfatică în care se amestecau engleza academică cu accentul american și cu rămășițe din ennistoniana mamei lui. — Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un măr. Alte gânduri, momentan alungate, i se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în mâini și se scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea, și simți cum i se strânge inima. Capul lui mare, înfundat în gulerul larg al hainei, îi dădea aproape un aspect de cocoșat. Îi văzu pielea feței, îngroșată, cu pori mari, nasul puternic de pasăre de pradă și buza cărnoasă, umedă, care-i cădea peste bărbie. Simți impulsul de a întinde mâna și a atinge, nu genunchiul lui, ci materialul lustruit, murdar, al pantalonului. — Doamnă McCaffrey... — Aș dori să-mi spui Alex. Ne cunoaștem doar de atâta vreme. — Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu aveți decât să vorbiți. Părintele Bernard se pomeni adoptând acest ton emfatic, de parc-ar fi vorbit într-o limbă străină. Filozoful nu părea grăbit să-i satisfacă cererea. Se uita curios, de jur împrejur, prin biserică, sugându-și cărnoasa buză de jos. — Doriți să vă arăt biserica? Sunt câteva lucruri interesante. Nu. Mulțumesc. Poate că altădată. După o nouă tăcere, Rozanov, continuând să se uite în jur, spuse: — Doresc să discut cu dumneata. — Da... despre ce? Despre orice. — Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se lărgi în timp ce îl fixa drept în ochi, lăsând să iasă la iveală o dantură albă, de o regularitate impecabilă, pe care nu rămăsese nici urmă de cremă de ciocolată. Cum altfel! Paul îi remarcă, parcă pentru prima oară, buzele cărnoase, date cu un ruj care avea o anumită strălucire, un ruj pe care fără doar și poate nu-l găseai pe toate drumurile. Apoi zâmbetul ei se restrânse cumva, buzele îi reacoperiră dinții pe jumătate; și la drept vorbind, mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fumul albastru al țigării desenează În aer cuvintele unui poem fastuos. Poem pe care eu nu voi putea să-l scriu vreodată. Mirosul meu de bărbat tînăr, de tînăr poet, se strecoară ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici În infernul meu, În ultimul meu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
întorci". Dar parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca pe un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și scurte întreruperi. E mereu fierbinte ca o flacără, uscând tot ce întîlnește în cale, mai puțin frunzișul rododendronilor care, dimpotrivă, se umplu de flori roșietice, cărnoase, ce reușesc să parfumeze și praful. În acest timp, cu cer galben, nu cade nici o picătură de ploaie, iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uscat, cu ochii albi Încremeniți Într-o expresie mută de ură profundă, de groază și silă, Îndreptați spre silueta adusă de spate și șleampătă a sudistului alb - vreun șef de echipă sau supraveghetor - care Înaintează către el agitînd În mîna-i cărnoasă o bîtă, urlînd cu glasul gros al celui Însetat de sînge și de moarte. — Te calc În picioare, fir-ai al dracului de cioroi Împuțit! Îți zdrobesc creierii! - și Îl lovește violent cu bîta În cap pe negru, iar, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum un peisaj de puncte negre și denivelări cărnoase. Cearcănele protejau ochii înfundați, de un albastru strălucitor. Pori mari și vase de sînge sparte îi acopereau nasul în formă de nap. Urechile enorme încadrau portretul, doar o parte părea a nu fi fost marcată de greutățile vieții; gura subțire
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mi l-am sprijinit în mîini. Într-o ceață de apă și abur l-am văzut pe David. Buclele negre de-a curmezișul frunții și depășindu-i urechile prin care se scurgea apa. Sprîncenele, fruntea largă și bărbia grea, buzele cărnoase. Nasul mîndru cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar acum nu, în acest moment ireal dintre trezie și vis. Umerii lui și relieful mușchilor pe piept și pe brațe. Burta, nu plată, ci cu o ușoară curbă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
intersectează, dar nu se suprapun." Și-a ciocănit servieta. Înăuntru se aflau programele noastre de antrenament. Și alte hîrtii. "Am comparat rezultatele voastre cu timpii posibililor voștri adversari. De-a lungul sezonului, diferențele s-au micșorat sistematic." Cu mîna lui cărnoasă a descris un arc pînă deasupra nivelului ochilor. "Pot să apreciez după antrenamente: curba voastră urcă. Între timp" o mișcare bruscă, orizontală, cu aceeași mînă "performanța celorlalți s-a aplatizat. Nu mai fac nici un progres." În cele din urmă, un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
urcat scările, dar în vreme ce executam primele bătăi și simțeam cît de obosite și îndurerate erau încă trupurile noastre, am ridicat privirea și am văzut că se oprise la jumătatea drumului dintre apă și terasă, cu părul lui tuns periuță, fața cărnoasă, cu costumul maroniu și, cu ghetele în ciuda căldurii, pe treptele de oțel. Ne-am îndepărtat și curînd, el a fost doar o siluetă cu forme ușor rotunjite pe fundalul alb al clubului. A ridicat mîna. A fost ultima oară cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tuturor dușmanilor uciși și le prezintă regelui și numai astfel capătă dreptul la împărtășirea prăzii. El jupește a-ceste capete, tăind pielea în cerc deasupra urechilor și o desface astfel de pe partea osoasă; după această operație el răzăluiește curat toată partea cărnoasă cu o coastă de bou, apoi, lucrând această piele în mâini pentru a o înmuia, face din ea un soi de șervet cu care se slujește la masă. Sciții anină aceste piei astfel pregătite de frâul calului pe care umblă
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Hipocrat ne-a lăsat o descriere, a tipului scitic în cuvintele următoare: «Corpurile lor sunt mari și greoaie, membrele groase și flexibile, pântecile atârnând, au numai păr scurt și se aseamănă foarte mult unii cu alții din cauză că sunt grași și cărnoși; femeile nu se pot deosebi de bărbați, capul și-l țin încovoiat, pieptul lor e turtit, fața roșie.» Deși prin unele trăsături această descriere i-ar apropia de rasa mongolă, precum scurtimea părului și asemănarea între bărbați și femei, totuși
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vreo dispută între noi, voi veți avea de suferit. Nu eu. Se uită la clasă cu o lucire în ochi, iar clasa înspăimîntată îi întoarse privirea. Avea o față colțuroasă și un nas strîmb, o mustață roșcată dichisită și buze cărnoase. Thaw observă că pe dedesubt, mustața era astfel potrivită încît să cadă exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs fioros și nervos. Pe parcursul dimineții deprimarea i se strînse în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
La capătul unei străzi, o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele lui, sporovăind nebunește: An tan tichi tan Capu-i tăiat, ceru-i crăpat Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a dimineților, înainte să iasă dintre cearșafuri. Era o brună frumoasă, cu gene lungi, dar cu buzele prea subțiri pentru gustul lui. În statura ei voluptuoasă, gura îi părea închiriată de la alt chip. Uneori, după împerechere, se gândea la gura cărnoasă a împărătesei lui, Farah, după care își proiectase, în cap, buzele femeilor. Ghazal avea bulbii ochilor mari și verzi. Când îi dezvelea de sub pleoape, părea că un lac liniștit se revarsă spre el. Se simțea ca pământul udat, era mândru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mâna stângă este potențială pentru ghicire; mâna dreaptă indică individualitatea și potențialul de împlinire; unii pot spune cum este o persoană după forma mâinilor. Persoanele creative au mâini în formă de evantai, iar sufletele sensibile au degete ascuțite și palme cărnoase. Nu există mult suport științific pentru astfel de noțiuni la fel. Toate aceste forme de divinizare par să se bazeze pe magie simpatetică și citire la rece. LINIA VIEȚII linia vieții 1 înconjoară baza degetului mare, dacă linia vieții are
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lui Jupiter (integrare în societate, comandă), degetul arătător ar fi bine să fie lung. dacă degetul arătător este lung și încovoiat (autoritate, înseamnă că e vorba de un om puternic, viață lungă); dacă degetul arătător este scurt și, poate, mai cărnos (o persoană timidă, care ca avea noroc la bani). Degetul mijlociu: degetul mijlociu indică prosperitate (capacitate de concentrare, reflecție). dacă degetul mijlociu este lung (persoană prosperă); dacă degetul mijlociu e mai lung (cu atât mai bine); dacă degetul mijlociu este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a călăuzit și i-a ajutat pe evrei în Exodul lor din Egipt (Exodul, 8, 19), și DIGITUS DIABOLI, de care se leagă marile rătăciri ale minții și ispitele inimii, generatoare a faptelor. CE FORMĂ AU MUNȚII? Munții sunt părțile cărnoase din palmă. Diviziunile palmei arată egoul conștient spre degetul mare, spre police, și cel inconștient spre degetul mic. Diviziunea pe orizontală presupune la baza degetelor creativitate, spiritualitate, curaj și spre braț energie vitală și forță fizică: MUNTELE LUI JUPITER muntele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
destin. Când pielea palmelor e mai galbenă, poate fi un semn de boală. Dacă pielea e mai roșie, înseamnă ca te enervezi repede. Cel mai bine e să ai pielea roz; e de preferat să ai mâinile mai plinuțe, mai cărnoase și nu slabe, osoase: există o clasificare cu șase tipuri de mâini. Cei care au mâinile osoase, slabe sau cu spații între degete, vor avea o viața mai dificilă, cu mai multe obstacole și vor fi nevoiți să muncească mai
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]