448 matches
-
cuprind pe toate. Și nu numai. Credeam, cu nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității, voi pătrunde sub bolți înalte, în săli imense, hale cu arcade ale căror pereți purtând rafturi nesfârșite de cărți te îmbie cu tezaurul cărturăresc al omenirii întregi. Prin galeriile Universității îmi plăcea să văd învățați în robe întunecate, nobile făpturi în straie extravagante, chipuri bărboase aplecate peste in-folii și pergamente. Când, mult mai târziu, aveam să intru pentru întâia oară în sala mare a
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
pentru ca, astăzi, să vorbească despre o realitate pe care din ce in ce mai mulți istorici o admit, prezența cumana puternică în spațiul românesc prin excelență. numele așezării a pornit de la numele poporului cuman, a fost preluat prin tradiția bizantina, apoi ajustat pe tradiție cărturăreasca chirilica și pe tradiție populară locală. chiar și numele domnilor de la Argeș este de origine cumana sau pecenega. cele peste 1000 de piese litice, în marea lor majoritate de silex, descoperite cu precădere în partea de vest-nord-vest a Munteniei, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism, islamism și cu ce idei mai are Editorul, cred că s-ar închega și în context dâmbovițean un vrednic segment cărturăresc dedi cat formării (și împăcării) sufletești, armoniei interioare. Inclusiv bunei resemnări, de care vom avea tot mai multă nevoie pe măsură ce criza financiară, socială și morală, plus austeritatea și penitențele de rigoare ne vor umbri tot mai irepresibil. Unde vedem așa ceva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Simona-Grazia Dima Inteligent și lucid subintitulată o poveste, proza de ultimă oră a lui Vasile Igna înmănunchează, ca un fascicul de lumină, multitudinea valențelor unui autor complex și rafinat, de factură cărturărească. Poetul, eseistul, diplomatul, traducătorul își au, fiecare, rostul plăsmuitor, în interiorul unei ficțiuni laxe, la limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
nu e atît un indiciu al subtilității de spirit, cît al nesiguranței în atingerea temei. La mijloc e acel imbold de compensație prin care, intuind că nu ai ceva de spus, acoperi carența gîndurilor proprii printr-o conștiinciozitate de sobol cărturăresc. Cazul Constantinei Raveca Buleu e din această speță: a scris un volum de o acribie exegetică dusă la extrem, care impune prin amănunțimea cunoștințelor și prin voința de a fi exhaustivă. Luată în sine, tema lucrării are o însemnătate dincolo de
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
români înainte de apariția unor termeni ca evanghelie, călugăr, luați din slavonă? Cum arăta Tatăl nostru înainte de influența slavonă? Când au încetat românii să mai folosească limba latină în Biserică și au adoptat slavona? Distincția dintre elementele slavone, intrate în română pe cale cărturărească, și cuvintele vechi slave, intrate pe cale populară, este destul de greu de făcut. De altfel, până nu demult, dicționarele românești nu făceau totdeauna deosebire clară între cele două categorii de cuvinte (din vechea slavă, populare, și slavone, de origine cultă), ambele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și latină, fenomen denumit de S. Pușcariu „reromanizarea“ limbii române. Aceasta a fost posibilă datorită orientării societății românești spre lumea Europei occidentale. În plan lingvistic, acest fapt a condus la marginalizarea și, uneori, chiar la eliminarea vechilor termeni împrumutați, pe cale cărturărească, din slavonă (se spune secol alături de veac, dar numai insulă și spion în loc de ostrov și iscoadă) sau din turcă (bazin în loc de havuz). Influența franceză a contribuit mai ales la înlocuirea masivă a vechilor termeni în anumite limbaje specializate, în care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
mitropoliți ai Moldovei: Grigore Roșca, Gheorghe Movilă, Teodosie Barnovschi și Dosoftei, personalitate marcantă a culturii medievale românești, sanctificat în toamna anului 2005 de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române. Din punct de vedere cultural, la Probota s-a desfășurat o rodnică activitate cărturărească și s-au păstrat valoroase miniaturi copiate de călugări până în 1863. Școala Lespezi Dezvoltarea din punct de vedere economic a târgului Lespezi, ca centru comercial, favorizată de așezarea geografică pe drumul ce lega zona Neamțului cu cea a Hârlăului, de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
MRP. Participa boema pestriță a literaților, curtezanelor, militanților de toate culorile, informatorilor vizibili sau nu. Amical bâlci al deșertăciunilor. Acolo aveam să-l cunosc, Însă, pe Radu Petrescu și să mă bucur astfel În anii următori de benefica sa amiciție cărturărească. Încă mai surprins decât de evenimentul teatral de la Brăila am fost când Poetul mi-a telefonat să-mi propună să petrecem Împreună un sfârșit de săptămână, de 1 mai, la Mangalia Nord. Am stabilit trenul cu care plecăm, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se Întorsese, recent, dezolat, vasul de Bacara. O lume a fragilității eterate și a grației atemporale și anacronice, căreia și Radu Îi aparținea. Împreună cu buchetul sosise și darul cărturăresc, ale cărui file trebuiau să „mântuie zgomotul cristalului spart”. Într-adevăr, finețea monastică a caligrafiei, grija și umorul cu care era editată broșura, pe hârtie groasă, de heliograf, utilizată la reproducerea planșelor de calc la institutele de proiectări, cu versoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
numirea și aprofundarea lor. Dacă poemele puteau fi văzute și ca „lecții de vivisecție În oglindă”, nu o dată și anunțate ca „teze”, „dicționare” etc., de data asta „creierul tânăr, pofticios” află apetituri de mai lungă combustie și, după stăruitoare vânători cărturărești, se desfată În festinuri prelungite, hrănind lent, fără a satisface vreodată, „bruta lucidă, flămândă” a cunoașterii. După Teze neterminate (1991) și Jocurile manierismului logic (1995), au urmat Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), Ionescu În țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am petrecut Împreună o seară sau două În Storkwinkel În compania unui Bănulescu afectuos și Înțelept, franc, dar și reticent cu măsură, de un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș zice. Când văzuse cartea pe care o citeam nu și-a ascuns mirarea și nici eu nu mi-am putut, la rândul meu, stăpâni uimirea față de uimirea sa. „EPISTOLAR? Asta citești dumneata, aici?” Da, tocmai Îmi adusese cineva volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
simt teribil de vinovat. Nu mă Împac cu „misterul” dispariției sale, nici cu cel al separării noastre prealabile, pe care aș putea-o vedea astăzi ca un exercițiu pregătitor de adaptare la inevitabil. Liviu Petrescu Întruchipa civilitate și destoinicie, subtilitate cărturărească și elegantă demnitate. Discret și delicat, nu evita În știrile pe care mi le dădea despre România sarcasmul față de vedetele literare și politice profesionalizate În a-și lustrui duplicitatea. Inexplicabila noastră tăcere mutuală de după vizita mea la Cluj nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fragmentară și Întâmplătoare, cum regret că nu mi-au rămas decât câteva epistole dintre cele, nu prea multe, pe care mi le-a adresat. Ne-am văzut doar de câteva ori În București, mi-l amintesc În modestul său bârlog cărturăresc din Germania oferindu-mi o Înghețată, cam asta e tot. M-am gândit, Însă, adesea, mai ales În ultimii ani, la exemplaritatea cazului său și la ceea ce acest caz relevă În relația cu mediul cultural al României din vremea legionarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
este a contrastului, totuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (mă gândesc, În primul rând, la clipele de reculegere religioasă, tocmai pentru că m-a surprins afirmația că nu sunteți religios), eleganța stilului, exigența morală, devoțiunea cărturărească rămân obsesive și fortifiante; ele spun nu numai că n-am fost chiar toți o apă și-un pământ, dar sugerează și ceea ce am fi putut fi dacă n-ar fi fost să fie cum a fost. O observație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pus la sfârșit și intitulat „Ecouri critice la volumul II” reproducea chiar o frază din scrisoarea mea: „Până la urmă performanța este a contrastului Însuși. Momentele de reală emoție pe care le creează cititorului trăirea autorului (...), eleganța stilului, exigența morală, devoțiunea cărturărească rămân obsesive și fortifiante, ele spun nu numai că n-am fost chiar toți o apă și un pământ, dar sugerează și ceea ce am fi putut fi dacă n-ar fi fost să fie cum a fost”. Scrisoarea fusese totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dintre profesor, invitat și clasă. Claudio pregătise incitante scurte eseuri În jurul temei și subtemelor fiecărui volum, dar și lapidare incursiuni biografice, conectând fermecător anecdoticul cu semnificația. I-am invidiat, din nou, grația elegantă a stilului, erudiția firească, gentilețea convivială, curtoazia cărturărească. În ciuda unor poticneli fonetice, pe care exilatul din mine le simpatiza și pe care musafirul le ironiza, amuzat, Într-o seducătoare lipsă de morgă academică sau când Îmi cerea un echivalent În engleză al unui cuvânt german, În care tradusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care, brusc, Îl năruie, popasul său oniric, În biserică, nu este decât delirul muribundului care Își revede, În ultimele clipe, traiectoria vieții, Înainte de a plonja În moarte și, cum spune autorul, „poate, dincolo de ea”. În cazul unui scriitor de statura „cărturărească” a lui Magris distincția Între viață și literatură rămâne mereu fluidă. Spre beneficiul atât al realității, cât și al reveriei. Busturile care alătură, În Grădina Publică din Trieste (și din carte), pe Joyce lui Slataper, Saba și Svevo sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Stancăi îl putea ierta, dar pe mitropolitul Antim robit de ieniceri la vârstă fragedă, cumpărat de exaporit sau de patriarhia Constantinopolului pe un preț de nimic, pentru că era firav, și dat la Sfântul Munte la mânăstirea Ivir ca să deprindă meșteșugul cărturăresc, era mai greu să-l ierte. Când răposatul mitropolit Theodosie, pe patul de moarte, i-a cerut să-l aleagă ca urmaș al său pe mitropolitul Râmnicului, vodă n-a pregetat o clipă. Îl iubise pe Theodosie prea mult ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părtaș la trădare și nu dorise să urce treptele scaunului domnesc. L-au îngropat la mânăstire la Cotroceni, dar la sfânta slujbă a înmormântării stolnicul nu a putut să ia parte. Ostenit de durerea sfâșietoare, de apăsarea anilor, de truda cărturărească și de nopțile de veghe când podagra îi chinuia încheieturile și-și căuta alinarea cercetând întinderile fără sfârșit ale cerului în care încerca în zadar să deslușească tainele viitorului, a lăsat grijile în seama lui Ștefan Vodă, neputința sa fiind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ambițiile mari în acestea din urmă își află debușeul. - Ce trebuie să înțelegem din tot ce spui?, întreabă Noica. Că ești făcut din bucățele? Sau că logica te integrează și te unifică? Te pun, cu această întrebare, în fața destinului tău cărturăresc. De ce să treci către matematică în vederea logicii, în loc de a te muta cu logica în filozofia culturii? Ești singurul de la noi care ar putea face o asemenea ispravă. A merge pe linia filozofiei culturii făcute cu mijloacele formalismului modern ar fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu paragraf spre a-i vedea consistența -, deci și articolul lui nu este decât un frumos discurs parlamentar. Or, dacă tot faci gestul, fă-l și pentru substanță, nu numai pentru că e frumos. E un gest mai mult de demnitate cărturărească, nu și un act cărturăresc. Însă de la Andrei pot pretinde și conținut de gândire, nu numai atitudine. Cu ce rămân în pozitiv din articolul lui? Cu un "cunoaște-te pe tine însuți" aplicat indecisului "suflet național"? Nu rămân decât cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vedea consistența -, deci și articolul lui nu este decât un frumos discurs parlamentar. Or, dacă tot faci gestul, fă-l și pentru substanță, nu numai pentru că e frumos. E un gest mai mult de demnitate cărturărească, nu și un act cărturăresc. Însă de la Andrei pot pretinde și conținut de gândire, nu numai atitudine. Cu ce rămân în pozitiv din articolul lui? Cu un "cunoaște-te pe tine însuți" aplicat indecisului "suflet național"? Nu rămân decât cu polemica. Dacă câștigă, Andrei câștigă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care acționează doar în măsura în care gândește. "Școala lui de înțelepciune", la care visase încă din tinerețe, era în fond o instituție în toată regula, care nu avea decât să-și elaboreze metodele pentru a pune în mișcare și a dirija destine cărturărești și, prin ele, liniile de forță ale unei întregi societăți. Rămâne încă de văzut dacă lucrul nu i-a reușit, până la urmă. În setea lui de "a înființa", a cunoscut și influențat oameni din cele mai felurite domenii ale culturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decembrie 1986, Îi șosea pașaportul pentru plecarea definitivă În SUA. I-a rămas doar această carte („Duminică am trecut prin talcioc/ Salutari din rai celui ce a inventat/ Asemenea pozna plină de farmec”) și amintirea unui avid căutător de comori cărturărești. Alexandru Tăcu Zeletin, fost deținut politic, nepublicat vreodată În volum Înainte de 1989, mereu supravegheat de Securitate, mai cu seamă după ce a cerut azil politic În SUA, este acum la a doua sa carte de versuri, după aceea publicată În 1992
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]