394 matches
-
prinsese gustul banului. Mai plătise din datorie lui Pandele, mai împrumutase, nu se cunoștea. Vara trecuse. Venea vremea rea. Stere a plecat la Drăgășani, să umple poloboacele. A numărat banii, s-a urcat în leagănul unei căruțe și-a strigat căruțașilor că-i gata. Pe la prânz au ieșit din București și-a doua zi se apropiaseră. Viile erau galbene. În plopii Drăgășanilor bătea aripa toamnei, scuturîndu-le frunza. De unde să știe cârciumarul ce lăsase acasă? Cristu Surcel a aflat de plecarea negustorului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când în când, urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau moșului, și caii lui le îmborțoșau odoarele. Se umpluse mahalaua de mânji. Iarna dormea într-un bordei, pe săturate, că nu mai avea treabă. Grigore crezuse la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
brabeți de sâni, vii și tari, cu sfârcurile cât crugul. Mușca bărbatul, nu se mai sătura, și gura muierii - ananas. Ardea toată, și lui nu-i mai venea să plece. Îl chemau treburile la București, dar tot au mai zăbovit. Căruțașii râdeau cu înțeles, i-a cinstit, a dat fuga până în târg, i-a cumpărat femeii cercei, a stat iar lângă ea. Mirosea altfel străina, parcă-i bătea sângele mai repede sub piele. O săptămână s-au iubit și când au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așeze cu preoteasa lui, cu copilul, că avea și o fată ce se uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
comisar! se repezi toț Treanță, lipindu-și picioarele desculțe unul de altul, ca la militărie. - Taci! strigă, ridicîndu-se și răsturnând scaunul omul statului. Se proptise cu palmele pe masă. - Unde-s, mă, caii? urlă de zuruiră ferestrele. Caii, mă, caii căruțașilor, ăi de i-ați furat voi! Sergentul își strânse mai bine centiroanele. Se băgă în vorbă, ca unul care știa metehnele celui mai mare: - Spuneți, mă, până nu se supără dom'șef! 236 - Nu știu nimic! Să fie mama a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
găsit un chiriaș. S-au tocmit ei ce s-au tocmit, și într-o dimineață, la poarta curții s-a oprit un camion în care erau așezate câteva lucruri: scaune, mai multe tablouri și un raft de cărți. Chiriașul ajutase căruțașului să descarce. Veta se nimerise prin curte. Se uitase la necunoscut. Acesta era bine făcut, înalt, cu priviri vesele, îmbrăcat în haine călcate. Pe fruntea brobonată de sudoare îi cădeau vițele negre ale părului. Tânăr, să fi avut douăzeci și cinci de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și cu Marcu, că a terminat Stere cu ibovnica. Trecuseră luni de când n-o mai văzuse pe Voica. La capătul Griviței oprise convoiul de căruțe și intrase la negustori să târguiască. Cumpărase rochii, pantofi și ciorapi. Pe drum strigase la căruțași, îi înjurase că abia mergeau. Au trecut Piteștiul. Începeau pădurile. Dealurile, toate, roșcate. Se vedeau livezile și viile. Pe drumurile pline de praf coborau care. Vântul scutura floarea-soarelui uscată și frunzele de tutun. Cum îl mai chemau plopii Drăgășanilor pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pădurile. Dealurile, toate, roșcate. Se vedeau livezile și viile. Pe drumurile pline de praf coborau care. Vântul scutura floarea-soarelui uscată și frunzele de tutun. Cum îl mai chemau plopii Drăgășanilor pe cîrciumar! A dat ghes cailor. - Se grăbește jupînul! ziceau căruțașii. Îi dă inima brînciî Au trecut bariera orașului într-o goană sălbatică. Urcușul era ușor. Drumul îngust și întortocheat printre viile negre i s-a părut nesfârșit lui Stere. Oamenii -lau primit bucuroși. Mirosea a must și a strugure strivit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plătit. Voia să plece mai curând. Rămăsese singur lângă căruță, mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un dor de băutură. Căruțașii făcuseră foc în fața cramei, ședeau pe vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană și-a băut cu sete. Pe urmă iar a golit cana de lut cu miros de vin până a început să simtă băutura în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strigîndu-i: - Dă-mi și cerceii! Femeia a vrut să-i desfacă. El n-avea timp de pierdut. I-a smuls unul, rupîndu-i vârful urechii. Nu-i mai trebuiau, dar nici ibovnicii nu putea să-i lase. A plecat înjurînd după căruțași. Voica rămăsese în drum, pipăindu-și carnea zdrelită. Pe gât i se prelingea o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după căruțași. Voica rămăsese în drum, pipăindu-și carnea zdrelită. Pe gât i se prelingea o șuviță subțire de sânge, ca arniciul. Stere n-a scos un cuvânt până acasă. A sosit în goana cailor, pe crucea căruței, în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea hățurile, cu alta codirișca de piele cu plumbi în vârf. Pocnea să audă toată mahalaua că se întorcea de la drum cu marfă nouă. Muierile ieșite la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acasă de pe la slujbă. Se uitau la haina neagră, lustruită în coate a străinului, la pălăria lui tare, cu boruri rotunde, și la ochelarii ce-i avea pe nas. Se uitau și așteptau. Acela nu spunea nimic. A lăsat numai pe căruțași să descarce bolovanii și nisipul, drept în fata cârciumii, și, după ce a privit mulțimea iară, s-a urcat pe-un scaun cerut de la negustor. Intîi a scos un teanc de afișe albastre și le-a aruncat mahalagiilor, care le-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o dimineață -lau văzut pe nătâng cu doi căruțași strângând ce mai rămăsese: câțiva bolovani și cam un sfert de.căruță de nisip. - Unde-l duce? a întrebat unul cu limba mai lungă. 350 - Ce, nisipul? -Da. - La domn' primar acasă, că mai are un fund de curte nepavat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcuse. Îl ținea în voile sale, dar hoțului u trecuse focul dragostei. Lăsase vreo două borțoase, însă tot la țigancă se întorcea. Asta o mai ținea pe Didina. Simțea că îmbătrînește. Până în vară 1-a terminat Paraschiv și pe Rică, căruțașul de-l băgase la pârnaie cu Gheorghe. Îl găsise în câmpul Herăstrăului cu căruța lui. Cărase niște cireșe. Avea alți cai, numai vână. Cum a dat cu ochii de el, și-a adus aminte: - Treanță, n-o fi ăsta Rică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care fantezia, redusă la starea de visare trecătoare, nu poate În nici un chip să se traducă În acțiuni. Din nefericire, este prea adevărat că, dacă duci lipsă de timp și de bani, dragostea nu poate să fie decît orgie de căruțaș ori Îndeplinirea unei Îndatoriri conjugale. În loc să fie capriciu Înflăcărat ori visător, devine respingătoare utilitate. Dacă vorbesc de dragoste În legătură cu dandysmul, o fac pentru că dragostea este ocupația firească a celui ce nu muncește. Dandy-ul nu face Însă din dragoste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cel mai evident în legătură cu romanul Ioanei Pârvulescu e că este construit pe o structură de crime novel. Din primele lui pagini se conturează un dublu mister, ce va duce ulterior la două planuri diferite, dar mereu întrepătrunse, ale cărții: un căruțaș găsește la marginea orașului două trupuri zăcând în drum. Unul e încă viu și va deveni enigma centrală a cărții, celălalt se dovedește a fi fost împușcat și moare curând în spital, nu înainte de a rosti câteva cuvinte misterioase. Avem
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de o anumită vârstă și-a dat seama că nu va avea cui lăsa frumușica sa avere pe care o adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dat seama că nu va avea cui lăsa frumușica sa avere pe care o adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adunase în atâta amar de vreme și care creștea mereu. Atunci s-a ivit și prilejul. A înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
plapume, așternuturi și alte cele, a oprit la poarta lui Ion. Pe o banchetă, în față, stătea el cu o gospodină nu prea bătrînă și care se ținea mîndră tare. Au început să care în casă averea aceea și apoi căruțașul a dat binețe și a plecat. Și-a adus mîndră, mînca-l-ar viermii de hodorog, tuna Aneta. Și noi care credeam că a crăpat, se lamentau băieții. A luat-o de subțiori și a dat-o jos din căruță. Piei, Satană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pestriță, am coborît pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu voiau decât să i-o tragă, ne-am decis să mergem la bunica ei, în Bistrița. Trenul ne-a dus până în Bistrița-Năsăud, iar de acolo ne-am târât până la marginea orașului, pe traseul de-a lungul căruia se retrăgeau căruțașii veniți la târg. După două ore de așteptare și zeci de căruțe care au trecut pe lângă noi fără să ne bage în seamă, Sabina s-a schimbat după un tufiș în niște colanți roșii, iar eu mi-am scos ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii. Imediat în fața mea și-a făcut apariția Adelina, cu zulufii ei vopsiți curoșu rubiniu, cu ei tenul impecabil, cu mutrița ei drăguță de puberă. M-au trezit niște hurducături care mă aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai dormeam, nu mă mai puteam concentra să citesc, am schimbat țigările Kim, prea slabe, cu Marlboro roșu. În casă îmi mai intra doar Zuza. Ascultam melodii disperate, mai ales Denis Roussous, și mă hrăneam cu pepeni roșii, de la țiganii căruțași. Peeepeni! Peeeepeni! se auzeau urletele lor de dimineața până seara, în timp ce se hurducau pe străzile pavate cu piatră cubică. Pregătirea pentru nebunie îmi era facilitată de valul de greve din învățământ. În sfârșit, profesorii bătrâni făcuseră pace cu cei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]