1,541 matches
-
mâna celorlalți. —Trebuie să fie sigur, spuse Bennie grupului. Pariez că astfel de locuri trebuie să treacă niște teste de siguranță foarte stricte pentru a fi desemnate locuri turistice. Moff se uită În jos În crăpătura ca o imensă gură căscată plină de stânci și tufișuri pitice. Luă o piatră de mărimea pumnului său și o aruncă. Aceasta se lovi de o margine, ricoșă și mai căzu Încă o sută cincizeci de metri Înainte de a se zdrobi de un alt afloriment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu-și mai doreau decât un duș fierbinte. Sigur, mai era și podul ăla șubred de traversat. A doua oară o să fie mai ușor. Trebuie doar să inspiri adânc. Odată ajunși la locul unde traversaseră, prietenii mei rămaseră cu gura căscată. Unde era podul? Sigur greșiseră locul. Tocmai se pregăteau să-i ceară Îndrumări lui Pată Neagră când Rupert strigă: —Tată, uite! Arătă cu degetul spre podul care abia se mai vedea, atârnând de niște sfori pe partea cealaltă. Bennie spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Utan (altul cu Partidul). Predam ce învățasem și eu în școala generală, ușor modificat. Le băgam în cap toate bazaconiile, inventam nume de cărți și confecționam acțiuni fictive, care să se potrivească din prima cu titlul. Copiii stăteau cu ochii căscați, poate de interes, poate de-oboseală. Așteptam cu toții „să se sune“. Parcă tot atunci, am reușit să-i conving că, în realitate, Camil Petrescu era o femeie care scria sub pseudonim. Sacoșa avea o formă trapezoidală. Era din piele vișinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo au fost o groază Întreagă de oameni, de profesori... A fost unu’ Sârbu, care-a fost asistentul lui Lucian Blaga... Ion D. Sârbu? Da, Ion Sârbu. Îl știți cumva? Bineînțeles că ținea niște conferințe de rămâneai așa, cu gura căscată. Eram cu el În celulă la Aiud. Domnule, era un om de statură... cam la 1,70-1,75 metri, destul de bine legat... și ne vorbea foarte bine și foarte mult despre teoriile lui Kant, Schopenhauer, Heidegger, despre toți filosofii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost Întoarcerea acasă? Am venit până la București Îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă și, În loc de nasturi, avea niște surcele legate cu sfoară, cu cizmele ălea căscate și În cap cu un ciorap... La București m-a Îmbrăcat văru-mio cu un costum, că m-a văzut și Îți dai seama... Și când am ajuns acasă, a zis tata către mine: „Mă, ce-ai făcut, mă? Ce au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fi chemată la județ, tovarășa secretară! Am fost informați că aseară ai fost la Boiereasca, la socrii neamțului, și ai vorbit să-ți aducă o armă când vor veni data viitoare. Mă uitam la activistul care mă ancheta, cu gura căscată, nevenindu-mi să cred cele auzite. Dintr-odată, mi-am amintit de revista pe care mă uitasem cu o seară înainte și de geamul întredeschis. Informația circulase foarte repede în noaptea aceea, și se pare că era cât se poate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ultimelor evenimente se mai relaxa, lăsându-l epuizat. Acea priveliște de ruine era bilanțul tuturor eforturilor sale, se gândi cu disperare. Forța rațiunii sale nu fusese În stare să facă nimic pentru dezlegarea enigmei. Ca un prost rămas cu gura căscată la scamatoriile unui pehlivan, asistase la desfășurarea fatală a Întregului șir de Întâmplări, fără să poată interveni În nici un fel. Poate că Marcello avea dreptate În privința predestinării totale și orbești a vieții omenești. Printr-o ironie de nepătruns a destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fond că n-a reușit, când l-au trimis înapoi legat în lanțuri. Dar asta n-a dovedit cu nimic că America nu există. SAUL BELLOW Aventurile lui Augie March „Un roman picaresc tumultos, uluitor, ce te lasă cu gura căscată și îți dă fiori!“ - Chicago Sun-Times Augie March este un băiat sărman trăind într-un Chicago din perioada Marii Crize Economice. Un „recrut înnăscut“, el se lansează într-o întreagă gamă nebunească de îndeletniciri, respingându-le apoi una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urmă ne-am dus la un film pe care voia ea să-l vadă, ceva cu Greer Garson. M-am uitat la ea de câteva ori în întuneric, în timp ce avionul fiului lui Greer Garson cădea în misiune. Stătea cu gura căscată. Absorbită, îngrijorată. O totală identificare cu tragedia prezentată de Metro-Goldwyn-Mayer. M-am simțit cuprins de adorație și de fericire. Cât o iubesc și ce nevoie am de inima ei lipsită de discernământ! S-a uitat la mine când copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-l atingeai cu ea. "Ei bine, nu numai fierul dar și piatra ne spuse, ca pe un mare secret, bătrânul. Și uite-așa, era ușor de tot să șlefuiești bolovanii, ce spui ?!" Ce să mai spunem, văru-meu rămăsese cu gura căscată, fiindcă auzisem toți de iarba fiarelor, dar că ar fi fost de-adevărat, asta n-o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai erau inundații, făcuseră case frumoase, cu înflorituri din lemn la cerdac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar mie-mi plăcea mai mult "unchi". Fiindcă nimeni, dar nimeni nu are un unchi ca al meu ! De data asta, chiar mergem ! a zis tata. Nu mi-a venit să cred. Îmi pierise graiul și am încremenit cu gura căscată. Hai, du-te, mișcă-te odată, spală-te și să te găsesc gata când mă întorc cu mama lui, că o luăm și pe ea să-l vadă. E fiul ei și i s-o fi făcut dor de când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite. În cameră aerul era rece și îmbâcsit. Se așeză pe masă apoi spuse: — Cred că i-a spus Honor Klein. Răspunsul a venit atât de surprinzător încât am rămas cu gura căscată, iar apoi m-am așezat brusc pe fotoliu, de parcă aș fi fost îmbrâncit. — Și ea de unde știe? am întrebat. — Eu i-am spus, răspunse Georgie. Ședea acolo, gravă, palidă și demnă, cu un picior adunat sub ea. Purta ciorapi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
straniu mă fascina. Parcă se transformase într-o altă persoană, parcă în trupul ei locuia acum o ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință ideea că e o persoană care seamănă vag cu Georgie; așa cum zăcea, complet nemișcată, cu gura căscată, respirând regulat dar părând lipsită de viață, mi-a amintit de o figură de ceară. Era întinsă pe o parte, cu o mână deasupra capului. Purta o cămașă albastră și pantaloni negri. Pe acestea le recunoșteam. Era desculță. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bețivi insistenți, cu aspect pitoresc, care cer de pomană În fața bancomatelor, Îți puteai satisface gusturile doar plimbându-te agale pe stradă. Pe de altă parte, dacă nu aveai chef de Înghesuială, gunoaie și turiști străini care se uită cu gura căscată la indivizii Îmbrăcați În pantaloni din material ecosez plini de catarame și fermoare și cu cercei În nas, puteai veni la sală cu metroul de Chalk Farm și apoi te puteai Înapoia În relativă liniște, adică fără să te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-l umfle și pe el. Porcii fasciști, adăugă el din reflex. Se părea că unele năravuri căpătate În anii de socialism militant erau mai greu de corectat decât altele. M-am uitat la Tom, a cărui gură era ușor căscată. Istoria asta era mai suculentă decât ne-am așteptat. — S-a făcut bine tipul ăla, până la urmă? Întrebă Tom Într-un final. — Cine? a cerut Pegg lămuriri, fiind nedumerit o clipă. Ah, vrei să zici tipul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
George asistase odată la o încăierare într-o cârciumă din Londra. Un derbedeu atacase un bărbat și-l doborâse la pământ. După care, derbedeul începuse să izbească victima cu capul de podea. Nimeni nu a intervenit. Toată lumea stătea cu gura căscată, inclusiv George, care urmărea, fascinat, scena. (Își putea încă aminti zgomotul surd al izbiturilor.) La un moment dat, o fată s-a desprins din grupul privitorilor și a început să strige: „Oprește-te, oprește-te, oprește-te, pentru Dumnezeu!“ Derbedeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
interveni Greg. Doamne, mă simt îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu coșul său, Avocatul și cu Îngerul. Bașca o enoriașă necunoscută, o babă optzecistă, parașutată de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru a se asigura individual, că lucrurile sunt în ordine. Consoarta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din bucătărie. Și totuși, nici măcar dacă-și Încorda auzul, Emma nu reușea să le audă respirația. Uneori, noaptea, se trezea speriată și mergea să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În manevră, autobuze oprite la peroane. Case de bilete automate, dar care nu funcționează niciodată. ROND CORNELIA. Capăt de linie. Coborâră. Un fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
este singurul de acest fel din Roma. Restaurantul fusese redeschis de curând. Se vedea toată Roma de acolo de sus - la trei sute șaizeci de grade. Străzile, casele, monumentele, bisericile. Era Roma de jur-Împrejur. Și era infinită. Am rămas cu gura căscată. Părea că noi doi aveam orașul la picioare. Ai mei Își sărbătoriseră acolo nunta de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau În astfel de locuri Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi adăugat una, s-ar fi Înecat. — Ce Înseamnă asta? Întrebă Sasha nelămurit. — I-am spus totul. — Ai lăsat-o? aproape că strigă Sasha. Nu mai avea aer. Asta era fericirea pe care o aștepta? Emma Îl privea cu ochii căscați. Îi avea foarte Întunecați, aproape negri, ciudat de strălucitori. — Ei bine, nu, nu chiar, spuse Dario. A fost o scenă foarte tristă. De aceea Încerc să ajung la o Înțelegere cu ea. Mă rog, trebuie să amânăm. Ne vedem vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
niște scări, săpate În lutul colinei. — Seamănă puțin cu intrarea În casa mea, Îi spuse. Scările acestea le-au făcut cei de la Întreținere, dar eu le păstrez În ordine. — Ce-i acolo Înăuntru? Întrebă Maja neliniștită de vederea acelei guri căscate și Întunecate. Zero nu răspunse. — Vii? o Întrebă, scoțând din buzunarul hanoracului o lanternă. — E periculos? ezită Maja. — Ce nu e? răspunse Zero. Ultimul tren trecuse deja. La ora acesta pe monitoarele celor de la siguranță apăreau doar imagini cenușii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mult cu plata. Puteți zâmbi cât vreți, dar pe mine chestiile astea mă bucură mult. Dar să revin la oile mele și la celălalt drum cu taxiul, când am măcinat cu indicativul 24 legea învățământului și-am ascultat cu gura căscată ce face fiică-sa la 8 ani, cum lucrează la calculator ca o zmeoaică și cum e vârâtă până peste cap în tot soiul de proiecte cu clasa. Gata întremată, am luat la rând ghișeele. N-o să vă vină a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
și de alcool. Așa că nu e de mirare că Connolly i s-a părut așa de fascinant de aparte. Aici, în mijlocul gagiilor ostili din nordul Londrei, ea găsise un tânăr bărbat care îi căuta compania și care asculta cu gura căscată ce-i conferenția ea despre Marii Artiști. Care profera vorbe de duh despre draperii. Biata Sheba îl privea pe Connolly cu același amuzament și plăcere cu care ai privi o maimuță care iese din pădure și cere un gin tonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]