1,506 matches
-
măiculiță! Mie îmi luară de lângă mine găina și zburară cu ea! Auzii că la ai Iui Ghindăroiu le luă o oaie și zburară cu ea de nu rămase nici urmă de oaie! -Eu cu Lia ascultam pe Leana cu gura căscată, neștiind dacă vorbește serios! Ea continuă: -Am uitat să pun usturoi și frunze de nuc sfințite prin casă și prin grajd, că uitasem ce zi e azi și uite ce belea pății! În loc să mănânc eu găina după ce am crescut-o
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
Nu bă,ăsta e Popică ,campion național la box. „Tigrul din Carpați ” ! - Și ?? Ce-i cu asta ? Tocmai l-am „popit” pe „tigrul ” vostru. Celălalt alergase deja în bar ca să anunțe gașca. Au ieșit toți și au rămas cu gurile căscate. Făcusem ceva incredibil,doborâsem la pământ un mit, se vedea că toți îl știau de frică și nu le venea să creadă. M-au luat pe sus și m-au dus direct acasă la antrenorul de la sală. De Popică nu
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
că zdrahonul ăsta e candidat sigur la Popa Șapcă, pușcăria de lîngă terasamentul cării ferate, din apropierea viaductului care leagă o jumătate a orașului de cealaltă. Dă porunci zdrahonul și e șeful adunăturii ăsteia pestrițe la care te uiți cu gura căscată, asta faci dacă ai ceva vreme, ești un muncitor între două vîrste, ai ieșit din tura de noapte de la fabrica de utilaj greu din apropierea gării și aștepți să vină automotorul din Gara de Nord ca să urci, să cauți un loc undeva, să
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
simt prea bine. - Păi? Ți-o fi rău de la bere, mă! Nu mai bea, atunci. Ehei, pretene, mai ai de băut la viața ta, ca să-l ajungi pe Pepsi din urmă, ha, ha, ha! Ha, ha, ha! Râdea cu gura căscată până la urechi și celalți, când îl văzură, începură să-i țină isonul. Până la urmă, și Alex izbucni în râs, și râseră cu toții, de parcă ce spusese drespre băutură, ar fi fost cea mai haioasă glumă. De fapt, dacă i-ai fi
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica. 86. Cum văd participarea românilor de acum la mântuirea lor? Simplu. Ducându-se la biserică. Și folosind știința ca peria de dinți. Tot ce spune știința să nu-i lase cu gura căscată și tot ce spune un popă de la Cucuieții din Deal să considere adevăr ritualic. 87. Am făcut o mărturisire într-o curte cu șase sute de inși, în închisoarea de la Aiud. Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
hibrid aranjament de... cioburi! Câteva sute de spărturi argintii erau etalate pe-o tablà pe trei picioare, ușor înclinată spre spate, oferindu-se mai mult sau mai puțin atrăgătoare. Față-n față cu evidența, cei doi amici rămaseră cu gurile căscate ca niște inocenți școlari la cine-știe-ce șaradă vizuală supusă de învățătoare descifrării. Dintre ajunșii-n față, se retrăgeau blazații sau lehămetiții de-așa ofertă. Cioburile erau de vânzare?! Nu țin de foame! Și nici de sete! constataseră în hohot de
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
baba Maria de la casa aia, merge în două bastoane și are doar vreo cinci-șase găini. I-am dat eu acum o lună câteva coșuri de porumb, ca să aibă cu ce le hrăni. Nici pomeneală de porc. Mototolea rămase cu gura căscată și îngăimă moale: --Poate, vecinii ei... --Fii serios! N-are nimeni de vânzare porci pe la noi! Că noi...cu livezile, pășuni... Porumb, foarte puțin. Cumpărăm de la câmpie, de prin părțile voastre. Am auzit eu pe unul, acu’ două zile că
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
Porumb, foarte puțin. Cumpărăm de la câmpie, de prin părțile voastre. Am auzit eu pe unul, acu’ două zile că vrea să-și vândă porcul. Dar, nemernicul , cerea 50 de mii pe kilu’ în viu. Iar a rămas Mototolea cu gura căscată: --Cinci zeci? Păi, în părțile noastre e mai ieftin. Și țiganii, ce informații or fi avut? Moș Ion îl privi cu milă: --Lasă dumneata afacerea! Stai puțin să văd de ce întârzâie flăcăii! Deși vârstnic, Moș Ion era încă verde. Înalt
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
cât vă mai certați, când omul ăla așteaptă să-l scoateți din apă? --Dă-l în mă-sa! rânji Vasile Curcă. Dacă ieșea cu banu’ de la început, poate făceam ceva. Acu’, să aștepte, până facem socotelile. Moș Ion rămase cu gura căscată și cu căciula în mână, mormăind derutat: --N-am înțeles! Adică...i-ați cerut bani? Cei trei începură să râdă cu hohote. Iliuță îl întrebă: --Ce-ai rămas ca la dentist, nea Ioane? Afacerile sunt afaceri! --Ai rămas în urmă cu tehnica
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii sale a fost încântată de bijuterii, introduse ambele mâini în
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
invitând-o să intre în cameră. - Nu mai intru că sunt destul de grăbită... Spuneți-mi, vă rog, ce etnie reprezentați în seara asta? Fiecare câte una ori aceeași etnie împreună? Am rămas puțin, cum se spune la români, cu gura căscată. Amândoi. O priveam întrebător pe Silvia, ea pe mine și apoi amândoi pe doamna Rodica Rodean, care aștepta răbdătoare răspunsul nostru. - Doamna Rodica, eu nu am... Cum adică o etnie? Este obligatoriu? Noi nu am știut acest lucru. Avem ceva
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare că mâine noapte vin să te iau! Omul încremeni. - Ce rămăseși cu gura căscată ca la dentist? În împărăția iadului nu sunt facultăți de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
Zbierea îmi strigau că sunt un bastard găsit pe străzi, fără părinți cunoscuți, un copil al străzii ajuns prin mila lor în orfelinatul de stat. Acum sunt cineva, nu averea mă face să mă simt alt om-țoți priveau cu gura căscată la copilul care vorbea cu atâta înțelepciune, părea că citește cuvintele de pe un promter imaginar-ci faptul că am un nume, acum știu că mă numesc cu adevărat Pleșoiu, iar Gilă este un derivat de la Gheorghe, am renunțat la numele meu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
spui Codruț. -Domnule Pupeze..., scuze, Codruț, vreau să am un salariu mai mare ca al Soniei cu un leu, doi, nu contează, dar să fie mai mare, a doua condiție să nu fie șefa mea. Sonia a rămas cu gura căscată, privind la Olga, cu câtă seninătate impunea condițiile angajării sale. -Sunt de acord cu toate condițiile puse, de mâine vei avea mașină de serviciu, tu o conduci. Pupezescu s-a ridicat de pe scaun, a mers lângă Olga, i-a strîns
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
care crescuse cât o bălărie, de nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă,lăsându-i pe toți cu gura căscată: Uite cât de viteaz este “flăcăul”! Văzându-ne așa de îmburuienați, “domnul” Dode a continuat: - Flăcăi, voi știți că țara noastră este la ananghie? Că are nevoie de viteji? - Știm! Am răspuns noi, ca zevzecii. - Dacă știți, ce faceți? - Ce
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
sfârâiau mâinile, de pe buzele ei se prelingeau fantasticele imagini și întâmplări din cunoscutele basme. Cu vocea sa blândă și ochii săi strălucitori ne fermeca, în timp ce ne purta pe mirifice tărâmuri, iar noi, în liniște desăvârșită, cu ochii mari și gurile căscate, ascultam vrăjiți. Până într-o zi, când iar ne-a invitat să spunem povești frumoase. O fată a spus cunoscutul basm cu Neghiniță. A doua zi, Dică ridică mâna: - Coană preoteasă, spun și eu un basm cu Neghiniță! - Tot cu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
mă, viteazule! S-o umpli cu bolindeți! Și m-a sărutat pe ochi. De bucurie, am sărutat-o și eu pe obraji. A doua zi, m-am înființat la băieți, țanțoș, cu echipamentul din dotare. Băieții au rămas cu gura căscată, când au văzut traista cu ciucuri și bățul înflorat. Erau mai frumoase decât ale lor. Se uitau cu invidie. Petriță m-a întrebat, prefăcându-se mirat : -De ce ai venit cu astea, mă? Vrei să te duci cu ele după
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
nu te mai luăm! Du-te acasă! -Lasă-l, mă, a spus sictirit Ilie. Acuși începe să bâzâie și mă enervează. Hai să facem planul! Și Ilie a făcut planul de colindat cu Petriță. Eu și Victoraș îi priveam cu gura căscată. Au stabilit pe ce ulițe vom colinda, cum să strigăm și până când să colindăm. După ce au stabilit planul de bătaie, Ilie ni se adresă, privind fix la mine : -Bă, trebuie să colindăm până umplem trăistile, chiar dacă se face noaptea târziu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
loc. — Nu e... — Nu, fii sigur. Nu e nici lepros, nici ciumat. Dimpotrivă, stând și judecând după cum arată mușchii, trebuie să fi fost sănătos tun atunci când a murit. Bargello părea să fi depășit prima spaimă și se zgâia la gura căscată a cadavrului. — Firește! exclamă. Îl recunosc. Știi cine este? — Da. Acum știu, chiar În condițiile astea... E Ambrogio, meșterul din Como. — Un magister cum macinis? Dante privi În jur. Proiectul de restaurare a bisericii trebuie să fi fost Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
erau reprezentați șase cavaleri Înarmați greoi, schițați de un penel fără pretenții; În prim plan, În partea de jos, figura un cap sângerând de sarazin retezat dintr-o lovitură, ce părea să se zgâiască la fiece mușteriu cu niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de aprobarea sa. Taverna fusese clădită Închizând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sa enormitate. Nu Îi păsa să Își jertfească viața, Însă Acquasparta era totuși un vicar al lui Dumnezeu. Și apoi, să reteze un cap Hidrei nu ar fi folosit la nimic, când alte o sută erau deja pregătite, cu fălcile căscate. Îi dădu drumul Încetișor, făcând un pas Îndărăt. Celălalt, de cum simți slăbind strânsoarea, Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celeilalte emisfere. Ce splendoare de lumini, atât de diferite de ale noastre! Iar Dumnezeu și-a lăsat și acolo semnul, anunțând venirea lui Hristos. Există o constelație din patru stele mari, care alcătuiesc o cruce perfectă. Dante asculta cu gura căscată și cu ochii larg deschiși. — Și ce altceva ai mai văzut? — Munți de apă și pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
revistă mai... cum să spun... Science sacrée se numește... un număr special dedicat lui René Guénon, dar a fost o Întâmplare, o pură Întâmplare, m-a rugat un prieten din Anglia... - Profesorul Robert Blacke, știm... N-am rămas cu gura căscată În momentul În care Zoran a pronunțat numele universitarului englez doar pentru că Îmi propusesem și mă forțam din răsputeri să par impasibil, indiferent ce s-ar fi Întâmplat. - Văd că știți foarte multe despre mine... - Mult mai multe decât vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]