3,225 matches
-
o dată în plus, cu oameni inteligenți și cu funcții înalte, împrăștiați prin toată țara. Cei mai mulți terminaseră o facultate și ocupau posturi importante în diferite instituții. Luana aștepta, cu groază, momentul când va trebui să vorbească. Ce realizase ea? Avea o căsnicie nefericită și stearpă, facultatea o agățase în gard și locul ei de muncă era în bucătărie. În clipa când se văzu ridicată deasupra celorlalți, cu toate privirile ațintite asupra ei, simți că i se înmoaie picioarele. Ochii i se umplură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încontinuu la relația dintre ei și hotărâse să se schimbe, să-și facă timp, cu orice preț, pentru ea. Să-și calce pe inimă și să meargă la medic, să-i facă un copil și să vadă, în acest fel, căsnicia lor consolidată. Se considera unicul vinovat de situația în care se aflau. Se amăgise, amarnic, crezând că tot ceea ce face e doar pentru ea. Îi plăcea să colinde țara în lung și-n lat, să se împăuneze că face bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorință sălbatică de a-l strânge în brațe, de a-și lipi buzele de buzele lui, trupul de trupul lui, de a mai fi, măcar o dată, împreună. În momentele de acalmie, nu putea să nu-l învinuiască pentru crizele din căsnicia lor, pentru încăpățânarea de a fi mereu absent din viața și patul lor conjugal. În condiții normale, era sigură că n-ar fi greșit niciodată. Ștefan nu încercase suficient s-o înțeleagă, s-o asculte, s-o oprească. Deși știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bărbatul. Luana se înnegri. Simți că o îneacă lacrimile dar nu voi să le dea satisfacția s-o vadă plângând. Unchiul Dali își mângâie cu duioșie nevasta, uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată și spuse, din vârful buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise soarta: Nu te necăji, draga mea. Nu e ea mai tare ca noi. Totul va fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stabilă în sânul unei familii adevărate. Amintirea lui Ștefan îi sfâșie sufletul. Numai o nebună ar fi renunțat la un astfel de bărbat. Radu Noia n-avea, nici în douăzeci de ani, să ofere Luanei ce-i oferise Ștefan în timpul căsniciei lor. Nu contesta inteligența, puterea de muncă și frumusețea cuminte ale lui Radu, dar nu se compara cu celălalt. Știind cât o iubea, încă, pe Luana, Sanda nu voi ca Escu să afle vestea neașteptatei căsătorii de prin vecini. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot ce mânca, amețea și abia se putea ține pe picioare. Stresat la gândul că ea ar putea pierde copilul, neștiind cum s-o ajute și încurajeze, pus în fața unei situații atât de delicate mai înainte de a învăța ce-i căsnicia și viața în doi, Radu nu făcea altceva decât să-i amplifice suferința. Luana slăbise îngrozitor și arăta așa de pierdută, încât tânărul se întrebă dacă nu cumva era mai bine s-o interneze și s-o știe în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipe de somn. Când bărbatul se întorcea de la serviciu, o găsea veghind lângă pătuțul copilului. Iuliana se dovedise a fi o specie aparte, pe care el nu prea știuse cum s-o abordeze. Ea avusese curajul să vorbească despre întâia căsnicie a Luanei cu o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce-i promisese. Cu mâinile legate, el rămase să privească în urma ei, cu sufletul zbuciumat de o presimțire groaznică. Ajunsă acasă, Luana își găsi bărbatul inert, cu ochii goi, căzut pe un scaun. Unde ai fost? În trei ani de căsnicie ea nu ieșise singură decât în zilele de curs. Radu o urmase peste tot, fără să conceapă gândul că ea ar avea libertatea să colinde străzile după bunul plac. Într-o fracțiune de secundă, femeia îl văzu pe Rosti Seneg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ofere Luanei dragostea și devotamentul unui soț cu capul pe umeri, era convins că el nu primise de la ea fericirea și împlinirea pe care era capabilă să le ofere. Greșise, la rândul lui, de-a lungul celor șapte ani de căsnicie dar n-o dezamăgise într-atât. Fără să-și ia ochii de la ea, Ștefan răspunse cu calm: Nu zbiera că o sperii. Du-te și-ți ia o cafea de la automatul de pe hol, ai să vezi că te liniștește. Stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente cu clipele de altă dată. Ea povestea cu patos întâmplările de la muncă, rostea numele lui Bariu de o sută de ori iar el revedea zilele căsniciei lor, când venea acasă și-o înnebunea vorbind de Marina cu aceeași încredere și speranță. Departe de a face o analogie între cei doi, calitatea lui Bariu fiind de necontestat, Ștefan știa că acesta avea să fie o rampă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
femei un sentiment de o rară răutate. Se întreba ce-i făcuse să o dușmănească într-atât. Până una alta, ea fusese cea înșelată, otrăvită, la un pas de moarte și se afla astăzi în postura femeii singure, cu o căsnicie ratată. Cum să te ferești de o așa calamitate? Cristian Bariu ieși din biroul lui atunci când fostei logodnice îi căzură ochii pe rochia unicat a Luanei, cadou de la Ștefan la aniversarea zilei de naștere. Doamna Noia ghici intenția femeii prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu ești cumpărător ci beneficiezi de munca mea, precum bărbatul de borșul nevestei. Dacă nu are sare, te rog, nu fă scandal ci pune mâna pe solniță și sărează-l. Relația dintre noi este una de parteneriat, ca într-o căsnicie. Să nu o facem furtunoasă pentru că avem toate șansele să ajungem la divorț. Tragem amândoi la aceeași căruță și trebuie s-o facem în aceeași direcție. Cristian Bariu rămăsese interzis. Luana putea să jure că, după mișcarea imperceptibilă a fălcilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
minunea ochilor tăi. Am sperat într-un miracol dar viața nu mi-a dat nici o șansă. M-am însurat, la cererea tatălui meu, cu una din fiicele asociatului său. Faptul că nu e astăzi lângă mine îți poate spune ce căsnicie am. Privi spre el fără să-i fie rușine că pe obrazul ei diamante mici se întreceau să alunece la vale. E fascinant să vezi la ce ironii te supune soarta! Tocmai eu să fiu aceea care va lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la ce ironii te supune soarta! Tocmai eu să fiu aceea care va lupta pentru imaginea ta de om integru, drept și sincer, demn de a fi un exemplu de corectitudine și verticalitate. Mai mult de-atât, să-ți transform căsnicia eșuată în una fericită și de durată, pentru ca scopul muncii mele să nu se ducă pe apa sâmbetei. Iar ca tacâmul să fie complet, culmea ironiei! -, să te oblig să-mi vorbești despre "piața de desfacere" a talentelor tale bărbătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca prin farmec era atât de pricepută să facă și să desfacă, să genereze tensiune și apoi să producă destindere. Numai așa, credea ea poți merge înainte, doar prin contrast poți să sesizezi realitatea. După propriile ei mărturisiri avusese o căsnicie total nereușită, suportată cu stoicism ani și ani, din pricina copiilor care trebuiau să aibă un tată. Felul ei sublim de resemnare, forța de a accepta viața așa cum este dovedeau din plin vocația ei de eroină. Dar tocmai pentru că își considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
total nereușită, suportată cu stoicism ani și ani, din pricina copiilor care trebuiau să aibă un tată. Felul ei sublim de resemnare, forța de a accepta viața așa cum este dovedeau din plin vocația ei de eroină. Dar tocmai pentru că își considera căsnicia ratată, soțul devenise pentru ea o cantitate neglijabilă, se purta cu el ca și cum nu ar fi existat, nu-l consulta în nici o problemă, acționa după cum avea inspirația, în schimb, deseori se plângea că toată povara casei apasă pe umerii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șapte lacăte, pur și simplu era un adevărat izvor, mocnind în interior, fără putința de a ieși la suprafață. Era de fapt așa de neștiutoare, de inocentă, ca un fruct bine pârguit, marile decepții suferite încă din primii ani de căsnicie o făcuseră să se închisteze, ea rămăsese, ce mai la deal la vale, rămăsese sufletește virgină. Uite, spunea ea, m-am trezit că am copii cât mine de mari și eu nu pot să cred că au trecut anii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cât mai mult de focarul mobilizator. Atunci când îi vedea gata aprinși, Sidonia găsea de cuviință că venise vremea spovedaniei, venise timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
usturoi n-am mâncat nici gura nu-mi miroase și doar insistând, mergând pas cu pas pe firul întâmplării, îi descopereai contribuția. Prinsă în jocul foarte incitant, ea se depășea deseori pe sine și cu un ochi atent urmărea traiectoria căsniciilor puse la cale, gata oricând să intervină, tot așa, din umbră, ca o prietenă universală ce era, să tempereze conflictele cu sfaturi bine gândite, extrase dintr-o experiență destul de îndelungată, oferindu-se deseori ca exemplu, ea o adevărată martiră, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul alte partide, cu o femeie care ratase în două rânduri și nu așa, la întâmplare, ci cu oameni aleși de ea, pe sprânceană, cercetați cu multă atenție, verificați până în al nouălea neam, nu fusese în stare să ducă jugul căsniciei, gata, să aleagă odată pentru totdeauna singurătatea, nu mai putea investi în ea nici o para chioară! Firește, atunci când observase că i-au crescut mari copii și, îngrijorată, își revărsă asupra lor întreaga dragoste maternă, neconsumată, și ea, cu nebănuite resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al ei fără nici o îndoială, celulă cu celulă, o ține în brațe, prizonieră a somnului său, deocamdată subconștientul său încă mai este scăldat de beatitudine, încă nu-l săgetează gândul că trebuie să plece, încă nu. Cei câțiva ani de căsnicie le lăsaseră un gust insipid, îi înlăturau din gândurile lor, preferau să nu se gândească la acel timp și abia acum se descopereau unul pe altul, uimiți și sfâșiați, tot mai obosiți după fiecare întâlnire, incitați, traversau o multitudine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în acele revederi clandestine, reușeau să-și descopere toate valențele, dincolo de greaua încărcătură a zilelor, dincolo de fleacurile ce știau să le umple timpul și să le macine răbdarea. Porniseră de la bun început pe picior greșit. Ei doi parcă nu începuseră căsnicia de la anul zero, făcuseră un salt rapid, la foarte puțină vreme după ce spuseseră "da", fără să știe de ce, fără să știe cum, între ei intervenise acel proces de mecanicitate care se instalează de obicei între soți după mulți ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la anul zero, făcuseră un salt rapid, la foarte puțină vreme după ce spuseseră "da", fără să știe de ce, fără să știe cum, între ei intervenise acel proces de mecanicitate care se instalează de obicei între soți după mulți ani de căsnicie. Se trezeau la sunetul ceasului, se despărțeau în stația de autobuz, învățau după program, respectau mereu aceeași oră de masă, dragoste făceau după calendar, nu mai rămăsese nimic în afara planificării, vorba tatălui Carminei, "o planificare riguroasă" care fusese pricina înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi, seară de seară și totuși atât de puțin o cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu bănuise nici măcar o secundă, în cei șase ani de căsnicie, sfârșiți lamentabil într-un tribunal oarecare, că în Ovidiu zac atâtea disponibilități, atâta pasiune și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deliberat, că indirect îi reproșează lipsa de perspicacitate feminină, o învinuiește pentru motivul că nu folosise trucuri, nu se luptase în mod conștient să-și păstreze bărbatul. Vezi, Doamne, părea să spună, uite-te la mine, țin cu succes cârmele căsniciei, nu-ți trebuie decât un pic de înțelepciune ca să știi că a te lupta pentru un bărbat nu este umilitor, e similar cu ideea de a sta la rând să iei pâine, simplu, natural, fără nici un fel de complexe. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]