16,527 matches
-
-i striga: „Huo, nebuno!“ După aia, de la Mila 23, vaporul s-a întors la Crișan, la Lebăda, să dormim în niște căsuțe de lemn care le au ei acolo, pe malul apei. Ne-am împărțit și eu am picat în căsuță cu Manciuzdă. Tânțarii nu prea trăgeau la noi, cred că îi gonea duhoarea de la cimpoi, îl uitase belgienii la mine. Manciuzdă era beat. M-a ciupit și s-a întins să doarmă îmbrăcat. Un timp m-am uitat la el
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două forme vag omenești ce veneau spre el cu mâinile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
întoarcem?, e traseul prea lung și mă dor picioarele, mai bine mergeam în parc etc... Vijelia încercă (pentru a câta oară?) să desprindă cortul de pământ, ca și cum întreg decorul s-ar fi metamorfozat într-un personaj hulpav, decis să înghită căsuța în miniatură, să o tragă în sus, spre dezmembrare definitivă, ca o furioasă atenționare transmisă către alți îndrăzneți. Nu vă jucați cu mine, păstrați-vă bocancii în debara, nu mă mai brăzdați cu frânghii, nu înfigeți pioleți în carnea mea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
geanta de piele plasată pe scaunul alăturat. Ningea și acolo ca aici, e adevărat, însă nicio admiratoare dementă nu se va ivi dacă voi aborda greșit o curbă și mă voi rostogoli în prăpastie. Nu mă va sechestra într-o căsuță de lemn, dându-mi pastile la ore fixe și obligându-mă să modific acțiunea în funcție de preferințele ei absurde, nu-mi va rupe labele picioarelor fiindcă am încercat să evadez din sfera ei de influență malefică și niciun șerif bătrânel, cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cât și lista trag individul către gregaritate. Când te treci pe ele întotdeauna tragi cu ochiul peste linie, la ce au scris ceilalți; și parcă îl compătimești un pic pe primul semnatar care a trebuit să dea modelul punerii în căsuțe a unora din coordonatele existenței proprii; chiar dacă a privi peste linie are alura unui act de indiscreție. Tabelul consacră co-prezențe nedorite dar și din cele așteptate; ne uităm să vedem dacă a semnat cutare persoană pentru a ne decide dacă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să iau o hotărâre! Îi încolțise în minte o idee. Pe oblon pusese un mic anunț: "De închiriat". Și așteptă. Gândise că chiria pe care o va lua în avans o va folosi să-și cumpere undeva, la munte, o căsuță. El nu putea concepe să stea doar în București. De lucrat în atelier nu mai putea fi vorba. Trebuia să evadeze. Unde? La Bușteni, casa era prea mare și orașul prea departe. Două ore pe o șosea mereu aglomerată! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în atelier nu mai putea fi vorba. Trebuia să evadeze. Unde? La Bușteni, casa era prea mare și orașul prea departe. Două ore pe o șosea mereu aglomerată! Așa îi venise ideea să închirieze magazinul și să plece în căutarea căsuței visate. S-au prezentat, pentru închiriere, mai multe persoane. Locul era special, spațiul generos și bine întreținut. După îndelungi tatonări, îl alese pe cel care intenționa să deschidă acolo un mic bistrou, cu sandvișuri și răcoritoare. Era în apropierea Universității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
crescut, dacă mai stă pe băncuță... Cu bateriile încărcate de întâlnirea cu cei dragi și cu problemele Cooperativei puse în ordine, Petre se reîntoarse la Bucura. Nu putea lipsi prea mult, avea de plivit, săpat, udat, îi era dor de căsuța ridicată cu palmele lui, îi era dor de întâlnirea cu satul, cu pădurea, cu Toni... Și se apropia vara, când din nou îi va fi plină casa. Îi promisese în primul rând Anei că va sta cu ea, era ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cooperativa, Petre se întoarse la Bucura. Merse direct la șantier, lucrurile mergeau bine, construcțiile avansau... Vorbi cu domnul Pavelescu, badea Ion, inginerul constructor și contabilul, trecu să-l salute pe primar, care nu mai contenea cu temenelele și plecă la căsuța lui. Îl întâmpinară, ca de obicei, în poartă, Toni, tufele de trandafiri, pomii plini de roade... Era fericit, era bucuros, scăpase de spaime, de griji, spera să-și regăsească liniștea. În casă toate erau la locul lor, se simțea mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și blând, predestinat să fie dascăl, fiind însă în egală măsură autoritar. Soția sa Domnica, născută tot în zona Cernăuți, a fost educatoare și l-a urmat peste tot până la sfârșitul zilelor stabilindu-se în final la Pașcani, într-o căsuță cu mulți brazi la poartă și o boltă de viță de vie. Fiul lor, Viorel, născut în 1944, este absolvent de Conservator, secția pedagogie. Viorel Pascal a funcționat, ca profesor de muzică, mai întâi la Pașcani, apoi la Școala nr.
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pe jos. De la aceaste întâmplări i-a rămas de altfel și porecla de „Salteluță”. Dacă prietenii și colegii lui au plecat spre Paris și Roma, el doar a năzuit și a rămas lângă familie și catedră, continuând să picteze în căsuța cu cerdac din Tătărași, în care seara se făcea muzică și discuta cu prietenii. A fost prizonier în Bulgaria, ca și Tonitza sau Topârceanu. Nicolae Popovici - Lespezi a realizat compoziții inspirate din viața celor umili, impresionând prin substratul umanist și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
avea bani. I-a cheltuit pe toți cu noi, fără să pună deoparte nimic. S-a trezit că trebuie să renunțe la casa din strada Nishikata, casa în care a trăit atâția ani, ca să înceapă o viață modestă, într-o căsuță de munte. Numai noi două. Dacă mama ar fi fost aspră și zgârcită și ne-ar fi certat, sau dacă ar fi căutat să se înavuțească în vreun fel, nu și-ar fi dorit niciodată moartea astfel, oricât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
după Tokyo. Mai cu seamă când s-a întunecat. Apoi, nu-mi mai amintesc nimic. N-a fost o boală normală. Parcă am murit și am reînviat, cu totul alta. Din ziua aceea, viața noastră se scurge liniștit în această căsuță de munte. Sătenii sunt drăguți cu noi. Nu s-a întâmplat nimic deosebit din decembrie, când ne-am mutat, și până acum, în aprilie. Toate zilele sunt la fel. Facem mâncare, tricotăm, citim în salonul chinezesc, bem ceai. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
singur, în timp ce Naoji e la Tokyo. Dacă e și el aici, vă monopolizează cu siguranță și vă duce la Osaki să beți alcool. Familia mea iubește artiștii de generații întregi. Însuși Kōrin a trăit ani de zile în vechea noastră căsuță părintească din Kyōto și a pictat tablouri frumoase acolo. Sunt sigură că mamei o să-i facă plăcere dacă veniți. Veți fi probabil găzduit în camera de la etaj, care e în stil european. Vă rog să nu uitați să stingeți lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Covrig Roxana Mihai Bendeac a scris pe pagina de Facebook, despre Florin Piersic că "omul e absolut senzațional". El a făcut referire la căsuța vocală a actorului. Mihai Bendeac a scris că "La un moment dat, își pusese una cu ”Nu sunt Piersic. Sunt Bendeac.". El scrie că e fabulos că actorul nu se dezminte nici în căsuța vocală. "Vorbește, nene!", a scrie Bendeac
Ascultă căsuța vocală a lui Florin Piersic. Bendeac: "Vorbește, nene!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72009_a_73334]
-
senzațional". El a făcut referire la căsuța vocală a actorului. Mihai Bendeac a scris că "La un moment dat, își pusese una cu ”Nu sunt Piersic. Sunt Bendeac.". El scrie că e fabulos că actorul nu se dezminte nici în căsuța vocală. "Vorbește, nene!", a scrie Bendeac. Ela a adăugat " Nu mi-aș fi închipuit că pot încăpea atâtea informații în câteva secunde."
Ascultă căsuța vocală a lui Florin Piersic. Bendeac: "Vorbește, nene!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72009_a_73334]
-
merita citate în întregime (memorabilă este, de pildă, întâlnirea cu Desdemona, într-un vagon luxos, împodobit cu oglinzi venețiene și candelabre de sticlă care "se mișcau asemenea unor balerine"; aceea cu vagabondul Gonzalo, care îl conduce pe erou la o căsuță, pe jumătate ruinată, furișată în "păpuriș", lângă un râu fără nume, unde "se ascundea Goya"; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domnișoara de carton, la cina domnului Oriol sau cu misterioasele femei-magnolii.) Și enumerația ar putea, desigur, continua. Observăm că aluziile
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
case (încît se poate spune, cu o vorbă de azi: "Sadoveanu - trei case"), în București, pe Calea Victoriei, la Vînători, în Neamț și în Copoul Iașului: un palat și două conace. Mai amărîți au fost Nicolae Iorga și George Enescu: o căsuță în Botoșani și un bordei, acoperit pînă acum cîțiva ani cu stuf, în Liveni, lîngă Dorohoi. Ceva mai "încropit" a fost Eminescu; la Ipotești avea un domeniu, casă mare și un lac în pădure (căruia i s-a spus "lacul
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
în Liveni, lîngă Dorohoi. Ceva mai "încropit" a fost Eminescu; la Ipotești avea un domeniu, casă mare și un lac în pădure (căruia i s-a spus "lacul codrilor albastru"), cu nuferi, barcă, lebădă... Otilia Cazimir are, și ea, o căsuță pitită într-o mahala ieșeană căreia i se spune Beilic. Casa de la Haimanale, lîngă Ploiești, a familiei Caragiale nu mai e. în schimb, Vasile Alecsandri are un conac la Mircești; atît i-a rămas întrucît casele din Iași și Bacău
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil pe strada Saint Ferdinand e găsit cadavrul unui sinucigaș. Se refugiase de trei zile în căsuța modestă cu un singur etaj, care pe frontispiciu purta inscripția produse alimentare, primise un mandat de arestare, era urmărit de poliție, învinuit de dezertare. Un martor din confreria literaților narează ceremonia funerară, fără pompă. Se stinsese din viață un scriitor
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
potrivit. Scufița Roșie a plecat să îi ducă mâncare bunicii. Pe drum s-a întâlnit cu lupul. Unde te duci Scufiță Roșie? Mă duc la bunica să îi duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori frumoase sunt în poieniță! Culege un buchet pentru bunica. Așa am să fac. Ce mult o să se bucure bunica! Hai să facem câteva exerciții cu CE CI GE și GI! Întâi
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
galant, se oferi s-o ducă... pe doamna... pe domnișoara, până acasă. Zizy își luă rămas bun de la pilotul care adusese corespondernța, mulțumindu-i cu grațiozitatea ei, ce părea și ea la aceeași culoare, cerească. Când ajunseră cu mașina la căsuța plină de verdeață, coborî, se despărți de ofițerul elegant, sună la ușă, iar în prag apăru Georgică, tatăl Marșeuzei. Venise cu un aeroplan! îl anunță ea. Nu se aștepta. Exclamă cu franceza lui de secretar de ambasadă la Berna, pe
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
era și Jean Popa, cumnatul meu, cel pe care avea să-l ia de bărbat, sora mea, Marica, având acum 91 de ani împliniți. După șederea în Germania, Jean, cu tatăl său vitreg, Frantz Skalca, un ceh, își construise în căsuță o baie. Căpătase mania spălatului și zilnic făcea duș. își cumpărase și motocicletă, un Zundapp, parcă îl văd, și făceau duminicile excursii... O fotografie îi arată, tineri, în Făgăraș. Marica, tânără și foarte frumoasă, ne privește din poză, cu brațul
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
necunoscută. Ar fi vrut să vadă ce fac oamenii dar îi era frică să nu îi ardă... Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați de cântecele păsărilor care veniseră iarăși la ei. Într-un cartier micuț era o căsuță. Acolo locuia o familie care avea o pisică. În grădina casei, într-un cireș își făcuse cuib o păsărică. Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]