588 matches
-
el. Încerca să se adune, să se limpezească, străduiește-te, umilește-te, întărește-te. Cât de greu e să nu te îndoiești; toate se întâmplă spre binele tău. Privindu-l în ochi pe omul din fața lui, parcă s-ar fi căznit să vadă cerul prin el. Rafael lungit și aschilambicul în picioare, străduindu-se parcă dar neputându-și stăpâni cu nici un chip pornirea de a se răsti, șuierând înveninat, ininteligibil, ca și cum s-ar fi ferit să fie înțeles. Ia vino încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
albastru serafic se văd sticlind a moarte. Domnule căpitan...Marius vrea să-i spună ceva, dar nu poate. O gheară de fier îl strânge de gât. Salt înainte! Este vocea subofițerului Caraiman, care acoperă vacarmul luptei. Domnule căpitan... Comandantul se căznește să spună ceva. Limba îi este roșie, năclăită de sânge. Îl apucă de guler. Până la urmă, rostește cu greutate: În buzunar, am...o scrisoare și verigheta. Pentru soția mea. Te rog...să mă ierți...dacă ți-am greșit cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ducă până la infirmier. Dar rănitul scoate un geamăt dureros și Iovuț îl pune din nou pe podea. Căută disperat în jurul lui ceva din care putea improviza o targă cu ajutorul căreia să-l tragă după el. Măi Iovuț, nu te mai căzni atâta, lasă-mă aici, spune rănitul cu voce răgușită. Nici doctorul șef nu poate să mai facă ceva pentru mine. Să nu-ți pară rău și să nu plângi. Am trăit și am făcut ce trebuia în viața asta, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înmormântarea doamnei Bercea! E deja fără un sfert! Doamne, ce uitucă sunt! Trebuie să plec! Și se repezi în casă. Am auzit mobile scârțâind și pași precipitați trecând dintr-o cameră într-alta. După trei minute era gata și se căznea să-și amintească numele companiei de taximetre la care tocmai dăduse comandă. - Ce contează, Mama Mare, oricum taxiul o fi parcat deja în față. Câte mașini pot să fie pe străduțele astea? În mod patetic, s-a declarat învinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cuprinde întreaga preerie“, dar nu era, eram doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să facă pipi, darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci că-i place de minune să i se facă vânt cu cartoanele, că nici prin cap nu-i trece să moară, ci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea e poate pe aici, primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă voi căzni să trăiesc. (Cel mai tare) Râsul tăcut, vocea mută sunt un mod de a exploata la maximum tăcerea în care se oglindește cuvântul, adică jumătatea lui cu valențe mistice, cea care îl creează și îl susține. Tăcerea este o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
avem steaua noastră care ne-a scris caracterul și care ne determină destinul sub care ne naștem. Nu putem fugi de el pentru că, ”Asa ni-i scris”. ”Precum în Cer, așa și pe pământ”, așa scrie în Sf. Scriptură. Te căznești degeaba, Tainile ”lumii de dincolo ”, și întâlnirea cu ”Dublul tău”, nu se pot ști.! De ce?!... Pentru că ceea ce se cheamă ”dublul tău” ca ființă propriuzis umană, rămâne invizibil. În ”el” îți poți vedea ființa ta adevărată. El se naște în spirit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de Sânziene. Toată noaptea aceea înspre Sânziene, Iorgu n-a putut dormi, n-a pus geană pe geană o clipă măcar... își revăzu întregul destin, întreaga lui viață împletită cu a Vasilicăi. Trecuse de miezul nopții și bătrânul Iorgu se căznea să reconstituie, să recompuie fiecare detaliu al acelor vechi întâmplări, de demult, și se întorcea către ele cu înfrigurare, ca spre niște fotografii foarte vechi pe care, i-ar fi fost teamă să nu le găsească degradate, mâncate de timp
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nădușit de sudoare... - O, Doamne, Doamne... am înnebunit, Doamne!... strigă fărâma de creier, rămasă teafără din creierul lui. - Linisteste-te, omule... linisteste-te, a fost doar un vis!” îi sopti un gând. La marginea patului, cu capul în pumni, se căznea să-i găsească înțelesul, să-l dezlege. - Moartea... ce este moartea?!... se întrebă el si gândul îl duse la Avicena ... ”- Nuu, nu, moartea nu există, ea este o abstracție pentru cel în cauză... îi sopti o voce lăuntrică. Nimeni n-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adolescența cu umbrele și luminile lor și se deschidea În față hăul Închisorilor comuniste, care avea să ne surpe tinerețea (sau chiar viața) pentru cine știe cât timp și cu ce consecințe. Căutam să mi Înăbuș senzația dureroasă de ruptură și mă căzneam să mă las cuprinsă de frumusețea zilei pe care Dumnezeu ne-o oferea ca o binecuvântare.” Cam la jumătatea drumului ce duce de la gara Câmpina la satul Mislea (unde se află Închisoarea omonimă), uneia dintre studentele arestate (Sica) i se
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tristă, ca să ți-o consumi inventând. Descrierea Cavarnei a făcut-o doi ani după ce a cunoscut locul, însă de aici nu reiese artificiul sentimentelor. „Aș vrea să se reție în această carte miraculoasă atmosfera de la Cavarna, pe care m- am căznit s-o redau cât mai bine. Spațiul imens care se întinde acolo în fața ta și pustietatea impresionantă. Noaptea nu auzeam decât zgomotul mării, al vreunei uși de la vreo magazie goală, bătută de vânt, și al șobolanilor care se jucau în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nici aerul nu-l împiedică să se analizeze și să-i analizeze pe ceilalți: “Căzături la fiecare pas și lașități când te înspăimânți de cel mai mic obstacol. Unul din schiuri mi s-a desprins de la picior și m-am căznit o mulțime să-l prind. Mă așezam pe zăpadă dar mă încurcam în cele doua lemne. Îmi scoteam mănușile, dar îmi înghețau mâinile...Hotărât sufletul meu era prost construit. Cred că eram singurul care, cu tot frigul și zăpada, continua
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
cel mare al lui Martin Sheen, să faci rost de bani de la frații Weinstein și să ai premiera filmului în competiția Festivalului de la Veneția. Doar că toată această garnitură se întoarce împotriva filmului. Faptul că vezi vedetele pâlcuri, pâlcuri jucând căznit după indicațiile stângace ale regizorului, preluate după ureche din succesele momentului nu face decât să îți accentueze alergia. Hairspray - Intrigi de culise (regia Adam Shankman) e drăguț datorită subiectului creat de John Waters în filmul cu același titlu din 1988
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
cireșe. Pentru roman, nu, că n-a avut timp să-l înceapă. Într-un film al lui Nikita Mihalkov, în prima sa replică, eroul principal pictor spunea că o dată cu venirea verii începe și revoluția culturală. Apoi, același erou era prezentat căznindu-se să mute un divan mare, să-și poată organiza interiorul pentru sezonul cald. Și la Mihai începuse revoluția culturală. Ba chiar la inițiativa lui. Într-o zi, cămara; în alta, debaraua; holul, ferestrele, covoarele... Majoritatea după-amiezilor senine a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dată se uitau unul la altul și rîdeau. Trei zile la rînd, o blondă frumoasă a venit cu cîte o sacoșă de medicamente. În special, multe benzi cu pastile mici, albe. La început, a fost mai cu haz, că se căznea să explice unor tineri pentru ce sînt bune. A apărut o româncă, s-a uitat la ele și a strigat unei prietene: "Uite, are Biscutin(8". În febra cumpărării, nimeni nu mai cerea indicații de folosire. Apoi auzeai întrebări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și cînd merg la școală, jap!, rupeți, băieți, foile din carte, că ăla nu mai e. Nu putea să rămînă naibii mai repede cu o lună în străinătate, să tocesc mai puțin?!... Mihai și-a făcut de lucru cu Cristina, căznindu-se să-i închidă un cercel. În gîndurile lui, vorbele mamei au revenit iar: "Să cunoști bine familia fetei, să știi în ce lume intri", dar, atunci, n-a dat importanță. Era prea lovit de plecarea Teonei ca să mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
la întîlnirea din sala de festivități. Și eu, și George, se aprinde ea, gesticulînd, știam că nu Mateianu!... Pentru că-ntîi mi s-a propus mie! Cine ți-a propus? întreabă Mihai calm. Tamara rămîne cu mîna în aer. Înghite încet, căznindu-se, nodul care i s-a pus în gît. Mihai se ridică de pe scaun și clătește un pahar, îl umple cu apă și i-l oferă. Înțelege că nu va afla acum cine a vrut să deturneze sensul acelei întîlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Valburn ieși. Cu eleganță. *** Chestii culese prin barurile de homo: nume de botez, numere de telefon. O carte de vizită i se păru familiară: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți. HO-01239“. Nimic scris pe verso. Jack se căzni să-și amintească unde mai văzuse chestia aia. Un plan nou: să sune la numerele cu pricina, dîndu-se drept Bobby Inge, să bată apropouri la revistele cu porcării și să vadă cine mușcă din momeală. Sau să rămînă În apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oamenii de legătură dintre secții. Vreau să treci În revistă, zilnic toate rapoartele de pe teren, să le evaluezi și să-mi Împărtășești părerea ta mie, personal. Vreau rezumate scrise zilnic - un exemplar pentru mine și unul pentru Green. Ed se căzni să nu zîmbească, fiind ajutat de copcile din bărbie. — Domnule, pot face cîteva considerații Înainte să continuăm? Parker se lăsă pe spate În fotoliu. — Firește. Ed Începu să enumere: Unu: ce-ar fi să căutăm cartușe În Griffith Park și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
murdare. Pe Cathcart l-am identificat după o amprentă dentară parțială și din fișa cu măsurători luate la Închisoare, iar pe Lefferts după fișa dentară completă. Acum, vezi pantoful de pe podea? — Da. — Ei bine, din studiu reiese că Lefferts se căznea să ajungă la Cathcart, aflat la masa Învecinată, deși stăteau În locuri diferite. Era prostită de panică, fiindcă, evident, nu-l cunoștea. A Început să țipe și unul dintre bandiți i-a Îndesat În gură un pachet cu șervețele luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fasciculele de lumină erau Întrerupte de niște personaje În mișcare. Bud avu parte de un spectacol erotic doar pentru el. O sosie a Veronicăi Lake, goală pușcă, suplă, cu sîni plini. Blondă, cu părul tuns paj. Un bărbat o penetra, căznindu-se și contorsionîndu-se ca să poată fixa cum trebuie. Bud privea. Zgomotele străzii se atenuară. Făcu abstracție de bărbat și studie femeia: fiecare centimetru pătrat al trupului ei, În toate nuanțele luminilor. Merse cu mașina pînă acasă, dar nu vedea În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
altfel un fraier a fost toată viața lui. Fraier ca el Însuși. Preotul rosti cuvintele necesare. Ei răspunseră așa cum se cuvenea. Jack sărută mireasa. Îmbrățișări, bătăi pe umăr - cei dornici să le facă urări de bine Îi despărțiră. Parker se căzni să i se adreseze cu oarecare căldură. Ed Exley se strecură prin mulțime. Nici urmă de mexicanca lui. Porecle căpătate: „Ed Pușcociu’“, „Eddie Trăgaci“. „Cel mai mare erou din L.A.“ zîmbește la nunta unui polițist de duzină. Jack descoperi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înnegreau. Întrebări și răspunsuri venite prin negură, strigăte și scîncete ca printr-un văl - un zid care ținea fețele acelea la distanță. Reviste cu porcării, Cathcart, Pierce P. - tot acest noian de informații nu putea răzbate pînă la el. Se căzni să audă „Lynn Bracken“, dar fără alte conotații. PÎcla din jur se făcea tot mai neagră. Mickey Cohen, 1953, de ce ai fugit...? Sfîșie vălul pentru acel nume. Țipete care Îl făcură să se cuibărească În ceva moale. Peste tot În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să disting și altceva, un lucru pe care l-aș numi generic, transcendental și existențial, "scîncetul lui Noica", un scâncet pe care toți filozofii îl aveau, ca însemn, pecete, stigmat al alcătuirii lor umane și pe care aproape toți se căzneau să-l ascundă, să-l facă neauzit. Această pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toți: gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta. Plângeau pe tăcute, sufereau pe tăcute, aveau extaze, concupiscențe, căderi ― pe tăcute
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
capăt al unei lungi autostrăzi... Stinse lumina, fără prea multe speranțe de data asta... de ce să-și facă atîtea iluzii, dacă o simplă cută de cearceaf era În stare să-l Împiedice să ajungă la Ancón, oricît s-ar fi căznit. Țipetele Țanțoșei Îl treziră la miezul nopții. Se gîndi la cutremure, la erupții vulcanice și la Sfîntul Dumnezeu, dar nu se cutremura nimic În palat și, cînd sări din pat, Își dădu seama Îndată că nu putea fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]