592 matches
-
ocultare.. De fapt, ce s-a petrecut cu poetul între 28 iunie 1883 și 15 iunie 1889? Biletul transmis lui Maiorescu de soția lui Slavici indica, într-adevăr, începuturile unei întunecări a minții poetului sau numai punerea în mișcare a cabalei francmasonice interesate în moartea lui civilă? Concluziile noilor biografi care-au reconstituit evenimentele acestei perioade (este vorba de lucrările lui N. Georgescu și Ovidiu Vuia) converg spre ideea din urmă, dar Theodor Codreanu stabilește toate conexiunile între fapte, le perspectivează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu se poate duce pe terenul cifrelor, datelor și citatelor ci implică trăire metafizică oarecum. Dl Th. Codreanu însuși ne atrage atenția asupra acestui fapt, prin cărțile anterioare are d-sale. "Literatorul", nr. 1-2, 2-16 ianuarie 1998 Constantin TRANDAFIR Despre "Cabala antieminesciană" După Eminescu Dialectica stilului (1984) și după Modelul ontologic eminescian (1992), Theodor Codreanu revine cu a treia carte despre marele poet: Dubla sacrificare a lui Eminescu. În legătură cu prima, critica a avut cuvinte bune de spus, de la Edgar Papu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întreabă autorul, avându-i în vedere pe criticii epocii și după ei pe toți ceilalți, sau aproape toți și n-au recurs la o considerare critică a izvoarelor?" Pentru că, în dedesubturile cazului Eminescu se descifrează, din ce în ce mai deslușit, crede domnia sa, o cabală, o conjurație, în care s-au implicat forțe politice de un nivel superior, slujite cu abilitate de un diagnostic medical greșit, sau intenționat greșit și el. În primul rând criticul atacă șablonul conform căruia "Eminescu s-a coborât atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nimicniciile diurne și accidentale. Degradarea și agresivitatea gregară merg până acolo încât încearcă, dacă nu fisurarea, măcar macularea unei opere indestructibile. Referindu-se cu condescendență executorie la acești maidanezi în blugi sau în frac, Theodor Codreanu găsește explicația într-o cabală bine orchestrată și reiterată programatic, la momente aniversare, de către structuri disimulate sau fățișe, care se zbat să dovedească lipsa noastră de vocație creatoare și, în concluzie, impunerea unui statut colonial la toate nivelurile. Pentru a-l înstrăina de noi înșine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu) și s-a prelungit până în vremea postdecembristă. Cum s-ar zice, represalii antume și postume, parcă mai abitir decât în orice alt caz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îndemână de un veritabil plan maiorescian care nu excludea "sechestrarea" lui Eminescu, acea "arestare mascată" (Călin L. Cernăianu) ori detenție politică (D. Vatamaniuc), poetul fiind considerat irecuperabil de mentorul junimist. De unde și "ingratitudinea" de care se va plânge, repetat, Maiorescu. Cabala antieminesciană viza anihilarea ziaristului, trăitor "între lupi", cel care reușise "să se pună rău cu toată lumea" și care își impunea drept normă de viață adevărul (lucr. cit., p. 211). Incursiunea în epocă nu putea ocoli, "războiul diagnozelor". Cu documentele pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi un teren excelent pentru "campaniile" criticilor, scotocind prin magazia cu locuri comune. Pricină pentru care Al. Dobrescu, am văzut, s-a ocupat de detractori, cercetând textele și contextele. El nu se împacă, nicidecum, cu dictatura mitului, cu bigotismul; dincolo de cabalele politice, comploturile iudaice, fronda juvenilă și puerilă vrea să afle în ce măsură adversitatea, iscată și de resorturi psihologice, iritată poate de frustrante "ziduri de iubire" cade în gesturi blasfemiatoare, devenind hulă logoreică. Nu cumva se întreabă fals-inocent criticul ieșean și denigratorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau Șuțu era doar o strategie, o mască pentru ca de înlăturarea poetului sa nu fie nimeni acuzat. S-a vorbit despre surmenaj, de munca epuizantă de la " Timpul", dar nimic mai mult. Abia acum ne e lămurită toată tensiunea acelor zile, cabala urzită, atacurile concentrate împotriva sa, toate acestea stârnind reacția de apărare atât de firească la omul hăituit. Oare chiar o fi vrut Maiorescu să-l menajeze, să-l ferească abil pe Eminescu de consecințele implicării în acțiunile Societății "Carpații" declarându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de fapt, un demers demistificator, propunând adevărata demitizare a genialului poet-gazetar. Să fie vorba de o teorie prefabricată (cum zic aprigii contestatari), într-o epocă în care depune mărturie însuși Titu Maiorescu în a sa Istorie contimporană abundă intrigile și cabalele? Sunt toate aceste ipoteze de lucru simple "aberații" ale secretomaniei, "fără suport documentar credibil", dincolo de limita plauzibilului, rod al unei hermeneutici exaltate pe care o cultivă "justițiarii"? Se știe, tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a făcut să curgă multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
exaltate pe care o cultivă "justițiarii"? Se știe, tenebroasa zi de 28 iunie 1883 a făcut să curgă multă cerneală, analiștii ultimului val (printre ei, cărturari de calibru) pledând pentru o conjurație anti-Eminescu. Chiar poetul era obsedat de astfel de "cabale", considerându-se un om abandonat Eminescu, reamintim, îi va spune lui Petre Missir, în 1884, că el este "ein aufgegebener Mensch" / "un om abandonat". Theodor Codreanu, e drept, folosește sintagma "om sacrificat". Iar formula de "moarte antumă" a prins, bucurându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui tratament inadecvat (cura mercurială, dubla eroare a dr. Iszac etc.). Și, nu în ultimul rând, evidențiază aranjamentele de culise tentativele de descotorosire de inflexibilul gazetar conducând la moarte civilă: trădarea unor carpatiști măsluirile lui Titu Maiorescu în propriu-i jurnal, cabala francmasonică etc. Cartea lui Theodor Codreanu, rod al strădaniilor exploratorii întinse pe câteva decenii se citește pasional, ca un veritabil roman polițist; dar dincolo de spectaculos, de fidelitatea față de o zonă problematică, probată de-o viață, subliniem temeinicia documentării. Chiar dacă privim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
SERAFIMUS, 1999 [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, CU O PREFAȚĂ DE ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA]; EDIȚIA A TREIA, CHIȘINĂU, EDITURA CIVITAS, 1999 [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ] Ionel NECULA Mihai Eminescu și dosarul dublei sale sacrificări 60 Sergiu ARJOCA Un "de ce" dureros 62 Constantin TRANDAFIR Despre "Cabala antieminesciană" 63 Zoe DUMITRESCU-BUȘULENGA "Demitizarea" lui Eminescu? 66 Constantin CUBLEȘAN Disputele continuă 69 Ion FILIPCIUC O pagină eminesciană întreagă 73 Adrian VOICA Două cărți despre Eminescu 75 Ștefan MUNTEANU Cazul Eminescu 77 Adrian COSTACHE O carte... provocatoare 78 Gheorghe LUPU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concediu majorat cu 7 zile. ... Premiile în toate 3 categorii vor fi cele prevăzute în HCM nr. 420, care reglementează pentru întreaga țară sistemul premial. Articolul 2 Comitetul de radio va pune la dispoziția personalului de exploatare a stațiilor de cable hertziene, în mod gratuit hrană, îngrijire medicală, locuința, iluminat și încălzit precum și folosință echipamentului de protecție necesar la altitudinea respectivă, stabilindu-se norme de uzură pentru acest echipament. Articolul 3 Președintele Comitetului de radio este însărcinat cu aducerea la îndeplinire
HOTĂRÂRE nr. 1303 din 9 decembrie 1950 pentru stabilirea regimului special de remunerare a personalului ce va asigura exploatarea statiilor de cable hertziene ale Comitetului de radio situate la altitudini de la 600-2000 m. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120982_a_122311]
-
Marcel Iureș, Luminița Gheorghiu, Ovidiu Schumacher, Petre Lupu, Gelu Colceag, Răzvan Ionescu ș.a., în regia lui Dan Micu. S. B.: O întreagă echipă numai cu vedete. D. T.: Să fi văzut ce a ieșit la Tartuffe de Molière, și la Cabala bigoților, după Mihail Bulgakov, la Casa Studenților! A ieșit nenorocire! Cu distribuție uriașă: Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu, Georgeta Andrei, Rodica Tapalagă, Florian Pittiș, Valentin Uritescu, Mihai Mereuță, Aurel Cioranu, Luminița Gheorghiu, Adrian Georgescu, Mariana Buruiană, Ovidiu Schumacher, Ion Cocieru, Petre
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ugetările domnului Iacoban" se intitulează replica târzie a dlui Călin L. Cernăianu, prilejuită de apariția într-o gazetă a unui articol al nostru intitulat " Care-s dovezile?" O publică "Bucovina literară", revistă în care a apărut și textul dlui Cernăianu "Cabala antieminesciană", considerat de noi insuficient argumentat și suferind de scenarită catastrofică. Opinie pe care ne-o menținem intactă și după lectura întinsei replici cu observația că dl. C.L.C. a ratat de puțin prilejul unei polemici civilizate și la obiect, pretinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de poezie. Nu l-au interesat niciodată lucrurile mărunte, intrigile, fleacurile, coteriile, oscilațiile box-office-urilor, conjuncturile. Ai zice, parcurgând cele 1200 de pagini (!) reunite sub titlul "Contururi spectacologice crepusculare" (Ed. "Tempus", Ploiești) că lumea teatrului românesc nu-i traversată de accidente, cabale, gonflări artificiale, aranjamente... chiar de culise Ion Toboșaru o examinează olimpian, de sus, atent doar la articulațiile majore ale fenomenului și ignorând programatic ceea ce ar putea coborî teatrul în prea lumeasca împărăție a nimicului banal. Dar de ce contururi crepusculare? Thalia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nr. 1/1933, Fondul Teatrul Național Iași, referitor la concedierea marelui regizor A.I. Maican pare a fi nu numai pilduitor, ci și... actual: impresia subsemnatului, care a condus 11 ani același Teatru Național, este că istoria se repetă ciclic și cabala în domeniul teatrului nu-i invenție recentă, ci vine de departe și de de mult. Drept pentru care am dezvăluit întreaga lucrătură în postfața la cartea "Ion Sava" ("Junimea", 2004). Dosarul a mai fost consultat doar de câțiva cercetători, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
inscripționate "Osram". Mită! (Dac-ar fi ales cealaltă firmă, primea, desigur, scrumiere promoționale Tungsram). Tudor Călin reclamă ofuscat că a fost dublat într-un rol fără a fi consultat... De-a dreptul ciudat poate părea faptul că se implică în cabală și marele Ion Sava (de altfel, barem teoretic, rival într-ale regiei deși istoria teatrului românesc a impus formula "triumviratul Sava-Maican-Kiriacoff, văzut ca o "trinitate a insomniei"). Ce caută, în sumarul dosarului, declarația lui Ion Sava? Doar el afirmase că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a timpului, oferă elemente de înaltă valoare teatrală" ("Lumea", Buc., 6 aprilie 1946). Cu toată "înțelegerea urzelilor din teatru", Maican a ajuns să fie dat afară ca și Victor Ion Popa de altfel, concediat de la Teatrul din Cernăuți în urma unei cabale asemănătoare. Și iată-l pe Ion Sava declarând: "În diferite piese puse în scenă de subsemnatul, mi-a dat indicații menite să îngrădească o conștiincioasă îndeplinire a obligațiilor". Aș putea să văd în neașteptata formulare o... ironie subțire la adresa anchetatorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
denigratorilor, lovind scurt și cât se poate de dur în imaginea maestrului-idol care l-a adus în teatru, deschizându-i "orizonturi noi în creația artistică." Iată alt portret al lui Maican, complet deosebit de cele creionate de Sava înainte și după cabală: "Se îmbăta la repetițiile generale", ceea ce ducea, inevitabil, la "ilogisme, violență, atitudini paranoice", "întreținea între actori și Direcție o atmosferă de false informațiuni", "a încercat o acțiune de sabotare a Teatrului, determinând pe actori să protesteze împotriva unei curbe". Acuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la Institutul de Artă din București. Urât dosar! Dincolo de strălucirea reflectoarelor, magnificența costumelor și decorurilor, virtuozitatea unor interpretări, delirul entuziast al cronicarilor, dincolo de omagiul aplauzelor și făcând parte din însăși magia orgolioasă a teatrului, iată că-și ițește cornițele diavolul cabalei. Se stârnește, câte odată, în lumea scenei, un soi de vânt al nebuniei, care întunecă mințile și solidarizează otova întru demolare oarbă. Vor fi apărând probabil, după aceea, niscaiva regrete. Ei, și? Operația reușită, pacientul, mort. * Ș tie cineva ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu câtă fericită înverșunare s-ar arunca alde Cernăianu asupra ultimului episod din viața lui Petöfi. Care, certat cu guvernul și pedepsit de armată, dispare fără urmă după bătălia de lângă Sighișoara (iulie 1848). Precis că a fost vorba de o cabală și de un asasinat politic! Parcă-l văd pe bocciul ex-teleast Gheorghe ținând în palmă creerul lui Petöfi... * I storia României are înscrise în file (prea puțin cercetate) spectaculoase, disperate, discutabile și uitate tentative de "salvare națională", care și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numai datorită sprijinului general și pledoariei de excepție a lui Ibrăileanu. Când, la rându-i, Ibrăileanu a fost primejduit (se cerea scoaterea lui de la Universitate!), Al. O. Teodoreanu a ajuns până la a-l provoca la duel pe Giorge Pascu, sforarul cabalei. În 1932, toți scriitorii ieșeni au sărit în sprijinul năpăstuitului Bacovia, trei ani mai târziu, Kirileanu l-a salvat pe Iorga organizând o evadare... cu pluta, iar când, în 1933, a fost atacată crunt libertatea presei, condamnându-se în bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
medievală (ediția a II-a) 94. Erving Goffman - Aziluri. Eseuri despre situația socială a pacienților psihiatrici și a altor categorii de persoane instituționalizate 95. Michel Foucault - Hermeneutica subiectului. Cursuri la Collège de France (1981-1982) 96. Moshe Idel - Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretare 97. Alexandru Zub - Istorie și finalitate. În căutarea identității (ediția a II-a) 98. Adriana Babeți - Dandysmul. O istorie 99. Plinius - Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate (vol. V) 100. Andrei Oișteanu - Ordine și Haos. Mit și magie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
părăsit în caverne, al lui Isus răstignit, este mitul prin care accedem la lumină și de cele mai multe ori în acestea apare obsesiv eterna trădare. Pithagoras, inițiat în toate sanctuarele din lume, circumcis în Iudeea pentru a fi admis în secretele Cabalei (comunicate lui cu rezervă de către profeții Ezechiel și Daniel), admis la inițierea din Egipt la recomandarea faraonului Amasis, l-a definit pe Dumnezeu: un adevăr viu și absolut, înveșmântat în lumină. E ceea ce căutăm, Goethe trecând la Orientul Etern cerea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]