1,465 matches
-
lipsa de grijă față de o mapă încăpătoare se datora, de fapt, aceluiași motiv: oricare dintre respectivele obiecte i-ar fi împiedicat gesticulația precipitată și expresivă cu care își sublinia demonstrațiile. Omul părea să se afle mereu în mers, într-o cadență nu totdeauna ușor de urmat de cine îi era alături în clipa cînd își desfășura argumentele. După cîteva încercări de sincronizare, îți dădeai seama că ritmul alert era al întregii sale ființe, mînată de o mare sete de cuprindere a
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
tabieturi, ecouri în posteritate și că într-un puzzle de expoziție propune variante de limbaj adecvate sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența și limbaj studiat îndeaproape, îl recomandă pe Virgil Dumitrescu drept... pictor în vorbe, din școala caligrafilor persani. Toate cuvintele din această carte răspund unor horațiene epistole. Extrag (sincopat) dintr-o ars poetica : „Oricât ai fi de pornit pe cuvinte /.../ ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se revarsă...reținută totuși în umila admirație pe care i-o provoacă spectacolul viului. Saba profită ca nimeni altul de tehnica specială a enjambementului, această repartiție savantă în interiorul grupului gramatical, cu modificări sintactice de ritm, cu ruperi neașteptate ce lărgesc cadența majoră reușind să pună la contibuție și spațiul din preajma poeziei, și tăcerile care o preced sau o însoțesc. În fond, o asemenea poezie a eliminat ceea ce este superfluu și inconsistent înainte chiar de a se prezenta cu primul ei cuvînt
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
torentul acesta întins pe mai mult de două sute de pagini, două lucruri îți sar în ochi: ritmul cuvintelor lui Bernhard și redundanța lor. Ritmul e dat de încăpățînarea cu care scriitorul poate să repete o idee sau alta. În fond, cadența cuvintelor lui Bernhard pare a fi cea a unui om asediat de niște obsesii de care nu poate scăpa decît repetîndu-le. Și le repetă nu o dată, nu de două ori, ci de-a lungul a cîtorva pagini, ca într-un
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
tocmai datorită nevoii de a relua tu însuți ritualul repetitiv al lui Bernhard. Simți nevoia să-i repeți repetițiile - acesta e lucrul cel mai ciudat de care ai parte citind Vechi maeștri. Cu Bernhard, tonusul psihic al cititorului capătă o cadență vie, cu efect stenic: e ca un ritual de care ai nevoie pentru a căpăta o dispoziție prielnică scrisului sau vorbitului. Există un loc în Vechi maeștri unde Bernhard spune că lectura unei cărți nu se face citind-o de la
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
spus, în ce măsură Vechi maeștri poate fi supusă unei lecturi prin răsfoire și spicuire. Răspunsul este afirmativ: oriunde vei deschide cartea, vei da peste un eșantion reprezentativ din proza lui Bernhard, o proză în care torentul vorbelor curge sacadat, într-o cadență imprimată de frecvența cu care autorul știe să se repete.
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
culturală cu autori precum Dan Botta, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Mihai Moșandrei este o natură lirică și meditativă preocupată atât de expresivitatea stilistică, cât și de frumusețea etică, suprafirească. Este un căutător de absolut moral, scriitura sa având ritmuri și cadențe secrete asemeni rapsodicului epos antic care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
celestă, pentru că e supus tentațiilor, pentru că sfințenia reprezintă, în cazul lui, un deziderat, nu o împlinire. Sfinții nu scriu poezii. Numai păcătoșii au acest viciu nepedepsit, ca și acela al lecturii’’: Când pui urechea peste lucruri/ auzi înlăuntrul lor o cadență/ ce bate ca genunchii/ noului botezat/ în apa sfințită din cristelniță.// În fiecare lucru/ se află cel puțin un ascet/ mărturisind pe Logosul divin/ și cel puțin o caiafă/ ce va veghea/ ca el să fie răstignit pe deplin.’’ Este
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
a vieții: „zbaterea ca genunchii/ noului botezat/ în apa sfințită din cristelniță” este, de fapt, nepu tința disperată din spirit, din suflet, de a ajunge la esența pură, la lucrul primordial și divin, ce rezistă și apare ciclic, într-o cadență perfectă, generatoare de noi energii. Ascultați sufletul lucrurilor, lipiți-vă urechea de ele, încercați să păstrați aceeași cadență care a fost (con)sfințită de „apa sfințită din cristelniță”, apa primordială, topindu-vă în ea, refăcând cu fiecare botez legătura cu
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
din spirit, din suflet, de a ajunge la esența pură, la lucrul primordial și divin, ce rezistă și apare ciclic, într-o cadență perfectă, generatoare de noi energii. Ascultați sufletul lucrurilor, lipiți-vă urechea de ele, încercați să păstrați aceeași cadență care a fost (con)sfințită de „apa sfințită din cristelniță”, apa primordială, topindu-vă în ea, refăcând cu fiecare botez legătura cu momentul de început al lumii, întorcându-vă la acea vreme inițială, când „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra
Marginalii la Semnul Isar – Semn şi semnificaȚie sau despre ingratul statut de ,,caiafă” al traducătorului. In: Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară...) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA (ei, da, Poezia, în Ipostaza ei Marianică, de Poezie a Duhului, „melanholizând” după Armoniile Paradisiace
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
e un bildungsroman. Am crescut cu el. E drumul parcurs de un băiețel (noi am făcut un pas în față și am ales o fată a cărei atitudine era tot ce aveam nevoie) în transformarea sa în bărbat, cu o cadență tipică basmelor. O poveste savuroasă, inedită ce parcurge timpul și spațiul la fel de mult ca protagonistul său. Povestea vine tocmai din România și i-au luat 138 de ani să ajungă la New York. Ciudată, misterioasă, romantică, periculos de amuzantă atunci când nu
„Povestea lui Harap-Alb“, montată la New York de către doi români [Corola-blog/BlogPost/96601_a_97893]
-
alții. Eu m-am gândit că este un gest curajos ... Victor Ciutacu: Dle Ponta, nu am auzit din astea de la Băsescu. Victor Ciutacu: Dle Ponta, n-am mai auzit din astea de la Băsescu - mitocan, nesimțit - și cu repetiție, cu o cadență uluitoare. În acel moment, primul-ministru l-a invocat pe Bogdan Chirieac, despre care a spus că vorbește frumos și politicos, ”nu-l fac morsă”, conform stenogramei de pe site-ul Guvernului. Victor Ponta: Cred că nu e o jignire. Am spus
Ponta: Eu pe Chirieac nu-l fac morsă. Dați-i niște lămâi! by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/30727_a_32052]
-
să avem o mențiune că România nu mai respectă criteriile de la Copenhaga. Nu este o declarație de presă politicianistă, ci o îngrijorare profundă. Dacă nu reacționăm corect ca și politicieni la consolidarea părerii că România și-a reintrat demult în cadența statului de drept, riscăm... Cei care mai cred că mai este esențială îndepărtarea președintelui se înșeală, iar cu mine nu vor putea negocia independența instituțiilor. - Impresia mea a fost că ieri s-au creat niște confuzii. N-am intrat în
Traian Băsescu îl atacă pe Crin Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41253_a_42578]
-
acum din nou la Oppler, dar la brațul altcuiva; poetul ascultă, plîngînd, aceeași gavotă care... Sentimentalitatea ieftină abundă în pre-poemele în proză ale lui Petică; dar ceea ce rămîne pînă la urmă din iubirea apusă sunt magia muzicii și a primăverii, cadența frazelor, împărțirea bucății pe paragrafe construite simetic, asemenea unor strofe. Poemul a luat naștere în mijlocul cotidianului. Gavota depărtată a plecat de la rememorare sentimentală și a dus la nașterea unei noi forme artistice, lăsînd în urmă iubita necredincioasă, berăria Oppler și
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
fi forma cea mai meschină de terfelire a gîndirii speculative: filosofia de catedră. Munții Elveției îi vor sluji drept ospiciu în aer liber, iar viața i se va prăbuși în același ritm cu care își va scrie cărțile: într-o cadență gîfîită și tot mai rapidă, care va culmina cu scrisoarea din 4 ianuarie 1889, pe care, trimițînd-o lui Deussen, o semnează „Dionisos”: „După ce a reieșit în mod irevocabil că eu am creat propriu-zis lumea, apare prevăzut în planul lumii și
Alumnus portensis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4072_a_5397]
-
ei de conspirație! Să fim obligați să trăim unu-n curu’ altuia, laolaltă cu toate scursorile pământului! Vreți să ne băgați la balamuc, să ne fiarbă creierii, asta vreți, futu-vă-n cristelniță!”), cartea e construită poematic, cu ritmuri și cadențe, cu refrene. Cu umor. Relațiile interumane ard ca niște firave artificii, apartenențele sunt fluctuante, uniunile înșelătoare. Arkadia e un fagure ciuruit în care personajele încearcă în van să secrete noi certitudini. Iluzii înșelate, limitări angoasante infantilizează periculos omul lumii contemporane
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
derivatele lui devin adevărate laitmotive ale cărții („amintiri mincinoase”, „pereții fără de amintiri”, „să mă amintești”, „ce poreclă are prima ta amintire” și altele asemenea). Că aceste sintagme își pierd, în cele din urmă, concretețea, ajungând să conteze doar la capitolul cadență, n-ar fi numaidecât o problemă. Lucrul ar putea fi interpretat și ca un gest perfect conștient (simplist sub raport poetic, dar singular eficace). Regretabil este însă faptul că acest regim al memoriei corupe, nu doar o dată, frumusețea în principiu
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
omorât viitorul”, în diferite formulări, este aproape un clișeu. Tipic, pentru oamenii care nu-și conduc viața după capul lor. Relația lor cu timpul suferă de aceeași logică a dependenței. Rică aude bătând orologiul de la Stabiliment, și se gândește la cadența rondului lui Dumitrache. Mușteriul, apoi amicul din C.F.R. își potrivește ceasul după Mița. Stavrache își împrumută anii din viață de la frate-său, socotind soroacele trecute de când trebuia să fi murit. Previzibil, nici o socoteală nu iese. După ce-i face valetului un
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
ăsta. Nu și-a dat seama că drumurile exilului abia acum începeau și că într-un fel, aveau să continue la infinit, pentru că nu avea să atingă niciodată destinația. Ravitch era vrăjit de poveste. În timp ce Gerda vorbea, respirația lui urma cadența vorbelor ei. Avea ceva magnific în felul de a povesti; era în elementul ei. Avea siguranța unui povestitor înnăscut, atragându-l, momindu-l. Nu mai era Gerda, era Șeherezada. - Din Genova, Issac Benveniste a plecat către Veneția și de acolo a
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
în toate măruntaiele mele de lepădătură soarele tău de crepuscul prin toate razele s-a pornit să mă doară interiorul unui cuvânt sau doar umbra peceților care cad - desfoliat trandafir cu cătușe pe fiecare petală nostalgică - (ci adu-mi în cadența ofilirilor și renașterilor atavice bard poezia scrijelată cu briceagul, neblândă neantinevralgică) paveze-n ciuturi de sânge se-nmoaie, vorbele în răspăr iată un ciob de gravat pe o rană: mă întunec și iluminez întru adevăr înscrisuri pe piele în rugul
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
dusă ,la adăpostul unei blănițe de șoarece/ (cu gîtul tăiat de lama/ așezată între slănină și cașcaval)" (alonzanfan). Maxima indignare a poetei se manifestă în legătură cu destinul poetului în lume, îndeosebi într-una ,bizantină", dar nici atunci tonul nu iese din cadența sa egală, iar aerul sec, intelectualizant, nu dispare: ,și cum să lupți tu împotriva/ predicatelor polifoniei acesteia/ cu iz bizantin/ cum să-i momești eteriile/ în culoarul îngust și să-i/ spulberi în mlaștinile sintaxei/ cavaleria infanteria (...) sunt cuvinte ușoare
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
am fost dusă de tata la grădinița germană de pe strada Măcelarilor. Ce vedeam îmi aducea aminte de acel timp. Dar erau și aspecte care mă nedumereau în spectacolul străzilor berlineze, precum mulțimea uniformelor militare, a oamenilor care băteau pasul în cadență, la început părându-mi-se că fac parte dintr-o reprezentație teatrală desfășurată într-un spațiu cazon. Nu înțelegeam ce se întâmplă. La câteva zile după sosire am fost și mai nedumerită de apariția unui grup de bărbați în uniformă
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
drame și întâmplări ale unor personaje imaginate de mine, purtate în adâncul ființei mele. Îmi duceam viața în perimetrul unei căsnicii normale, netulburată de conflicte casnice sau de evenimente ivite intempestiv. Totul se desfășura cu regularitatea unui orologiu, într-o cadență de netulburat, totul era perfect în regularitatea unei vieți care curgea asemenea apei liniștite, domoale. Era prea bine, fără asperități și fără stridențe în felul cum decurgea viața noastră. Soțul meu avea frământările lui legate de profesie și de viitorul
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
arbor sădit/ lâng-un pârâu/ ce dă din trupu-i roadă/ fără ca frunzărimea/ să i se ofilească/ va duce tot ce-ncearcă/ la cel mai bun sfârșit.” Fiecare din cele două tălmăciri își are câte un pasaj mai izbutit, cât mai aproape de cadențele originalului. Un Vicleim castilian, din secolul al XII-lea, dar descoperit prin 1785 de don Felipe Fernandez Vallejo, are 147 de versuri polimetrice - cu predominarea celor de 11 și 7 silabe. Venerabila relicvă literară, precedând literatura dramatică spaniolă, răspunde ritmurilor
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]