1,214 matches
-
Cât de imprevizibil i se înfățișa acum viitorul și cât de neclară era semnificația acestei mărunte acțiuni. Hattie coborî la șapte treizeci. John Robert, aflat în bucătărie, îi aruncă o privire. Fata arăta obosită și palidă, dar îmbrăcase un capot cafeniu, „de domnișoară“, pe care i-l împachetase Pearl în valiză, și se pieptănase cu părul ridicat în creștet. La întrebările lui în legătură cu ce ar prefera să mănânce la micul dejun, răspunse că nu dorește decât o ceașcă cu cafea. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ciudată ațâțare amestecată cu groază în fața spectacolului acestui om de care se temuse întotdeauna, redus acum, în prezența ei, la un cerșetor care-i implora înțelegerea. — Bine, în ordine, spuse Hattie, nervoasă. Degetele ei se jucau cu gulerul capotului cafeniu. Își împinse ușor scaunul, îndepărtându-l de masă. — Nimic nu e în ordine! Spuse John Robert, izbind cu pumnul în masa fragilă, de pe care căzură pe podea câteva tacâmuri. Se ridică, își târșâi pașii în celălalt capăt al încăperii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și dracu' mai știe a ce. Domnișoara are peste șaptezeci de ani și nu depune nici un fel de efort vizibil, ca să-i ascundă. Ține cură moderată de slăbire și nu se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o grijă! Situația e sub control! Diabolus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu o cămașă-pieptar din ochiuri dese de sârmă, lungă până la cingătoarea lată, cu pafta de fier. Alături de el, un călugăr franciscan mai vârstnic, dar încă viguros, cu părul, mustața și barba cărunte și cu o pleșuvie avansată, înveșmântat în rasa cafenie groasă a Ordo Fratrum Minorum, Ordinul Fraților Mici, Câinii Sfântului Francisc, Poverelul. "Dumnezeule mare, dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba!" suspină Fratele. Declanșate de interferențele și descărcările de câmp și de vârfurile de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sînt discrete, În schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mese, În spațiul enorm, fac și eu ce face toată lumea, mănînc cu poftă. Dar cîinii par aceiași ca la Hațeg. Mă opresc și Îi privesc o clipă cum se hîrjonesc pe aleea prăfuită, flocoși și murdari, și un cîine semeț, cafeniu, se Îndepărtează plictisit. Îl privesc oarecum intrigat și, ca să-mi treacă, ca să-mi alunge Îndoielile, se oprește și Își Întoarce botul spre mine. Mă fixează cu doi ochi de culori diferite. Dau peste Bogdan la locul de fumat din fața dormitorului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
emite un sunet clar, puternic, o singură notă, fără inflexiuni, fără variații, un sunet ca de trompetă, Învăluit În aburi - nu-l aud cu urechile, Îl aud cu fiecare atom al făpturii mele eroice. Alături de el, În picioare, un cîine cafeniu, ascuțit, cu urechile și botul ascuțite, cu ochii de două culori diferite, ne urmărește tăcut cum trecem, dînd Încet din coadă. CÎinele, cred că din pricina sunetului emis de bărbos, levitează la cîțiva centimetri de sol. Cristian Îmi povestește foarte animat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu-l grăbim, o luăm Încet. Pe poteca ce merge Înainte, drept, pe lîngă calea ferată, pînă cînd se transformă Într-un fir care tremură ca o halucinație În soarele de mai. Undeva pe firul potecii tremură altă halucinație: cîinele cafeniu cu ochi bicolori, urmărindu-ne tăcut cum ne consumăm tinerețea, de pe un mal Înalt de pămînt, Îmbrăcat În maci și romaniță. — Ai Înțeles? Tu ce credeai, că-l faci pe colonel cu hîrtia aia și o pungă de cafea? Uaaa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fapt, asta e salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un pic mai multă decît ar trebui să fie, face pe monturi un fel de flori fleșcăite, cafenii; și o angoasă Îmi țipă În cap. Cum o fi să te trezești prins Într-o mașinărie care s-a consumat, i se lăbărțează caroseria, nu mai e bună? Cum o fi să te uiți la tine și să nu-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atârnându-i peste pragul de lemn vopsit în alb. 13. Intrasem în decembrie. Începuse zăpada, frigul, înghețul. Ținutul, aflat în largul câmpiei, stătea în bătaia crivățului. Totul s-a retras aici și renaște sub haloul înalt al șemineului de teracotă cafenie al doamnei Pavel, căci ea hotărâse, cu numai trei ani în urmă, înlocuirea în toate camerele a sobelor înalte cu flise albe, de o estetică convalescentă ce se reclamau a fi schimbate, după patruzeci de ani de ființare a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îi spusei, sunteți invitatul meu. El rămase din nou stânjenit, și peste trei sferturi de oră închinarăm paharele pentru viitorul Anei și al întregii familii. Eram în restaurantul din centrul orașului, cu draperii galbene, străvezii, lungi, voaluri unduitoare peste lambriurile cafenii, executate în partea de jos a pereților, sub ferestrele înalte terminate în semicerc: „Restaurantul Francez”, veche denumire rămasă dinaintea războiului, firmă care peste doi-trei ani, odată cu falimentul patronului, va fi coborâtă în uitare. - Și cine ziceați că e viitorul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decât una din cele multe ce se auzeau sub ferestre, ale trecătorilor de pe stradă. Deschise și aici ferestrele, perdelele micului salon nu erau albe asemeni celor din sufragerie, ci cafenii. Trecătorii erau îndeosebi tineri, fete, băieți, li se auzeau clar vocile vioaie. Ieși pentru puțin la fereastră să privească; își rezemă coatele de pervaz. Era, în substrat, o evadare din liniștea ce începea să fie din nou apăsătoare, a odăilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
anevoie, cu pași mici, răsuflînd din greu și ținîndu-se de tulpinile arbuștilor ieșiți În cale, pentru a nu aluneca pe stratul de pietriș instabil cărat la vale de viitură. Acolo unde nu Întîlneau pietre, solul era acoperit cu o mîzgă cafenie Încă și mai alunecoasă. Apoi, după ce trecură de coama acelei coline, umbra deasă a pădurii Începu să se subțieze și În curînd ajunseră pe un platou lipsit de vegetație, a cărui margine opusă era străjuită de un perete stîncos tăiat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu se despărțea. Cred că dormea cu ele. Când părinții lui au fost nași la o nuntă, el, nașul mic, era Îmbrăcat cam așa În timp ce pășea În fruntea alaiului: cămașă albă cu mânecă scurtă, cravată de pionier la gât, pantaloni cafenii din stofă, călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu numai de industria forestieră (Polonia a plătit 1,5 mild. USD), ci și de turism (ex. Muntele Fichtellberg situat la granița dintre Germania și Republica Cehă și Slovacia este o imensă întindere cu copaci morți și rămășițe de culoare cafenie). Tot din cauza poluării, monumentele istorice suferă modificări în timp, poluarea accentuând destul de mult procesul degradării. Este vorba de monumentele atheniene, unde coroziunea acidă a dus la deteriorarea lor în ultimii 20-25 ani mai mult decât în cei 2400 de ani
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
este văzut mai degrabă ca un simbol al inspirației, concretizat prin spontaneitatea/originalitatea persoanei. El definește, în același timp, un sentiment al fericirii persoanei guvernate și de o lipsă a inhibiției, evidențiind dorința de schimbare, centrarea pe investigație și productivitate; - cafeniu/maro - văzut ca un amestec între roșu și galben are ceva din fiecare - reprezintă rădăcinile persoanei, securitatea căminului și a familiei acesteia. Centrat pe corp, el semnifică nevoia de confort (unele studii indică faptul că era culoarea preferată după cel
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
culoare brun negricioasă. Carnea proaspătă-reacția este negativă atunci când după cele 15min, hârtia de filtru a rămas albă pe toată suprafața sa Carnea este relativ proaspătă - reacție slab pozitivă când,după același interval de timp, hârtia de filtru capătă o tentă cafenie,mai accentuată pe margini. Carnea este alterată - reacție pozitivă,atunci când în primele minute hârtia devine cafenie, iar către sfârșitul intervalului de 15 min culoarea devine brun negricioasă pe toată suprafața sa. XII.4.4. DETERMINAREA AZOTULUI UȘOR HIDROLIZABIL Azotul din
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
albă pe toată suprafața sa Carnea este relativ proaspătă - reacție slab pozitivă când,după același interval de timp, hârtia de filtru capătă o tentă cafenie,mai accentuată pe margini. Carnea este alterată - reacție pozitivă,atunci când în primele minute hârtia devine cafenie, iar către sfârșitul intervalului de 15 min culoarea devine brun negricioasă pe toată suprafața sa. XII.4.4. DETERMINAREA AZOTULUI UȘOR HIDROLIZABIL Azotul din grupările aminice este pus în libertate prin hidroliza cu o bază slabă și împreună cu amoniacul liber
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
general, legitimată chiar de narațiune. Astfel, personajul din povestire ajunge să se oprească pentru a contempla spectacolul descris cititorului: Ajuns la capătul ogorului, își ridica ochii și privea fără să vadă ceva, răsuflând o clipă. Erau ziduri scurte, o pată cafenie de ardezii vechi [...]246. Al doilea paragraf, schimbarea de "ogor" textual coincide în povestire cu sosirea personajului la capătul ogorului. Prima frază joacă un rol demarcativ care subliniază și limita inserției, dar o și atenuează, legitimând-o (secvența narativă are
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de aer transportată rapid în sus. Din acest motiv, materialul condensat se generează la baza norului, cu alte cuvinte norul “se clădește” de jos în sus. Totuși, nu aceasta e situația și pe Venus, specialiștii comparând nebulozitatea venusiană cu norii cafenii ce acoperă unele orașe supra-industrializate, deci cu ceața produsă prin poluare și efecte fotochimice, ce pe Pământ se cheamă foto-smog (smog chimic). * Vor ajunge oamenii pe Luceafăr? Se mai numește și Luceafărul de dimineață sau de seară și într-adevăr
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de pe Marte, oamenii au putut contempla un peisaj străin, însă nu straniu, suprafața ușor ondulată a unui deșert vulcanic, claritatea imaginii permițând observarea și pulberii fine depuse pe suporturile metalice ale sondei după impactul cu solul. Culorile predominante erau galbenul, cafeniul și roșul, cerul având o nuanță galben-portocalie, datorită pulberilor foarte fine suspendate în aerul marțian. Misiunea științifică a navelor a fost orientată în căutarea indiciilor vieții pe suprafața planetei, cercetările exobiologice pornind de la punctul de vedere realist că aici există
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
în această lume cenușie, ca o izbucnire atipică, nu este o flacără orbitoare, multicoloră, sau fulgerul albastru al unei descărcări electrice. Răul e banal, pentru că există pretutindeni. Îmbrăcămintea cenușie a lui Eddie Mars este un perfect echipament de camuflaj, după cum cafeniul hainelor lui Canino trădează natura teratomorfă a ucigașului plătit. Nu trăsăturile feței, nu gesturile sau limbajul îl caracterizează pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talentul impresionant de a-și ascunde ghearele în catifeaua agresivă a insignifianței: Era un om cenușiu, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
când s-a așezat. Bâzâitul a încetat. Uite-o. Atunci a sunat telefonul. Am întins mâna stângă încet și cu răbdare. Am ridicat ușor receptorul și am șoptit: - O clipă, vă rog. L-am lăsat apoi cu grijă pe sugativa cafenie. Musca era încă pe colțul biroului, lucioasă, albastră-verzuie și plină de păcate. Am tras adânc aer în piept și am plesnit-o. Rămășițele ei au traversat jumătate din încăpere și au căzut pe covor. M-am apropiat, am apucat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]