403 matches
-
Barbu Solacolu din partea fratelui său Theodor, aflat la Buenos Aires, Ion Vinea precizează: „Pseudonimul de Tzara l-am găsit eu, în 1915, într-o vară petrecută la Gîrceni (Vaslui). La numele de Tristan a ținut morțiș, ceea ce i-a atras infamul calambur de «Triste Âne»” (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu Ion Vinea“ din volumul Evocări. Confesiuni. Portrete, Editura Cartea Românească, 1974, pp. 256-260, textul reia o scrisoare publicată în România literară, nr. 18, din 30 aprilie 1970). Așadar, Vinea a găsit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
culturale grotești, cu denudări stridente ale convenției literare („Astfel a fost ucis bătrînul Hamlet de soția care i-a distilat esența de năpîrcă în tubul acustic”, „Atît de intensă și de strindbergiană e reciproca noastră aversiune”, „pamfletarul Arghezi surîdea cîinește”), calambururile („Pe iubita mea o cheamă Aliluia. Pe tatăl ei l-a chemat Ali, deși era turc, iar pe mama ei, Luia. (...) Numele acesta e comod căci își găsește aplicația în toate împrejurările”) și celelalte ingrediente sînt subordonate unei „teze” antiromantice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un portret al autorului și cinci desene de Marcel Iancu, plus un desen de Milița Petrașcu) a fost primit cu amabilitate de critica modernistă (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Lucian Boz, F. Aderca): facilitate umoristică, inteligență risipită în artificii sterile, calambururi ș.a, lipsa sensibilității compensată prin fantezism ironic și virtuozitate imagistică sînt cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici și spiritul cultivat - trăsături prezente cu deosebire în „nuvela” Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un autor solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc o „luciditate” amuzantă, care nu pierde niciodată controlul și care (spre deosebire de dicteul automat al suprarealiștilor „gravi” și „lirici”) produce rîsul. Cum? Prin „calambururi de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată cu aparențe de corectitudine”. Criticul rămîne însă mereu la suprafața textului. Apropierea „jovialității” lui Urmuz de fumismele lui Alfred Jarry și Charles Cros, stabilită în „Curs...” (și deja loc comun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea „echivocurilor” lingvistice emisă de cel din urmă e negată prin introducerea unei opoziții între jeu de langage (categorie a „gratuitului” și „amuzantului”, în care intră calambururile de care vorbea G. Călinescu și echivocurile invocate de Vianu) și coup de langage (categorie „de adîncime” proprie poeticii urmuziene). Una dintre cele mai interesante opinii privește „sensul major al viziunii la avangardiști”, anume „descentrarea umanului în ierarhia universală”. Descentrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar acesta mi se pare deosebit pentru că folosește, cu oarecare discreție, un paronim pe care nu-l pierde din vedere și în sensul său adevărat. De obicei, joaca cu paronimele este acceptată mai degrabă fără altă finalitate decît gratuitatea unui calambur. Apropul cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest caz pentru a obține o satisfacție evident frivolă. Cric vechi în iarbă te pune însă pe gînduri. E posibil să-ți închipui un vinci, un vîrtej desuet și expirat pentru
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
reabilitează pe vechi, îi asigură și patina, și farmecul unei vechimi prestigioase, ușor înclinate spre veșnicie. Dar încă nu te aștepți la mai mult decît această gratulație a unei omofonii jucăușe. Autoarea nu s-a mulțumit însă cu un banal calambur, n-a uitat de cricul uitat în iarbă și a ținut să-l pună nu doar în valoare ci și în acțiune. Și a reușit o neașteptată performanță: cricul, cu scîrțîitul lui greoi și răbdător, scoate domol luna din pămînt
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
gândit superlativ în momentul acela: una din porțile de ieșire din universul acesta. * Dragostea nu poate fi justificată, argumentată, o crimă, însă, da. „L-am ucis pentru că“ nu are aceeași valoare de adevăr cu „îl iubesc pentru că“. În mod evident, „calamburul nu este compatibil cu crima“, ar spune Stendhal. Însă și ucigașul, și îndrăgostitul sunt posedați de același delir, amândoi se situează în același orizont al delictului față de rațiune. Ca victimă fericită, îndrăgostitul spiritua lizează pulsiuni zoologice care îl apropie de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
bun prilej de cunoaștere și autocunoaștere. M. Gherasim V. Ghica se ipostaziază ca un atlet al gândului frânt, concentrat și sagace, rotunjit la dimensiunea unei constatări sau povețe. De bună seamă că în toată această gimnastică a minții, ironia, satira, calamburul fac parte din galanteria genului. Ionel Necula Dacă am putea retrăi vremea lui Socrate, multe din gândurile care însuflețesc aforismele lui V. Ghica ar fi îngăduite pe planeta dialogurilor. Scuturând pomii de toamnă și de sunete zimțate, cărțile lui suplinesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stele într-un cer încă palid. Conversația continua într-o bengaleză colocvială, din care nu pricepeam decât foarte puțin; de altfel, nici nu încercam să pricep și nu tresăream decât la râsul Maitreyiei, pe care Khokha îl alimenta cu nesfârșite calambururi și schimonoseli. Probabil că ea observă sfiala mea, căci mă întrebă, în englezește, dacă nu sunt prea obosit și dacă n-aș voi să mă distrez ajutînd-o în ceasurile mele libere să termine catalogul bibliotecii d-lui Sen. Aceasta m-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un portțigaret de chihlimbar. Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dansa sau de a călători! De altfel, și acuma trebuia să se observe la fiece moment ca să-și domine instinctele. Prezența lui Rîal Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă observase că Grigore ține la el, căuta să învioreze pe Nadina cu glume
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Orientului, de vreme ce tratatul este destinat să conserve Imperiul otoman. Este de observat că unii istorici sovietici se situează pe acest punct de vedere, ignorând esența dedesubturilor sale. Prusia și Austria n-au protestat oficial, dar Metternich a afirmat printr-un calambur ceea ce nimeni nu punea la îndoială: Turcia nu mai este „strălucita Poartă”, ci „strălucitul portar” al Rusiei. Țarul nu înțelegea să minimalizeze efectele politicii sale orientale asupra Vienei și Berlinului, și aceasta cu atât mai mult cu cât el se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de timpuriu în jocul copilului, care operează asupra cuvintelor. La adult, se exercită prin valorificarea - cu efect umoristic - a similitudinii unor cuvinte sau grupuri de cuvinte cu sensuri diferite, a ambiguității unui context. Se realizează în jocurile de cuvinte, în calambururi etc. După A. Ombredane, citat de A. Cosmovici, funcțiile limbajului ar fi în număr de cinci: semnificativă, dialectică, practică, afectivă, ludică, la care se adaugă a șasea, funcția cathartică. Prin intermediul acestei funcții, recunoscută și de psihanaliști, vorbirea, ca și reprezentările
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor din spița cronicarilor, iar N. este cronica lui, prin care, păstrând proporțiile, îl precedă pe I. L. Caragiale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
trei. Și de atunci, de cîte ori mă întîlnesc cu Ovidiu Moldovan, ne întrebăm unul pe celălalt: "Ai mai băut la ilegaliști?!". Apoi fugim în noapte, conspirativ, ca-ntr-un film de Francisc Munteanu... Goangele... lui Goangă Titlul nu caută calamburul cu orice preț; mi-am amintit de acest mare cîntăreț de operă și pedagog, deoarece a fost un exemplu paradoxal, amestec de geniu și gafă, de sublim și poznă; azi, la atîția ani de la trecerea sa în neființă, să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știe de ce, dar n-au de gînd să se sinucidă, În care cred că se Îndrăgostesc, dar la o adică Își lasă iubita de izbeliște, care au citit printre picături niscaiva literatură pe care se mulțumesc s-o maimuțărească În calambururi gratuite. Pornind de la titlu: Mémoires d’un jeune homme dérangé sînt mustățile puse titlului Mémoires d’une jeune fille bien rangée din 1958 ale Simonei de Beauvoir. Frédéric Beigbeder este acel scriitor-copywriter care știe azi ce va citi cititorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sa.// Ody și Siny/ sunt două personaje/ care n-au nici în clin,/ nici în mânecă/ de-a face cu istoria") sau cele aproape aforistice, care amestecă în doze bine calculate cinismul și (auto-)ironia amară, rizibilul slogan electoral și calamburul facil, probabil pentru a mai atenua din gravitatea reflecției, așa cum se întâmplă în peSemne: "aveți încredere!/ istoria e mereu/ de partea turmei.// cei din turmă/ vor fi cei dintâi/ păcăliți -.// semne bune/ anul are!// semne bune./ anulare-." În fine, valențele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rivuluție, Wagner "doar poate la restaurante proaste să se potrivească", Ruy Blas de Hugo se metamorfozează într-o "superbă copilărie dramatică", în Hatmanul Baltag (operă bufă în trei acte, în colaborare cu Iacob Negruzzi) se introduc jocuri facile de cuvinte (calambur, măgar-ambur sau Iată în ce hal, în ce halat am ajuns!) iar în celebra traducere Roma învinsă își fac loc expresii pe care le-am putea presupune în repertoriul Ziței sau Vetei: "Iubite, resignează, precum resignez eu, / Nu tulbura a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
i-au evocat; Boswell l-a evocat pe prietenul său Johnson cu multă căldură; Aubrey, de exemplu, deși vizibil înzestrat cu spirit caustic (wit), se mulțumea să citeze admirativ vorbele de duh ale eroilor săi, nu-i sacrifica de dragul unui calambur; referința la articolul marelui Thomas Babington Macaulay despre Boswell pentru Encyclopaedia Britannica e întru câtva mai pertinentă, ca multiplă mise en abîme: „Chick” scrie despre Macaulay care scrie despre Boswell care scrie despre Johnson care scrie despre etc. Ce va
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
retrograde; - dismnezii, paramnezii, confabulații etc. f) Aprecierea stării de dispoziție și a vieții afective pune în evidență următoarele aspecte: - indiferentism afectiv, dispoziție tristă, depresivitate, plâns, asociate cu un monoideism trist, bradpsihic; - expansivitate, dispoziție euforică, polipragmazie, râs, tendință la exprimare prin calambururi, fugă de idei, gândire prin asonanță, moria; - închidere în sine, răceală afectivă, indiferentism, inafectivitate. g) Evaluarea formelor de expresie (verbală, mimică, scris, desen) și a comunicării bolnavilor privesc o serie de aspecte, dintre care cel mai important este limbajul verbal
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială și euforică, atitudine amicală, familiară; b) comportamentul se caracterizează printr-o mare labilitate psiho-motorie, polipragmazie dezordonată, putând atinge formele agitației psiho-motorii cu manifestări coleroase, violente, antisociale; c) limbajul se caracterizează prin logoree, strigăte, vociferări, calambururi sau expresii obscene, limbaj moriatic; d) dispoziție afectivă euforică, bună dispoziție însoțită de strigăte, cântece, gesticulație largă, adesea dezordonată; e) tulburări de ordin intelectual manifestate prin atenție distributivă, de o mare labilitate, dar incapabilă de a se fixa pe ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele tipuri de parafrenii: Parafrenia schizofrenică în care delirul se exprimă printr-un tip de gândire autistă cu stereotipii, neologisme, bizarerii și care corespunde parafreniei fantastice din clasificarea lui E. Kraepelin. Parafrenia expansivă sau maniacală caracterizată prin exaltare euforică, ironii, calambururi, delir nesistematizat, dar lipsită de agitație psihomotorie. Sindromul Cottard, caracterizat prin delir de negație, de enormitate absurdă, idei de transformarea organelor interne și imobilitate afectivă. Este tipul denumit de Ch. Nodet, „parafrenia melancolică”. Deliranții pasionali M. Dide și P. Guiraud
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cromozomiale, caracterizat prin facies mongoloid, malformații somatice, renale și cardiace, stare de idioție. Monomanie: termen ieșit din uz, desemnând tulburări psihice izolate, de regulă unice, sau deliruri parțiale. Moria: tulburare psihică cu caracter jovial-expansiv, limbaj caracterizat prin jocuri de cuvinte, calambururi obscene sau expresii triviale, specific afectării lezionale a lobilor frontali. Mutism: atitudine caracterizată prin refuzul voluntar de a vorbi în absența oricăror afecțiuni centrale sau periferice ale sistemului expresiv al limbajului. Narcisism: atitudine egofilă de „întoarcere către sine”. Comportament individual
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]