360 matches
-
atentat, îl comunică „Frăției” și reușește apoi să-l dejoace. El îi salvează astfel viața lui Buză de Iepure. Apelând la sprijinul Elisaftei, cumnata locotentului Deivos (Enikõ Szilágyi), pe care o curta Mărgelatu, acesta din urmă este prins de obștea calicilor și închis într-o pivniță. Dările mari cerute negustorilor determină o revoltă spontană în oraș, iar mai mulți oameni ai „Frăției”, dar și cerșetori, sunt arestați de Agie. Domnitorul dispune arestarea Strigoaiei. Aceasta fuge și-l eliberează pe Mărgelatu. Strigoaia
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
pivniță. Dările mari cerute negustorilor determină o revoltă spontană în oraș, iar mai mulți oameni ai „Frăției”, dar și cerșetori, sunt arestați de Agie. Domnitorul dispune arestarea Strigoaiei. Aceasta fuge și-l eliberează pe Mărgelatu. Strigoaia adună pe membrii obștei calicilor în fața porților închisorii, cerând eliberarea celor arestați. Lor li se adaugă și Mărgelatu care solicită eliberarea membrilor arestați ai „Frăției”. Au loc lupte, dar Agia intervine cu tunurile și înăbușește răzmerița. Într-un act de vitejie, Buză de Iepure este
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
scenariu de Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail, episod în care se dovedește că Bot-de-iepure este un biet copil lepădat, că deși Agatha îl dușmănește pe Mărgelatu, tocmai ea îi salvează viața, că „taxele de protecție” existau și în mahalaua calicilor de acum două secole și alte „mistere” traduse din literatura vetustă de gen în ample compoziții policrome și previzibile „lovituri de teatru”. „Politichia”, însă, nu prea le priește autorilor, fiindcă prea sună a discurs oficial. „Puterile care ne înconjoară abia
Misterele Bucureștilor () [Corola-website/Science/326200_a_327529]
-
rău pentru studenți, Villon este concediat de la universitate. Concediat din funcția de profesor și dezgustat de comportamentul Marthei, François se întoarce la foștii săi prieteni: Regnier de Montigny (Christophe Odent) și Colin de Cayeux (Bernard Farcy), care intraseră în breasla calicilor condusă de Marele Coțcar (Ion Marinescu), „regele vagabonzilor”. Dezgustat de comportamentul mârșav al Catherinei de Vaucelles, Villon compune un pamflet în care dezvăluie că aceasta avea relații imorale cu Philippe Sermoise. Datorită Bastardului, care devenise informator al poliției, textul poemului
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
pamflete defăimătoare la adresa acesteia. În urma plângerii acesteia, magistratul dispune la 10 septembrie 1456 biciuirea poetului sub geamurile Catherinei. Refuzând oferta lui Le Harlay (Jean Pierre Sentier), comandantul gărzii regale, de a deveni informator al poliției și de a afla planurile calicilor, Villon este dat afară la 24 decembrie 1456, împreună cu Regnier și Colin, din bordelul lui Marion. Cei trei intră în noaptea de 24 februarie 1457 în Colegiul Navarre și fură obiectele de valoare, în ciuda interdicției breslei calicilor. Ca urmare a
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
a afla planurile calicilor, Villon este dat afară la 24 decembrie 1456, împreună cu Regnier și Colin, din bordelul lui Marion. Cei trei intră în noaptea de 24 februarie 1457 în Colegiul Navarre și fură obiectele de valoare, în ciuda interdicției breslei calicilor. Ca urmare a încălcării legilor nescrise ale breslei, Regnier de Montigny este dat de Flora pe mâinile Bastardului. Regnier este torturat și-și divulgă complicii, apoi este spânzurat. Temându-se de poliție și de calici, François și Colin fug din
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
a lui Jeanne Campan, intitulată " Pentru educația copiilor", sub anonimat, semnând „o mumă”. În 1843 înființează prima școală cu predare în limba română pentru fete, găzduită temporar în Hanul Șerban Vodă, pentru ca din 1856 să fie cumpărate case pe Podul Calicilor (Calea Rahovei). Construcția, în forma dată de arhitectul Statie Ciortan la 1930, se mai află și azi în strada Justiției nr. 55, în stare avansată de ruină. Doamna a avut nouă copii cu domnitorul Barbu Știrbei: Grigorie (1822-1845), Fenareta (1823-1895), Ecaterina
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
sa originală. Prima mențiune a unor lucrări de arhitectură stradală din București datează în 1574, când străzile erau pavate prin sistemul podurilor din bârne de lemn. Ulterior se vor construi "Podul Mogoșoaiei" (Calea Victoriei), "Podul Târgului din Afară" (Calea Moșilor), "Podul Calicilor" (Calea Rahovei), "Podul Beilicului" (Calea Șerban Vodă). Un alt edificiu important al Capitalei este Biserica Mihai Vodă. Finalizată în 1594, constituie un exemplar reușit de arhitectură feudală românească, care îmbină elemente decorative inspirate de la bisericile mănăstirilor Dealu, Curtea de Argeș, Mărcuța. Construit în
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
zonei înverzite. - Numărul copacilor de pe spațiul verde crește de la 755 la 930, fiind inclusiv înlocuiți 45 de copaci degradați. - Amenajarea unei parcări subterane cu 300 de locuri pe latura sudică a parcului Sf. Apostoli, lângă Palatul de Justiție. - Reconstruirea Podului Calicilor peste râul Dâmbovița pentru a realiza legătura dintre Centrul Vechi și B-dul Unirii.
Decizia care schimbă definitiv Bucureștiul: NOUL Centru Vechi by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101543_a_102835]
-
interpretat E lucevan le stelle, din Tosca de Giacomo Puccini, și Core 'ngrato, de Salvatore Cardillo, cât și aria din Le dernier jour d’un Condamné, compusă de fratele său David Alagna, iar împreună cu soprana Nelly Miricioiu, Libiamo ne' lieti calici, din La Traviata, de Giuseppe Verdi. Nelly Miricioiu și Corul Operei În rest, un spectacol trenant, fără nerv, cu unele interpretări modeste, cu o regretabilă lipsă de comunicare către public, în dezacord cu fastul scontat al acestei gale. Cei doi
Gala Operelor Naționale între aplauze furtunoase și regrete by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105898_a_107190]