805 matches
-
dintre aceste taximetre, condus de-un coleg, lăfăindu-se el. În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În următorul, perechea lui de șosete. Urmate, aceste trei taxiuri, îndeaproape, de două Getaxuri, format papuc și chiar de o camionetă, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga paranghelie, sacoul bleumarin cu nasturi argintii, pachetul de "Carpați" și ecusonul de taximetrist. Și, în fine, după ce fu înveșmîntat la loc, în toate aceste accesorii de vestimentație, și, după ce se încăpățînă din răsputeri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și activează, în schimb, receptorii de GABA, generând efectul de somnolență. Așadar, alcoolul și somniferele nu fac casă bună cu activitățile ce implică vigilența. Vineri, 14 aprilie 2006, un funcționar municipal de 33 de ani a lovit doi copii cu camioneta sa; avea 1,4 grame de alcool în sânge și fumase canabis! Pentru mai multe detalii Willumeit, H.P.; Ott, H.; Kuschel, C., „Driving Performance Models: Comparison of a Tracking Simulator and an Over-the-Road Test in Relation to Drug Intake”, în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
15, se dă ordinul de utilizare a gazelor lacrimogene pentru prima dată pe străzile unui oraș din Anglia cu ocazia dezordinilor civile. În 1981, teroriștii IRA se întorc la metodele lor teroriste obișnuite, aruncînd în aer o mașină capcană o camionetă a unei spălătorii în plin centrul Londrei. Franța poate medita asupra incidentelor rasiste pornind de la o sărbătoare de cartier, o dată cu intervenția unor așa-numiți "rasiști" fiecare detaliu avîndu-și locul său într-un puzzle cu întrepătrunderi multiple de exemplu, prezența printre
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
cu tranșeie pline cu apă în care ne bălăceam și în care am învățat să înot, acea împărăție a toate bune pentru puștani ca noi, ce devenise după război un cimitir uriaș de epave ale unor tancuri, avioane, camioane și camionete cu trei roți, verzi, albastre, cachi, argintii, de bombe și mine și focoase neexplodate și cartușe de toate felurile și mărimile, cele mai căutate de noi fiind cele de la pistoalele de rachete pentru artificiile care le conțineau, acestea toate deveniseră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aluminiu, luat din cimitirul nostru de epave, cu săbiile de lemn, arcurile cu săgeți care aveau în capăt vârfuri de metal de la cartușe, scaldele noastre în știoalnele de pe toloace, merele lui Popa Nebunu', cimitirul cu epave de avioane, tancuri, camioane, camionete și mașini „Skoda” mici și verzi, cu proiectile și mine neexplodate, „artificiile”, toate, absolut toate rămâneau în urmă pentru a se transforma mai târziu în amintiri dragi, care s-au renăscut acum, în cele descrise mai sus. Bravo mie, eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
este acum un cartier cu blocuri și o fabrică de mobilă, până la dealul Căprița și poate mai mult, unde în dreapta era drumul de fier spre est - dar despre aceasta mai târziu - era un depozit uriaș de epave de avioane, tancuri, camionete cu trei roți, obuze și proiectile de toate mărimile neexplodate, o brambureală pe care numai noi, copiii de după război o înțelegeam. Într-un fel, pentru că în acest „paradis”, farmecul consta în capcane, în spiritul de aventură. Mulți ca noi au
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în spitale pentru holerici. Stam în sălița de intrare..., unde examinam repede bolnavii și, despărțindu-i, trimiteam în sala din dreapta pe cei recunoscuți atinși și în sala din stânga pe cei suspecți... Mureau oamenii ca muștele, și seara se înșiruiau câteva camionete la poarta fiecărui spital, ca să ia și să îngroape morții în timpul nopții. Îi încărcau cum se găseau și, punîndu-i unii peste alții, îi duceau la gropi mari comune, pline cu var, unde îi îngropau fără sicriu și fără Dumnezeu"531
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fără sfârșit, spulberată de palele de vânt care zgâlțâiau întruna ușa dublă a clasei. În tot acest răstimp, Daru stătuse în camera lui, de unde nu ieșea decât până la magazie, ca să dea de mâncare găinilor și să ia cărbuni. Din fericire, camioneta care venea regulat de la Tadjid, satul cel mai apropiat dinspre nord îi adusese provizii cu două zile înainte de viscol. Peste patruzeci și opt de ore trebuia să vină iar. De altfel, avea cu ce să reziste și unui asediu, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
uitat de lume, mulțumindu-se cu puținul pe care-l avea și cu traiul aspru, se simțise bogat când se gândise la camera lui cu zidurile tencuite, la divanul îngust, la rafturile din lemn nevopsit, la fântâna din curte, la camioneta care-i aducea în fiecare săptămână apă și hrană. Și, deodată, începuse să cadă zăpada, pe neașteptate, înainte ca ploaia să fi adus ușurarea mult nădăjduită. Viața era crâncenă în această țară iar oamenii nu o făceau cu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că eram mai mult ca sigur pe puțin o sută. Ne-au pus să mărșăluim pe un coridor lung până Într-o curte pavată unde am fost Încărcați În mașinile verzi ale poliției. Nici un om din SS nu urcă În camionete cu noi, dar nimeni nu vorbi prea mult. Fiecare stătea tăcut, singur cu gândurile sale despre casă și cei dragi, pe care era posibil să nu-i mai revadă niciodată. Când am ajuns la Colombia Haus, ne-am dat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
noi, dar nimeni nu vorbi prea mult. Fiecare stătea tăcut, singur cu gândurile sale despre casă și cei dragi, pe care era posibil să nu-i mai revadă niciodată. Când am ajuns la Colombia Haus, ne-am dat jos din camionete. Se putea auzi zgomotul făcut de un avion care decola de pe pista din Tempelhof, din apropiere, și când a trecut pe deasupra zidurilor troiene cenușii ale vechii Închisori militare, ne-am uitat toți ca unul În sus, fiecare dintre noi dorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fierăstrăul prin scândură și unii dintre prizonieri au ajuns În hazna. La Columbia Haus, se aprecia simțul umorului. Mă aflam acolo de șase zile când, Într-o seară, pe la miezul nopții, mi s-a ordonat să mă urc Într-o camionetă plină cu prizonieri, pentru a fi transportat la gara Putlitzstrasse și de acolo la Dachau. Dachau este situat la vreo 15 kilometri nord-vest de München. Cineva din tren mi-a spus că era primul KZ al Reichului. Asta mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de saltea? Ochii surogatului de Cleopatra aruncau flăcări. — N-ai să vezi așa ceva la mine, gaborule. Nu la fata din fața ta. Niciodată! — Dar la Betty Short? — Poate. Am auzit un claxon, m-am dus la fereastră și am văzut o camionetă cu remorcă, plină cu Cleopatre și faraoni, parcată chiar în spatele mașinii mele. M-am întors s-o anunț pe Sheryl, dar ea ieșise deja pe ușă. • • • Ultima adresă pe lista lui Millard era North Orange Drive, numărul 1611, un motel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în Scoția, în data de 4.03.1896, 1,82 metri, 84 de kilograme, șaten, ochi verzi. Fără adresă, înregistrat ca fiind „în tranzit - persoană de contact E. Sprague, WE-4391“. Permis de conducere, eliberat de statul California, numărul LA 68224, camionetă Ford din 1939, număr de înmatriculare 6B119A, pentru transport de gunoi în zonele Manchester până la Jefferson și La Brea până la Hoover... Intersecția 39th cu Norton se afla exact la mijloc. Amprentele de la mâna stânga și de la dreapta în josul paginii: una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ar găsi atrăgător. După ce am încercuit cinci adrese de pe foaia de la Emmett, am pornit într-acolo. Primele trei erau niște cocioabe pustii, fără electricitate, cu geamurile sparte și cu pereții pictați cu sloganuri ale bandelor de mexicani. Nici urmă de camioneta Ford din ’39, cu numărul de înmatriculare 6B119A - doar pustiul răscolit de vântul Santa Ana, care sufla dinspre Hollywood Hills. În drum spre a patra locuință, chiar când trecuse de miezul nopții, mi-a venit o idee... sau, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din minte când am ajuns la a patra casă, situată într-o fundătură, și am remarcat că este intactă: exterior normal, peluză frumos îngrijită... Am parcat la două case distanță și am pornit în recunoaștere pe jos. Nici urmă de camionete Ford, deși era destul spațiu lângă bordură. Am cercetat casa de pe trotuar. Era o clădire bej, micuță, din anii ’20. În formă de cub, tencuită cu acoperișul din grinzi de lemn. I-am dat ocol de la aleea din față până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
moment, indiferent de ce făceai și ce anume ți se cerea. Când i se aduse comanda, Hobbs se grăbi să iasă, ambală motorul dubiței și demară în trombă spre șosea. Avea o singură oprire - la rulotă. Acolo se va urca în camioneta Dodge înregistrată pe un nume fictiv și se va duce la „lac”, care bineînțeles că nu se referea propriu-zis la un lac, ci la un anumit loc de întâlnire din orașul New York. La fel cum „barca de pescuit” în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încerca să înțeleagă cum de vacanța lor o luase atât de anapoda. Nici nu și-a dat seama când i-au fost furați ochelarii de pe cap. Hoții — doi puștani cu fața plină de coșuri și cu părul lung, într-o camionetă deșelată — se opriră la câteva sute de metri mai încolo, scoaseră capul pe geam și-i arătară fluturându-i în aer în timp ce strigau veseli într-o limbă pe care ea n-o recunoștea. — De ce strigă puștii ăia la noi? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că nu ai nevoie de ochelari, că tocmai ți-ai cumpărat o pereche, bolborosi ea. — Ba am nevoie de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prânz, piața era pe jumătate goală, cei de la tarabe își strângeau deja lucrurile. Un bărbat împăturea niște tricouri. „Vrei s-o încerci?“ îmi spune, eu îi răspund că n-am bani. „Nu te costă nimic să încerci.“ Mă urc în camionetă, bărbatul mă ajută. Încerc rochia după un fel de perdea. Bărbatul vine și el după perdea și începe să mă pipăie: „Îți place rochia...“ Nu pot să mă mișc, așa că rămân țeapănă, în timp ce el mă pipăie. Când totul se temină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trezesc și fac pipi pe ea, pentru că mă gândesc că altfel o să-mi poarte ghinion, a două zi o ard. Nimeni nu știe, dar mie mi se pare că știu cu toții și că oricine poate să mă ducă într-o camionetă să facă porcării. Este prima oară îmi vorbește despre ea. Elsa s-a întors din călătorie, poșeta ei e pe masa de la intrare, lângă ochelarii de soare. Mă întâmpină un miros de curry și sunetul unei muzici pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
seamănă cu ea. Uneori mă duc s-o aștept la piață. E ora închiderii și o găsesc în mijlocul unui morman de flori rupte. Mă salută dând din cap. Pune casetele una peste alta, mută ghivecele cu plantele nevândute într-o camionetă acoperită cu o pânză verde din plastic, parcată în spatele tarabei. Aștept să-și termine treaba, proțăpit cu hainele mele elegante în mijlocul apăraiei de pe jos. Italia își scoate cizmele de gumă și își pune pantofii. Când se urcă în mașină, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oprind un râgâit care îi umflă obrajii. Amețeala îi trecuse și, ca o furtună, curățase. Italia era limpede. — A fost mai bine așa, iubitule, n-aș fi putut niciodată să fiu o mamă bună. Aș vrea să o scot din camioneta aceea, din hăul acela întunecat. Este departe, într-un loc în care eu nu exist. Doar acum îmi povestește acest secret al vieții ei, acum când ne despărțim. Știe că nu va mai găsi niciodată pe nimeni căruia să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de pregătiri febrile pentru intrarea sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere de ulcer, dacă nu de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]