1,208 matches
-
de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghe- lică și trage un gât. Râgâie și parcă se mai liniștește... Ba chiar surâde fericit... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se află, de milenii, în teritoriile ocupate, perfect camuflați în cerșetori, traficanți de tot ce se poate trafica, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra, ori cine știe ce alte meserii la fel de profitabile, fiind conduși de glorioșii generali numiți șefi de clan. Sunt de o eficiență exemplară și întreagă Europa este la picioarele
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
trec și treaba asta în declarații", a sărit ca ars și a început să amenințe și să înjure... S-a pus și problema exmatriculării dar, fără nicio intervenție, s-a opus șeful Miliției, care a făcut tot posibilul să se camufleze cazul și să-i dea fetei posibilitatea de a termina studiile. Ea trebuia, obligatoriu, să se prezinte periodic la Miliție, la un anume ofițer, să demonstreze ca nu a părăsit localitatea și nici liceul. A înțeles greu ce înseamnă a
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351372_a_352701]
-
Manuscris > Scriitori > INCANTAȚII Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Priviți-mă cât mai e vreme, Pe nas, să-mi puneți ochelarii, Cât încă n-am de ce mă teme Că ne vor camufla ghețarii. Credeți-mă cât mai am șoaptă Și duiosie prinsă-n ea, Cât încă am aleea dreaptă Și vă hrănesc cu dragostea. Strigați-mă cât mai am vina De-a mă ascunde după vise, Cât încă-mi iubesc rădăcina Cu
INCANTAŢII de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356445_a_357774]
-
era mai înaltă și tendința de salvare a Neamului prin rugăciune devenea tot mai profundă. „Unde sunt Ierarhii noștri?” se întrebau tinerii revoluționari în zilele însângerate ale lui Decembrie 1989. Iar Vlădicii, din spatele perdelelor grele de catifea aurie, care le camufla mitrele zgâlțâite de cutremurul revoluționar, răspundeau: „Închideți ușile Catedralelor să nu ne pângărească mojicii ăștia anarhiști”. ( a ne reaminti de Catedrala din Timișoara în zilele acelui decembrie însângerat). Și ușile grele se închideau, în timp ce „mojicii” cădeau împușcați rând pe rând
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
iar rachetele Doge Tomahawk V 10 și Laverda SFC nu își făceau simțită prezența prin noroaiele patriei, pentru că nu venise nici macar vremea să ne dăm pe pantofi cu cremă de ghete, pentru că încă mai era necesar noroiul, pentru a ne camufla în cazul unui atac neașteptat cu Doge Răzor, Pontiac G6, Infiniți Triant, Mercury Messenger, Chevy SS și Acura RD-X. Aveau și americanii tehnică lor profilactica împotriva bîrnelor care nouă ne intrau în ochi, de nu mai puteam sesiza paiele din
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
lăsat-o omenirii, a fost aceea că sacrul este o dimensiune universală a conștiinței. Omul din toate timpurile are nevoie să se închine la ceva, nu doar omul primitiv. E adevărat, spunea Eliade, că astăzi, în lumea modernă, sacrul este camuflat în profan, dar, cu adevărat omul are nevoie să se închine la ceva. Eu m-am închinat multă vreme unor idei abstracte, lipsite de fundament, dar m-am închinat la ceva și eram plin de entuziasm pentru acele idei. Reporter
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356600_a_357929]
-
probabil, Când în veacul următor, Zborul meu incontestabil Se va dizolva în dor. Voi transmite peste zare, Din suflet spre infinit, Dragostea nemuritoare Ca pe-un Soare moștenit. Iubirea va triumfa, N-are cum să se destrame, Chiar dacă-o vei camufla Cu o mie de năframe. Rămâi îngerul albastru Ce m-a învățat iubirea, Rătăcind din astru-n astru, Descoperindu-mi menirea! Referință Bibliografică: Ars poetica / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi
ARS POETICA de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356697_a_358026]
-
mișcarea asemănătoare cu a unui asteroid înfuriat, aterizând pe o planetă necunoscută. Ne-a abandonat într-un hol întunecos. Giulia, și mai ales Edy, înfrigurați se grăbeau nejustificat ... cunoșteau zona. Îi văd că ies afară din bloc pe o ușă camuflată de-un intrând. Am rămas o clipă în urmă ... vroiam să gândesc, trăgeam adânc aer curat în plămâni, eram fericit! - Piruetez pe acoperișul lumii! Visul oricărui alpinist spre culmi. Alcoolul îmi sclipea prin ascunzișuri, luna răsărea din vârful unor blocuri
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
pentru ea. Privesc în jur și încerc să îl descopăr pe Emil, care este clar că adăsta de ceva vreme, de aceeași parte cu mine. Ușor de zis, greu de făcut. În marea de oameni ce așteaptă metroul, Emil se camuflase ca la carte. Și iarăși: - Emil! Emil! Emil! Cine să fie Emil, stau și mă întreb? E chipeș, e isteț, e cu vino-ncoa? Și de ce se ascunde, rămânând în umbră, de vreme ce e așa de dorit de o femeie atrăgătoare
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
că avem de a face cu același emițător al mesajului, intensitatea trăirilor, asemenea celei a sunetelor, nu poate fi mereu aceeași. Rămâne de văzut dacă un asemenea manierism liric ar putea părea un neajuns. Cert este că ideile poetice, rareori camuflate sub metaforă, exprimă, de multe ori, general-umanul, chiar dacă s-ar putea zice că nu aduc prea multe lucruri noi față de ceea ce s-a scris până acum. Din punct de vedere estetic, poezia lui Teodor Dume pendulează cumva între lirismul conceptual
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
stratul timbrat Fluxul fotonic îmi suge ființa Inhibând animalicele reacții Îmi contest acum chiar și dorința, Nu-s sigur nici pe simplele creații! Haotica navigare în oceanul virtual Permite naufragii în virale seducții Luând intelectul ca sclav sentimental De către pirați camuflați în bune intenții Imensa bibliotecă de scară planetară Își pierde demersul său primordial: De cuib de știință pentru Știință Și mediu pentru mediul intelectual. Trăim într-o acerbă lume virtuală, În care nici eul nu mai este eu Și nici
IMENSA PLASĂ PLANETARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370369_a_371698]
-
dragoste, / sunt prima și cea mai sinceră, / pentru că sunt ireal de adevărată, / așa, fără nume și viață reală, / sunt mai concretă decât oricine pe lume, / sunt fata de vânt și de sânge, / sunt fata din visul iubirii / și atât”. Introvertire camuflată în extravertire. „Tu, îndrăgostit de emancipare, / eu, aripă frântă de durerea zborului către tine, / ei lovindu-ne sufletele / cu noroiul din inimi, / Pentru că? / Pentru că... / iubirea”. Dinamică a relatării accelerată prin suprimarea elementului eminamente dinamic - verbul în funcție de predicat. Frază eliptică, materializată
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
arată acum sinistru, un adevărat topos al periferiei umane, un loc al dezgustului demn de a găzdui doar un club... fără autorizații. Și aici apare în plină glorie și mereu actual dracul legalist, cel al funcționarilor, al șpăgilor, al neregulilor camuflate de albul imaculat al plicului vârât în buzunar. Ehei, multe ar fi de spus, dacă acest drac ar putea vorbi!... În sfârșit, avem și patronii stabilimentului, la care demonul inconștienței și al lăcomiei a lucrat din plin. Toată această categorie
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
dimineața, cei treizeci de studenți amatori de circuitul propus ne îmbarcam într-un ICARUS nou-nouț, strigați de ghid conform listei de înscriere. Noi, cei patru, fiind ultimii, făceam haz de necaz la gândul că vom ocupa locurile din spatele autocarului, care camuflau motorul mașinii aflat în interior. -Oui, bonne chance, n-am ce spune! se amestecă Solitarul. -Da, la fel gândeam și noi, dar de-adevăratelea! Singurul inconvenient se deslușea a fi căldura. Altfel, departe de șofer și de ghid, ne puteam
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
920 din 08 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Era o căldură de nesuportat! Era plin Buhușiul, de culmi cu scutece întinse la perpelit; parcă-s mai mulți prunci vara decât iarna! Ca la un exercițiu de protecție civilă, ferestrele erau camuflate zi-lumină cu jaluzele, pături, fețe de masă, folii de aluminiu. Era lepădată pe un geam, chiar și o fustă de stambă, înflorată, a unei femei măslinii. Iar seara începeau să cânte la ureche țânțarii, puhoaiele de țânțari; în subsolurile de
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
bunătateîn suflet cu mângâiere.... XVIII. INCANTAȚII, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011. Priviți-mă cât mai e vreme, Pe nas, să-mi puneți ochelarii, Cât încă n-am de ce mă teme Că ne vor camufla ghețarii. Credeți-mă cât mai am șoaptă Și duiosie prinsă-n ea, Cât încă am aleea dreaptă Și vă hrănesc cu dragostea. Strigați-mă cât mai am vina De-a mă ascunde după vise, Cât încă-mi iubesc rădăcina Cu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Iubiți-mă cât se mai poate Să-mi îndurați sufletul ars De toate ielele din noapte ... Citește mai mult Priviți-mă cât mai e vreme,Pe nas, să-mi puneți ochelarii,Cât încă n-am de ce mă temeCă ne vor camufla ghețarii.Credeți-mă cât mai am șoaptăși duiosie prinsă-n ea,Cât încă am aleea dreaptăși vă hrănesc cu dragostea.Strigați-mă cât mai am vinaDe-a mă ascunde după vise, Cât încă-mi iubesc rădăcinaCu brațele mereu deschise.Cântați
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
probabil, Când în veacul următor, Zborul meu incontestabil Se va dizolva în dor. Voi transmite peste zare, Din suflet spre infinit, Dragostea nemuritoare Ca pe-un Soare moștenit. Iubirea va triumfa, N-are cum să se destrame, Chiar dacă-o vei camufla Cu o mie de năframe. Rămâi îngerul albastru ... Citește mai mult Șchioapătă un vers în noaptePrintre lacrimi conturat,Ritmul lui pierdut în șoaptePagini multe-a inundat.De sub aripi consecventeCare găzduiesc căldură,Peste veac, fără cuvinte, Voi cita doar din scriptură
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
de lumină ce întrece toate luminile... Sau la dragostea care mișcă soarele și celelalte Stele arzătoare cu opt raze, la confluenta dintre plasma solară și magnetismul biotopului nostru terestru ? Să visezi la o artă care face parte din familia sacrului camuflat în profan...și la profanul camuflat în sacru, nu e dat oricui. Astfel, parcurcand de-a lungul timpului cele sapte-zece cărți sacre, prin de-reificare secretelor, vom înțelege până la urmă de ce beneficim astăzi de două forumuri științifice: unul oficial, academic
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
Sau la dragostea care mișcă soarele și celelalte Stele arzătoare cu opt raze, la confluenta dintre plasma solară și magnetismul biotopului nostru terestru ? Să visezi la o artă care face parte din familia sacrului camuflat în profan...și la profanul camuflat în sacru, nu e dat oricui. Astfel, parcurcand de-a lungul timpului cele sapte-zece cărți sacre, prin de-reificare secretelor, vom înțelege până la urmă de ce beneficim astăzi de două forumuri științifice: unul oficial, academic, si un altul ascuns și cenzurat
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
argeșean George Baciu te întâmpină cu un zâmbet bonom. Are în ochi un fel de melancolie, poate chiar un pic de tristețe - moștenită, probabil, pe o linie cultural-lirică, dintr-o ascendență de tip Pillat, Bacovia, Nichita, Topîrceanu, pe care o camuflează însă excelent în glumă și într-un zâmbet politicos. Aceasta e nu doar o marcă a sensibilității, ci o calitate omenească destul de rară sau rar exprimată în vâltoarea vieții noastre mondene și moderne definită mai degrabă de orgolii și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
argeșean George Baciu te întâmpină cu un zâmbet bonom. Are în ochi un fel de melancolie, poate chiar un pic de tristețe - moștenită, probabil, pe o linie cultural-lirică, dintr-o ascendență de tip Pillat, Bacovia, Nichita, Topîrceanu, pe care o camuflează însă excelent în glumă și într-un zâmbet politicos. Aceasta e nu doar o marcă a sensibilității, ci o calitate omenească destul de rară sau rar exprimată în vâltoarea vieții noastre mondene și moderne definită mai degrabă de orgolii și de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
argeșean George Baciu te întâmpină cu un zâmbet bonom. Are în ochi un fel de melancolie, poate chiar un pic de tristețe - moștenită, probabil, pe o linie cultural-lirică, dintr-o ascendență de tip Pillat, Bacovia, Nichita, Topîrceanu, pe care o camuflează însă excelent în glumă și într-un zâmbet politicos. Aceasta e nu doar o marcă a sensibilității, ci o calitate omenească destul de rară sau rar exprimată în vâltoarea vieții noastre mondene și moderne definită mai degrabă de orgolii și de
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
scop codificarea perfectă a traiectoriei și a interferențelor eului în real. Poezia devine astfel destul de dificil de decriptat. Poetul se ascunde eminamente în metafore și jocuri deconstructive derutante, încât se poate spune că George Baciu scrie poezie spre a-și camufla emoția lirică, nu spre a o devoala. Singurătatea și discreția, melancolia și meditația sunt forme de participare a eului la realul dat, mai mult sau mai puțin perfect sau ideal, într-o permanentă raportare sensibilă atât la sine, cât și
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
Proza este metaforică, o parabolă a vieții. La ceas de abanos, când “Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca o sită de mii de stele de fosfor rătăcite pe cer. Întunericul, precum o pleoapă imensă, ne camufla sfiala, expunerea colectivă, plângerea în propiile fibre”, pretext pentru o întâlnire de taină, în decorul mirific, în mijlocul naturii, cu “zei contemporani distructivi și lacomi: arheologi, studenți, cecetători, biologi, turiști... Sărbătorind o clipă eternitatea unei clipe de insomnie și dorul de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]