444 matches
-
decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea îi aveau. Hamed nu era dintre aceștia; modesta lui locuință sta mărturie. — M-a întâmpinat cu politețea rece a celor care primesc necontenit cereri, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Când LBJ le-a acordat dreptul de vot negrilor, aceea a fost o acțiune corectă, dar a săpat Partidul Democratic până în ziua de azi. A fost corect, dar ne-a tras-o în fund. Acum e altceva, chiar și o canalie cinică și bătrână ca mine poate vedea asta. Avem șansa de-a face ce e bine și de-a câștiga o tonă de voturi făcând asta. Și, crede-mă, să oprim luptele dintre evrei și arabi după ce s-au omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră! Spuneți-le că vă disprețuiesc profund, că vă consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o să iasă nimic. Piesa asta n-are cum să se termine. Sunt doi șarlatani, tâmpitul ăsta mic a făcut și pușcărie pentru că a vrut să fugă peste graniță, în Iugoslavia... Da. Eu nu știu cum dracu’ l-au primit în teatru... GRUBI: Canalie împuțită! (Se repede la el.) Nu te uit eu! Lasă că ți-arăt eu! De mâna mea ai să mori! Tu-ți... BRUNO: Lasă (lasă, suntem în teatru... GRUBI: Îl omor! PRIMUL BĂRBAT (Scoțând capul de undeva,unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eu să am un rol de nimic și tu să stai aici să vorbești tot timpul? Adică eu să vin și să cad în groapă ș-apoi să plec acasă? Nu, domnule, eu vreau să joc! Vreau să vorbesc! MAMA: Canaliilor! Ați pus mâna pe rolurile cele mai bune și acuma nu vă convine... PRIMUL BĂRBAT: Niște secături! Numai voi, numai voi și numai voi! ORBUL (Șoptit.): Să-i aruncăm în groapă! AL DOILEA BĂRBAT: Să nu vă mai prind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit să fiu un personaj secundar, domnilor, în numele nu știu cărei logici interne pe care a dat-o autorul piesei! Unde-i autorul? Unde-i canalia? Ce logică-i asta? Ați văzut și dumneavoastră... Pur și simplu trebuie să vin, să traversez de câteva ori scena și să cad în groapă. Ce-i asta? Nu vă gândiți puțin? Adică eu nu am suflet? Adică sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a cerut un pahar cu apă și eu i-am adus un pahar cu apă. Și tata l-a întrebat ce simte și el a spus că nu simte nimic, ci că se sfârșește... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine.): Ce canalie! Doamne, ce canalie! (Către IOANA.) Cum arăta? Nu ți-a spus cum îl cheamă? IOANA: Arăta așa ca dumneavoastră și nu ne-a spus cum îl cheamă. Și tata l-a întrebat cum a fost posibil să călătorească atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pahar cu apă și eu i-am adus un pahar cu apă. Și tata l-a întrebat ce simte și el a spus că nu simte nimic, ci că se sfârșește... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine.): Ce canalie! Doamne, ce canalie! (Către IOANA.) Cum arăta? Nu ți-a spus cum îl cheamă? IOANA: Arăta așa ca dumneavoastră și nu ne-a spus cum îl cheamă. Și tata l-a întrebat cum a fost posibil să călătorească atâta vreme prin ploaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a părut lui firesc și tata l-a rugat frumos să-i povestească ce simțea el în timpul ploii și el a răspuns că nu simțea nimic și apoi a murit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ioana, tatăl tău e o mare canalie! IOANA: Ba nu, domnule, tata s-a purtat foarte frumos cu toți călătorii prin ploaie. Și Bruno și Grubi s-au purtat și ei foarte frumos și l-au îngropat lângă ceilalți, care au murit mai de mult, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în loja regală - în sfârșit victorios! - izbucnește o manifestație ostilă. Se aud strigăte: "Moarte uzurpatorului! Jos tiranul care apără pe uzurpator!". Tiranul era Regentul Don Pedro iar uzurpatorul era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
privitorilor și ucigând un tânăr nevinovat. Asupra celor doi regicizi s-a publicat o literatură enormă, fără ca totuși să i se dezlege misterul. José Alpoim, care - își amintește Unamuno - strigase la Salamanca, aflând de moartea lui Don Carlos, "a murit canalia!" - mărturisea prin 1914 lui Raul Brandîo: "Sunt doar două persoane în Portugalia care știu totul, eu și încă cineva... Nu vreau să spun nimic pentru că nimeni nu știe, în epoca în care trăim, ce se poate întîmpla... Doar eu și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Căci încerc să reconstitui imaginea unui timp pe care doar eu îl văd acum, citind aceste pagini. Nu-i timpul din presă, nu-i timpul (subiectiv) al memorialisticii, nu-i nici măcar timpul istoricilor. Este, într-un fel, timpul ascuns al canaliilor. Al celor care manipulau și măsluiau informația. Sub această stare, de fapt, mă gândeam să notez despre anul scurs. Un an al minciunii. Am trăit - ca niciodată până acum - sentimentul imensei minciuni în care mă scald. A mea personală, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împotriva ta din cele mai stupide motive. Am învățat să mă feresc de astfel de lovituri neașteptate. Am învățat să fiu prudent, ticăit, mereu la pândă. Oricând dispus la compromisuri spre a-mi apăra pielea. Din păcate, nu eram o canalie desăvârșită. Din când în când, izbucneau în mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă tem de ceva. Când o încasam pentru prostiile mele știam să mă apăr. Îi disprețuiam pe cei despre care se vorbea că sunt de-ai Serviciilor. Nu pentru ceea ce făceau, chiar credeam că trebuie să fie și astfel de canalii, ci pentru că erau proști, ordinari la modul fizic, târându-se mereu în coada turmei. Mă miram că Serviciile pot apela la astfel de indivizi. Am încercat să-i spun, atunci, lui Pr. că nu mă interesa ce face. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu arma pe genunchi. În orice caz, nu trebuie să vă fie teamă de el. Cât timp nu-l enervează nimeni, e blând. Adăugă apăsînd: Inițiativele neprevăzute au însă darul să-l scoată din sărite. ― Blînd?! se strâmbă Florence. O canalie blîndă! De jos răzbăteau zgomote înfundate. Profesorul Dragu, amețit, răvășea inconștient cărțile de pe masă. Obrazul uscat îi tresărea. ― N-am auzit în viața mea o poveste ca asta. În fond, ce țineți în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În lipsa probelor, dosarul s-a clasat. Oftă. Mă întreb dacă maiorul Cristescu va repeta figura. Se așternu liniștea. Melania Lupu netezea fața de masă privind în gol. Sculptorul îi surâdea fermecător bătrânului. Chipul lui Grigore Popa împietrise. Rosti printre dinți: ― Canalie! ― Tot eu, firește! Spune-mi, papa, cum naiba ai procedat? E un truc... ― De unde ai aflat povestea? ― N-are importanță! ― Pentru mine, da. ― În orice caz, nu din carnetul dumitale. Uite, vezi, eu nu spun că ești prost, dimpotrivă! Mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Câțiva, totuși, din tagma fanfaronilor și lăudăroșilor, considerau că prim-ministrul ar fi trebuit să termine discursul în punctul în care a anunțat declararea iminentă a stării excepționale, că tot ceea ce a spus după aceea era absolut inutil, că pentru canalii doar măciuca e bună, că dacă ne apucăm acum să umblăm cu mănuși suntem terminați, că dușmanului nici apă să nu-i dai, și alte expresii tari de factură similară. Tovarășii lor argumentau că nu era chiar așa, că șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul despre lipsa vântului, să vedem cu ce figură va explica festa de canalie pe care tocmai ne-au făcut-o. Oamenii care așteptau iminenta demonstrație oratorică a șefului statului nu puteau, nici măcar în vis, să-și imagineze efortul care îi costase pe consilierii literari ai președinției republicii ca să pregătească discursul, nu în ceea ce privește expunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ridică capul cu o expresie întrebătoare, ca unul care nu pricepuse ce i se spusese, apoi continuă și, fără întreruperi și fără alte manifestări gestuale, încheie lectura. Un patriot plin de intenții bune, spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele, Dacă ceea ce se relatează aici e adevărat, dacă femeia aceea, presupunând că a existat, într-adevăr n-a orbit și i-a ajutat pe ceilalți șase în nenorocirea aceea, nu este exclusă posibilitatea ca autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o expresie întrebătoare, ca unul care nu pricepuse ce i se spusese, apoi continuă și, fără întreruperi și fără alte manifestări gestuale, încheie lectura. Un patriot plin de intenții bune, spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele, Dacă ceea ce se relatează aici e adevărat, dacă femeia aceea, presupunând că a existat, într-adevăr n-a orbit și i-a ajutat pe ceilalți șase în nenorocirea aceea, nu este exclusă posibilitatea ca autorul acestei scrisori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și al cărui corp delict nu există. Autorul scrisorii afirmă că ea a ucis, Da, dar nu spune că a fost martor la crimă, în afară de asta, domnule președinte, spun din nou că omul care a scris această scrisoare e o canalie, Nu e momentul pentru judecăți morale, O știu bine, domnule președinte, dar tot te poți descărca. Președintele luă scrisoarea, se uită la ea ca și cum n-ar fi văzut-o și întrebă, Ce vă gândiți să faceți, Eu unul, nimic, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va mai fi posibil. Intoleranța s - a cocoțat în toate topurile mapamondului. Ne cotonogim pe ruptelea. Nimeni nu mai are răbdare să aștepte Judecata de Apoi. Excesul este și mormântul voluptății. Fii modest ! Respectă aroganța altora ! Ferește - te de inteligența canaliei ! Semenii ne aplaudă, de multe ori, eșecurile și ne suspectează succesele. În orice prostituată zace o mireasă ratată. Înjurătura este cea mai expresivă vulgarizare a comunicării. Mâzga balcanică ne - a penetrat toți porii. Vorbesc unii despre pictura abstractă ca și cum ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai e comic decât suferința cabotină. Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt foarte atenți să nu se păteze de durerile altora. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. Cel mai prolific creator de școli filosofice continuă să fie alcoolul. Canalia este regele neîncoronat al lichelelor. Alcovul - cea mai eficientă poliție secretă a lumii. În situații limită se poate conta oricând pe lașitatea celor din jurul nostru. Mai vor încă o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să te reneg și să nu mai privesc deloc în urmă! Și acum, haide, răspunde, când te întreb! Ce ai de zis în apărarea ta? Ultimele vorbe le rosti greoi, mult prea înfundat, într-un fel de nedescris
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]