2,383 matches
-
Acasă > Poeme > Emoție > MĂ IARTĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului De am murit câte puțin , Mă iartă ! Am ars candela În fereastră , Prea mulți ani . Mi se topește ceară , Mireasma de lumină , S-a risipit zadarnic În nopți târzii de toamnă . Aș vrea s-adorm , Acuma , Cănd vremea se răcește Și-mi bat furtuni La ușă . Mi-e falacara plăpânda
MA IARTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383637_a_384966]
-
metaforele vieții în fiecare pumn al lui Dumnezeu câte o ploaie atacă pământul printr-un fulger călătorește poetul căutându-și șnurul roșu alb în verbul albastru al viziunilor de o clipă conturul păcii noastre ca o pasăre de noapte aprinde candele pe linia lui șapte o lebădă cântă o singură dată apoi lasă inima cuvântului într-un sunet conturul larmei noastre ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor tăcută forma revoltei noastre se destramă
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Citește mai mult DIMPREJUR...Lumina lunii cade blajinăîmpânzindu-se tăcută în odaieîntr-un auriu molaticPrăbușindu-se mai apoipeste noiPeste mine și foaia de plânsetca o târzie binecuvântareCu
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
dimprejur ! Citește mai mult DIMPREJUR...Lumina lunii cade blajinăîmpânzindu-se tăcută în odaieîntr-un auriu molaticPrăbușindu-se mai apoipeste noiPeste mine și foaia de plânsetca o târzie binecuvântareCu sfiiciune afișezun zâmbet înlăcrimatde-o amintireMângâiere, strecurată tiptilpână în creștetul peniței,venită din adâncurica o candelă nestinsăDin ce în ce mai luminoasă,mai vioaieSă-mi vindece rănilecu o altă luminăLumina dimprejur !... XIII. TOT ASTEPT..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016. TOT AȘTEPT... Tot aștept să mi se-ntâmple’’ Să te-
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
când printre oglinzi totul se deformează anume pentru a nu-mi mai fi eu însămi mie adevăr? piticul își continuă călătoria, ținând la braț antenele melcului plictisit adesea să-și mai poarte cochilia prin întuneric fără ca el, piticul, să aprindă candela în timp ce se roagă Domnului pentru un verb ”a fi” mai clar. Anne Marie Bejliu, 24 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: între somn și trezie - sufletul - căutări călătorii / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De geruri care dau fiori. Iar rândunelele cerșesc Prin cuiburi căldură divină Din candele de mir ceresc Măcar o rază de lumină. Pe iarba verde și pe floare Tronează gheața nemiloasă Ni-i visul o speranță călătoare De primăvară mai frumoasă. Referință Bibliografică: Anotimp confuz / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
p. 32, 80), Iov (p. 81), Evanghelii (cf. concludenta Rozariul cuvioasei Teodora), Ioan Botezătorul (cf. Celălalt Ioan), Ioan Gură de Aur (p. 81) etc.: “Se ridicară în picioare toți, ca la o comandă, și bătrâna rosti, ca de obicei, Tatăl nostru. Candela ardea cu o flacără viguroasă la locul ei, sub icoana cea veche, cu Via Dolorosa” (p. 37). Sau: “ - Că ridicați profesia la rang de religie e minunat și e o metaforă inspirată, dar dacă veți reduce religia numai la asta
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
căutat izvoare în pustiu, Pământul făgăduințelor, Patria fără de hotare a viselor, Piatra de la temelie, filozofală. Dar tot singuri cum am venit Ne întoarcem în noapte. Și cum să umblăm noi rătăciți Pe acest drum fără de întoarcere, Fără măcar de o candelă Care să ne lumineze calea? Stelele de aur și argint topit, Lacrimi de lumină ale cerului, Curg spre Calea Lactee. Deși mereu ne-am rătăcit Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
iubire se măsoară Și-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia? Un farmec blând tăcerea împresoară, În suflete se scaldă elegia Și-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară. Să-ți fie clipa candelă cerească Iar visul să-l îmbraci în amintiri, Să porți pe brațe taina îngerească Și s-o ascunzi mereu în nemuriri. Căci inima putea-va să cunoască Doar timpul care arde în iubiri. Citește mai mult Cum poate scrie omul
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
omul veșniciaCând timpul prin iubire se măsoarăși-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia?Un farmec blând tăcerea împresoară,În suflete se scaldă elegiași-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară.Să-ți fie clipa candelă cereascăIar visul să-l îmbraci în amintiri,Să porți pe brațe taina îngereascăși s-o ascunzi mereu în nemuriri.Căci inima putea-va să cunoascăDoar timpul care arde în iubiri.... XI. DEPĂRTARE, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2123
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
a fi expresive în sine genericul pe care îl are fiecare ilustrație și primul vers: Crepusculo della Sera - Prier! Rotund mi te rostește gura!; Curiosita - De nimeni nu mi-e dor decât de tine; Datio overo Gabella - Mă iartă, Doamnă, candela greșelii; Debito - Ce singură mi-e inima-n veghere; Decoro - Clepsidra a uitat să-ntoarcă ceasul?; Democratia (n.n. în mâna dreaptă, înălțată, ține mărul mușcat, al păcatului primordial, iar în stânga, lăsată în jos - trei șerpi/ ispite ce se zbat aidoma
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
pământul pentru a-l împrăștia, tot astfel se crede că se împrăștie prosperitatea și binele din casă în care se servește carne de pasăre. Tot în noaptea de 31 spre 1, bătrânii spun că aprinderea unei lumânări sau a unei candele sub icoana până se luminează de ziuă are rostul de a-l îndupleca pe Dumnezeu pentru a-ți da un an ușor și luminos. NU UITA să-ți pui o dorință în noaptea dintre ani!
SUPERSTIŢII şi OBICEIURI de Anul Nou! Dacă vrei un 2017 perfect, află ce trebuie să faci şi ce să nu faci, în ultima zi din an şi în prima din cel nou [Corola-blog/BlogPost/92849_a_94141]
-
dar editate de diaspora română (Australia, Germania, Franța, Canada, SUA etc.). Cu adevărat, sunt binecuvântată. Prietenii mei din afara României confirmă spusele mele. De altfel, sunt și redactor șef al revistei Destine literare din Montreal, am o rubrică permanentă la revista Candela de Montreal și multe altele. Mă voi opri aici. R.: Și dacă tot vorbim de literatură, ce credeți că-i împinge pe oameni spre a citi sau chiar a scrie poezii? D.G.: Opinia mea este că trăirea, fie că citești
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
una din ctitoriile soțului ei, biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București. De teamă să nu fie profanat de turci, mormântul a fost acoperit cu o lespede de marmură albă, fără însemnele domnești. Doar inscripția discretă cu stema Țării Românești și candela de argint de deasupra mormântului au fost singurele indicii, pe care 200 de ani mai târziu le-a descifrat Nicolae Iorga, că acolo odihnea Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. În altă ordine de idei, cu toate că a fost un martiriu în toată
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
la Cotul Donului, s-a retras cu armata română în Țară, unde s-a tratat, apoi, aflând de persecuțiile românilor bucovineni, i-a fost frică să se întoarcă la baștină. Dar, totuși, a plecat la cele veșnice cu dorul împlinit. Candela memoriei scumpului și suferindului lor părinte o păstrează aprinsă fiul Sain, fiica Victoria Bujenița și nora Maria, care au venit și în acest an la Troița din Buda-Mahala pentru a aprinde o lumânare în veșnicia celor ce s-au sacrificat
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Un ocol prin țară cu suita sa... Și-a cernut zăpada din cerul lumină Peste tot pământul îngerii să vină. A bătut din clopot ruga deșteptării, Tot ce-i rău și trist să mai dăm uitării În strana de veghe candela-i aprinsă Să ne întărim cu toți prin credință! În cămașa albă a îmbrăcat câmpia, Doar în amintire-i cântă ciocârlia Peste munții cărunți a trecut în grabă Brazii s-au pornit cu toți să o vadă. Livada albită de
IARNA GRĂBITĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383179_a_384508]
-
Cu ochii mei însetați de soare, Gânduri printre gene au lăcrimat Pictând vise în veștedă floare. Îmi sprijin tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
personalului ambulanțelor, prin natura profesiei obișnuit cu ce era mai rău. Pe măsură ce automobilele avansau pe străzi, se aprindeau pe fațade, unele după altele, de sus până jos, becurile, lampadarele, proiectoarele, lanternele de mână, candelabrele atunci când existau, poate chiar și vreo candelă veche de alamă în trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
darul folosirii cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a văzut intrând și se culcase din nou la auzul glasului stăpânei, o candelă de alamă galbenă cu trei fitiluri care-i amintea de una la fel din casa părinților, dar care dispăruse, nimeni n-a aflat cum, amesteca aceste amintiri cu ceea ce auzise adineauri din gura inspectorului și a agentului și se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Problema e că nu știm niciodată. În biserică, noi nu eram prea mulți. Spun „noi“ pentru că mi se părea că suntem încă împreună, chiar dacă eu stăteam în picioare, iar Clămence era culcată în sicriul din lemn de stejar înconjurat de candele mari, deși nu o mai vedeam, nu o mai simțeam. Părintele Lurant oficia ceremonia. Spuse cuvinte simple și drepte. Sub straiele lui de liturghie, îl revedeam pe omul cu care împărțisem o masă și o cameră, în timp ce Clămence murea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să împingă și să respire, să împingă și să respire. Doamna Popa împingea și respira. Doamna doctor și domnul doctor se învîrteau în jurul ei. Doamna Popa împingea. Roxănica încerca cu disperare să primească ultima îmbucătură de halva. Doamna doctor aprinse candela. Un strop de ulei încins o arse și doamna doctor țipă odată cu doamna Popa, cu Roxănica și cu domnul doctor. Focul se înteți în candelă. Focul cuprinse oala de whisky din MaxiBar. Taximetristul împingea și respira. Mariana nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Popa împingea. Roxănica încerca cu disperare să primească ultima îmbucătură de halva. Doamna doctor aprinse candela. Un strop de ulei încins o arse și doamna doctor țipă odată cu doamna Popa, cu Roxănica și cu domnul doctor. Focul se înteți în candelă. Focul cuprinse oala de whisky din MaxiBar. Taximetristul împingea și respira. Mariana nu se gândea decât la Mișu. Portretul lui Mișu din MaxiBar se topi în flăcări. Portretul lui Zelea din mâna lui Mișu se topi în flăcări. O negresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din nori o veghează Noaptea-i stăpâna tăcută si tristă Vântul se vaită în alb de batistă Nu se-aud câinii prin satele ninse Pe la ferestre zac lămpile stinse Tremură nucii ascunși prin vâlcele Cerul tânjește la hora de stele Candela inimii pâlpâie trează În suflet simt pacea cum se așază Adorm în sfârșit, când zorii se-adună Mă legăn în vis sub clarul de lună
De?ertul alb by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83351_a_84676]
-
ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Elena Marin Alexe Candela încă mai pâlpâie și îndeamnă la ruga de seară. Ochii obosiți trag storurile, chemând liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]