971 matches
-
IPO; fosta sa soție, Mariana, care vrea să Îi vorbească despre fiica lor. Wakefield Își toarnă În pahar o extra-doză. În ăst timp, Diavolul măsoară din ochi vizuina lui Wakefield. Pentru un nimuric, tipul are ceva gust, Își spune, admirînd candelabrul de Murano, chilimurile decolorate, cele trei netsuke false, cu poziții pornografice, de pe șemineu, așezate alături de pozele de familie; o femeie cu pantaloni bufanți, un bărbat În haine de duminică, un băiat cu o bîtă de baseball. Cumpărate de la talcioc, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne grăbim. Iuțirăm pasul și ajunserăm la ușa unei maghernițe, Într-o stradelă nesigur luminată, cu ceva sinistru, semitic. Băturăm, iar ușa se deschise ca prin farmec. Intrarăm Într-un salon mare, Împodobit cu candelabre cu șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lanterna, reușesc să le descifrez conținutul. Cărți și obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare, cruci și candelabre rozicruciene, busturi ale lui Isis și Osiris, tămâie la cutie și În tablete, cărți de tarot. Un pumnal, un coupe-papier de cositor cu mânerul rotund, care poartă sigiliul adepților Rozei-Cruce. Ce fac ăștia, Își râd de mine? Acum trec prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a pălit. Dacă era să fie sincer, gândul la bucătăria cea nouă era aproape la fel de înfricoșător ca acela referitor la naștere. Amanda insistase să cumpere cea mai scumpă bucătărie cunoscută omului. Bucătărie care fusese completată cu unități sculptate manual și candelabre. Și mai incredibil - în afară de preț- era faptul că pe Amanda gătitul o lăsa absolut rece. Sigur au zis că e vorba de Amanda. Era limpede că Neil era încântat de impactul pe care-l aveau cuvintele lui. I-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
comitet de întâmpinare. —Soră Harris! a exclamat Amanda în timp ce-și dădea mănușile jos. Vă e frig sau ce s-a întâmplat? Haina asistentei Harris, legată corect cu cordonul peste uniformă, stătea pe unul dintre scaunele Maria Antoaneta de sub candelabru. Hugo se gândea că severitatea aspectului asistentei nu făcea decât să accentueze opulența ridicolă a camerei. Bucătăriile trebuiau să fie niște spații funcționale. A lor arăta ca un salon de bal cu aragaz. O valiză maro destul de mare, evident plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scuaruri, pândeau călăreți de bronz, cu săbiile înălțate sfidător. Oriunde mergeai, trebuia să lași capul în jos. La Dom, am dat un ocol pe străduțele negustorilor de antichități și-am ieșit pe Kärtner. Strada principală sclipea de podoabe de Crăciun, candelabre din sute de becuri aurii se legănau deasupra marilor magazine. Zona comercială fusese închisă traficului, doar turiștii se plimbau pe-acolo și autobuzul cu grași: 1A. Era o mașină lată, cu burduf, care dădea ture în jurul catedralei și prăvăliilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e numai nebunie! Nu e frumos? Giovannni se oprise din vâslit, arătând, cu un gest larg, Întreaga scenă care se deschidea privirilor din mijlocul lui Canal Grande. Pe ambele maluri, ferestrele palatelor erau luminate a giorno. Se vedeau, prin ferestre, candelabre bogate, cu opt sau douăsprezece brațe, la debarcadere zeci de făclii, iar În ambarcațiuni alte făclii. Erau mii de lumini fixe și plutitoare, și nu doar pe Canal Grande, ci și pe celelalte canale ale orașului. Noaptea parcă se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de culori. Mai erau, firește, și măști din catifea sau din piele, În general negre, ascunzând doar ochii, dar lăsând restul feței mai ușor de descoperit. Balul se desfășura În sala mare a Palatului Dogilor, bogat luminată de zeci de candelabre, cu pereții ornați de picturi imense, cu coloanele aurite, sculptate În proaspătul stil renascentist. Cum promisese, contesa Îl adusese și pe Alexandru, devenit, deodată, o mică celebritate după tentativa de răpire petrecută cu o zi Înainte. Întâmplarea reamintise povestea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nimerit În pat cu unu’, Korpas, frontierist, care a venit din Germania Occidentală. Stăteam sus la cucurigu’ și, cum era făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot aburu’ acela pestilențial se ridica acolo sus. Îți Închidea baraca seara, cămăruța aia de papură Împletită, și 400 de inși la un singur hârdău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
citit prima lui scrisoare în care stă parcă scris tot ce urma să se întâmple mai târziu în timp. Ingrid a plecat acasă pe la ora două, avântându-se neînfricată pe străzile pline de bețivani reptilini. Am rămas singură să sting candelabrele noastre, să meditez la timpul înțeles prin muzică. Înainte de a mă așeza în pat, am recitit prima scrisoare pe care René mi-a trimis-o de la Stockholm, simțind tot timpul pe obrajii mei răcoare de la cineva care căuta să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de generații. E ultima zi din fericita lună august care m-a adus în lumea asta complicată. Birgitta (Trotzig) a venit cu crini roșii, frumoși ca niște vulpi tinere, arzători ca iubirea de artă și filozofie. Am stat la lumina candelabrelor până după miezul nopții, vorbind despre ce aveam în inimile noastre și se putea comunica în veghea nopții. Septembrie O dimineață rece la Stockholm - a nins deja în nordul Suediei și se resimte peste tot. Către prânz a apărut soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Birgittei (Trotzig), care a slăbit și șchioapătă ca lordul Byron, sprijinindu-se de un baston de la strămoși cu „măr” de argint și cu monezi misterioase incrustate pe lemnul de stejar. Stăm până la miezul nopții, la lumina celor douăsprezece lumânări din candelabre. Am vorbit, printre altele, despre cartea de poeme a unei prietene. Birgitta spunea că E.S. a lucrat prea mult textul, înlăturând toate scoriile, încât aurul orbește, trebuie făcute legături simple pentru ca poemele să rămână lizibile. Noiembrie Am văzut cartea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
oameni să ajungă cât mai repede pe lumea cealaltă, luând pe umerii săi datoria sacră a Îngerului Morții. La Serile Academiei, pentru o „baie de lumină”, după atâta întuneric, seri dedicate scriitorilor clasici suedezi. Am văzut din nou în cristalele candelabrelor vechi culori vii. Este exact așa cum scria Matisse în carnetele sale de creație: culorile sunt lumini, ele luminează peste tot și în mod special în tablouri. „Vorbind” cu soarele în fiecare dimineață, el îmi arată culorile ca pe niște lumini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
piept. Ea a început să strige, și Ulf a trezit-o din coșmar. A fost ca și cum ar fi văzut chiar „sufletul lui René” omorându-se cu lucruri secrete. S-a împlinit deja un an de la moartea lui Lionel. Am aprins candelabrele cu douăsprezece lumânări, m-am rugat pentru sufletul lui, care e la Domnul acum, dar are acces încă la timpul nostru, pentru că Lionel vine la mine prin vis, mă consolează, mă îndrumă, mă încurajează să nu las studiul CUVÂNTULUI, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și a reginei (cu toate podoabele regalității și învestiturii divine pe ei) are o forță terapeutică imensă asupra celor bolnavi. Pentru că Andrei se simte din ce în ce mai rău, i-am propus să vină cu mine să-i vadă pe monarhi, diamante, safire, candelabre și ritualuri străvechi. Neavând frac, a îmbrăcat un costum obișnuit, și asta i-a făcut pe „cerberii ordinii” să se uite cruciș la el. El care vine din regii vechi ai Israelului... A adormit de mai multe ori, aplecându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Presă din Stockholm un coleg polonez a avut un grav accident, Andrei (Bart) nu se simte bine și au avut loc multe accidente pe șoselele pe care curge oțel fin în formă de mașini de tot felul. Voi aprinde candelabrele, ca de obicei, pentru a întâmpina Noul An, voi deschide Biblia să văd ce va fi în timpul care „bate din copite” ca un mânz nerăbdător să ne ia pe spate (pe cei cărora ne place să călărim pe tot felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și cel care o primește. Regele și regina erau de față, sclipind nu numai din diamante - o magie venind din tot ce se ascunde în spatele spectacolului bine regizat. Prezența îngerilor deghizați în sunete imperceptibile, în ecouri mici, umbre în spatele luminilor candelabrelor îngreunate cu cristale de munte. Poate o expresie a Echinoxului de iarnă, când ceva se schimbă în viața plantelor, care influențează secret viața și visele oamenilor neștiutori de proiectele din stele. A nins mult, și drumurile, dis-de-dimineață, au lucire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru a putea urca pe râu. Își Îndreptă privirea spre careul de la pupa, sub castel. Ușa de la cabina căpitanului se legăna ușor, ca și când cineva dinăuntru l-ar fi invitat să intre. Cabina era cufundată În Întuneric. În mijlocul careului, sub un candelabru de fier care le atârna deasupra capetelor, erau trei bărbați nemișcați, În jurul unei măsuțe, șezând În jilțurile lor Împodobite de parcă abia și-ar fi Întrerupt o conversație În fața câtorva cupe de vin, surprinși de un somn neașteptat. La picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
reflexe simulate, Îngrozitoare, ca și când un cosmos nebănuit s-ar fi concretizat În spațiul Încăperii. Simțea cum, de dincolo de suprafețele de sticlă, apăsau diavoli În flăcări, cu cozile lor șerpești vibrând ca niște tentacule, târându-se pe pardoseală, Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase În picioare, cu toate că Încă mai simțea relaxarea somnului, și făcuse câțiva pași Încercând să se Îndepărteze, ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țesătura grea de fetru care acoperea una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau bonuri cu sume grase pe ele - bănetul care se vărsa și circulația neagră moleculară a trecătorilor care știau că-și doresc gumă, fructe, țigări, teancuri groase de ziare și reviste, puterea acelui loc și rotocolul de lumină proiectat de candelabrul cel mare. Mă gândeam că dacă Borg m-ar fi pus acolo de la început în loc să mă așeze în colțișorul meu de marmură, izolat la margine unde n-auzeam decât ecouri și nici măcar nu puteam vedea trenurile, m-aș fi descurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de meserie avocat. Era prietenul unei prietene de-a Stellei al cărei nume era Agnes Kuttner. Agnes trăia pe picior mare într-un apartament, aproape de Fifth Avenue, lângă una din ambasadele latino-americane, mobilat cu piese Empire, cu niște oglinzi și candelabre uriașe, paravane chinezești, păsări nocturne din alabastru, draperii groase și tot felul de astfel de articole de lux. Făcea turul camerelor de licitații și cumpăra comori ale Romanovilor și Habsburgilor; ea personal era din Viena. Mintouchian îi pusese la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zilelor și a anilor (pe cer apare Soarele) Soarele care să dea Pământului lumină și căldură. Și Luna care să stăpânească Noaptea. (pe cer apare Luna și încep să se aprindă stelele). Priviți copiii cât de frumoase sunt stelele, adevărate candelabre pe care Dumnezeu, în iubirea Lui, le-a aprins ca să vegheze și să ocrotească pământul. Dumnezeu a mai poruncit să apară semnele anotimpurilor. Care sunt? Așa: vara, toamna, iarna, primăvara. Copiii, dar am uitat în a câta zi de creație
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să fie admirată ! Uite-așa, ca să le facă în ciudă celorlalți... Și se duse. Când intră înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul nu e pin băițuit să semene cu mahonul. Nici urmă de candelabre din sticlă presată în chip de cristal tăiat. Pielea nu e vinilin. De jur-împrejurul nostru sunt pâlcurile alea de scaune-divane-scaune Ludovic al XIV-lea. În fața noastră e un alt agent imobiliar inocent, o femeie, și Brandy întinde mâna: încheietura numai oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]