3,909 matches
-
aceea încărcate de sensuri poetice profunde. Mesele organizate în familie, într-o zi de sărbătoare, belșugul proviziilor răspândite pe platouri, conversația animată, numeroasele glume (cu sau fără perdea), toate acestea construiesc fundalul unei comuniuni spirituale care eludează, desigur, o definiție canonică, dar care nu este, prin aceasta, mai puțin adevărată. Exaltăm aici singura valoare care ne permite să trăim la intensitatea dorită: libertatea de a alege. Conceptul de opțiune lipsită de constrângeri constituie, simultan, o binecuvântare și un blestem, fiindcă implicațiile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Cercetare Ecumenică la Universitatea Tübingen din Germania. Numit de către Papa Ioan al XXIII lea consilier teolog oficial (peritus), a participat la Conciliul Vatican II între 1962 și 1965. Fiindcă a contestat infailibilitatea Papei, Vaticanul i-a retras în 1979 missio canonica, acreditarea didactică ecleziastică. Este coeditor al mai multor reviste și autor al unui număr impresionant de volume, traduse în mai multe limbi, printre care Projekt Weltethos, 1990 (Proiect pentru o etică mondială), Das Judentum (Iudaismul), Das Christentum. Wessen und Geschichte
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
1970). În schimbul acceptării propunerii unei soluții teologice constructive, înaltele ierarhii ale Bisericii au încercat să închidă gura teologului catolic care punea această întrebare: au încercat să mă discrediteze în interiorul Bisericii și să mă distrugă în mediul academic prin revocarea missio canonica. În ambele cazuri fără succes, după cum se știe. Morala sexuală enunțată de magisteriul papal, care în acel timp era mărul discordiei, este astăzi acceptată de o minoranță tot mai restrânsă de catolici, în ciuda faptului de a fi regăsit un consens
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rânduri trebuie văzute ca venind din partea unui creștin ortodox, nefamiliarizat profund și perfect cu partea dogmatică a adâncului religiunii ortodoxe, dar care vede și judecă prin interesul imensei majorității turmei anonime a credincioșilor. În privința tratării părții doctrinare, pur dogmatice și canonice a acestei probleme, P.C. Arhimandrit C. I. P. Șerboianu, unul dintre preoții culți care s-au emancipat de prejudecățile ce nu pot servi nimănui și nici Bisericii, va arăta în mod documentat și amănunțit, în studiul său "Cremațiunea și Religia Creștină
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o face, evocându-i pe scurt activitatea, în termeni elogioși: "Adunarea mulțumește, prea distinsului arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, pentru râvna înălțătoare și felul cu totul distins și impresionant cu care oficiază serviciile religioase și pentru munca de lămurire religioasă și canonică ce o duce, prin scris și grai viu, pentru justificarea și îndreptățirea cremațiunei"107. În același raport era pomenit, din nou în mod elogios, și Emil Borinski, ce săvârșea de șapte ani servicii religioase pentru mozaici. Celor doi li se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din Sf. Scriptură ne-nfățișează, lămurit spiritualitatea lui Dumnezeu, Care, ca Să-și învedereze puritatea Sa, Se arată totdeauna prin foc și totuși Biserica creștină nu a crezut niciodată, că atinge doctrina dogmatică a spiritualității Sale, când a permis prin legiferare canonic, generală, și a tolerat de a zugrăvi chipul Lui, ca unchiaș, de a ne face icoane și a le venera etc. Biserica creștină, deci a fost "vie" chiar de la-nceputul ei, îngăduind să acomodăm simțirile noastre omenești, aceia ce era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prin urmare Mircea Cărtărescu nu poate fi atașat la nucleul tare al literaturii române fiindcă postmodernismul e "anticanonic", arată îndepărtarea autorului de o problematică, altfel, preocupantă pentru el. Cum să nu poată fi pus un scriitor contemporan pe o listă canonică restrânsă, care transgresează generațiile și epocile literare selectând ce e mai valoros în ele? Și de ce am mai lua, atunci, pulsul actualității literare, la ce ne-ar mai interesa simptomatologia ei, de vreme ce o anumită ordine canonică e încremenită o dată pentru
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
contemporan pe o listă canonică restrânsă, care transgresează generațiile și epocile literare selectând ce e mai valoros în ele? Și de ce am mai lua, atunci, pulsul actualității literare, la ce ne-ar mai interesa simptomatologia ei, de vreme ce o anumită ordine canonică e încremenită o dată pentru totdeauna, imposibil de completat și ajustat ulterior? Ca de fiecare dată, în ce mă privește, nu pot să ignor, în promițătoarea critică de simptome și probleme a lui Ion Simuț, tocmai problemele ei interne de articulare
Cu cărțile pe masă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8072_a_9397]
-
perfectul beneficiar, pe filieră umană și prin filiație naturală, al darurilor pregătite de Instanță, împărtășite prin performativitatea magică și certitudinile spirituale ale înțelepciunii. De altfel, în spectacolul construit în acest spirit de mâna celor doi lectori români, vizionari ai textului canonic shakespearian, îmbogățit cu pasaje/transliterări din Cântarea Cântărilor, Prospero (Alexandru Repan) și Miranda (Ioana Abur) sunt singurii actori care rostesc textul. Restul e muzică, dans, poezie de lumini. Ei intră în scenă abia după ce se trezește la viață trupul tensionat
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Furtuna" a fost inspirația vizionară, impecabila mânuire a tehnicilor spectacolului și a dialogărilor intertextuale, ori a colajelor, care prescurtează dezinvolt și dezbracă de ficțiune, ca și de logica prea cuminte a tradiției, orișice text, fără însă a-i știrbi conotațiile canonice, ba chiar îmbogățindu-le prin traducere.
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
canon, dar despre canoane este vorba aici. Canonul lui Bloom era estetic și istoric, ireductibil la epocile sau curentele însumate. I. Simuț recunoaște un canon-curent neomodernist și altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
a auzit toată lumea, cele studiate în școli, în universități, beneficiare de studii, articole, licențe și teze de doctorat. E vorba de titlurile preamărite în simpozioane, de cele care ocupă un loc proeminent în panteonul literelor naționale. Trecând în revistă operele "canonice", n-am nici o ezitare să-mi afirm profunda antipatie față de Craii de Curtea Veche. Multă vreme, am preluat pe nemestecare judecățile ce făceau din producția mateină o carte tabu. Cum să pui, licean fără lecturi, sub semnul dubiului analizele lui
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
Pascal, Lesage, Goethe ori Schiller decît poeții romantici care făceau în Principate moda. De la autorii secolului al XVIII-lea a învățat ironia distanțarea intimă de lumea din jur; l-au interesat mai ales marii moraliști, cei care au dat formă canonică regulilor de comportare. Cultura eroului nostru nu era probabil strivitoare, dar spiritul său practic l-a îndrumat spre autorii indispensabili - de aici impresia statornică pe care o provoca celorlalți, cum că ar fi un om extrem de învățat. Introdus superficial în
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
verdictului e, în fond, scuzabilă. Fiindcă Manolescu însuși apelează nu o dată la practica sentinței, ceea ce e în măsură să stârnească contrareacții imediate. Cu atât mai mult cu cât claritatea acestuia vine în contact cu zonele nebuloase prin tradiție ale autorilor canonici. Cel mai strălucitor caz e capitolul despre Eminescu, care merită, prin alonjă, discutat de unul singur. Faptul că mulți au considerat, cu evlavie mitografică, acest capitol o probă esențială pentru o Istorie arată tocmai aderența lor la o prejudecată analitică
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
că pelicula a fost un fiasco. Dimpotrivă. Ea are foarte mulți fani, unii dintre ei inițiați, și a făcut destui prozeliți. Nimic nu exclude faptul că o astfel de scriitură, care astăzi poate părea excesiv de diluată, ar putea deveni mâine canonică. De aceea, un astfel de roman merită să fie citit, fie și ca experiment. Chiar dacă, luat în ansamblu, romanul O pasăre pe sârmă suferă de un soi de anorexie epică, unele dintre fragmentele care îl compun sunt memorabile. Excelentă mi
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
indistinct, din masa anarhică, amorfă, dezabuzată indivizii, fiecare cu istoria lui, cu sensibilitatea lui, cu aspirațiile lui. În Cercul poeților dispăruți (1989) al lui Peter Weir, profesorul cu vocație interpretat admirabil de Robin Williams utiliza poezia pentru a sparge osificarea canonică a sistemului, poezia funcționând invers, ca un factor anarhic, menit emancipării, formării unei personaliăți sensibile. Și acolo eșecul nu era pe de-a-ntregul eșec, el arăta că sistemul nu trebuie să ignore acest potențial prometeic al educației, că îmblânzirea excesivă
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
Mai degrabă decât de Ťanxietatea influențeiť la diferiți poeți, artiști etc., se poate vorbi de influența anxietății asupra profesorului Bloom însuși (cum se glumea prin sălile de curs de la Yale, după publicarea cărții lui). Putem întocmi tot felul de liste canonice și tot felul de ierarhii culturale, fie ele Ťpolitically correctť sau nu, fără a produce un singur act cultural autentic." Continuarea intervenției lui Mihai I. Spăriosu și celelalte intervenții (datorate unor nume ca Matei Vișniec, Norman Manea, Basarab Nicolescu, Aurelian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
absolvirea universității se dedică activității literare. Începuturile poetice i se orientează spre simbolism, însă în 1914 intră în grupul futurist "Centrifuga". Sinteza simbolist-avangardistă se remarcă în primele-i două cărți - Gemene în nori (1913) și Pe deasupra barierelor (1917). Personalizarea sa "canonică" este evidentă în a treia carte, Sora mea - viața (1922), care ar reprezenta, parcă, un jurnal din vara anului 1917, vara dintre două revoluții și, se poate spune, două Rusii. Însuși autorul definise un atare discurs poetico-filosofic drept "intimizarea istoriei
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
absolvirea universității se dedică activității literare. Începuturile poetice i se orientează spre simbolism, însă în 1914 intră în grupul futurist "Centrifuga". Sinteza simbolist-avangardistă se remarcă în primele-i două cărți - Gemene în nori (1913) și Pe deasupra barierelor (1917). Personalizarea sa "canonică" este evidentă în a treia carte, Sora mea - viața (1922), care ar reprezenta, parcă, un jurnal din vara anului 1917, vara dintre două revoluții și, se poate spune, două Rusii. Însuși autorul definise un atare discurs poetico-filosofic drept "intimizarea istoriei
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
în zona ficțiunii și care e săracă în produse ale fanteziei pure. Romanele sale constituie un punct extrem al procesului de emancipare treptată a prozei românești, nu numai față de dogmatismul realismului socialist al anilor '50, ci și față de rigorile realismului canonic în general. Multă vreme, pentru scriitorii noștri obsedați de regăsirea unei atmosfere de creație cât de cât asemănătoare celei interbelice, revenirea la normalitate a însemnat la început reînvățarea alfabetului prozei, mai precis, recâștigarea dreptului de a scrie o proză realistă
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
din care zăresc totul, fără să poată lupta pentru nimic. Dar, în definitiv, cui îi pasă de fapte? Nicidecum acestor umbre descîntate la oră tulbure, a căror elegantă abdicare de la glorie te face aproape să compătimești biata zbatere a eroilor canonici. Un voievod fără nume trece de la agonie la datoria întărită prin blestem, în cîteva versuri smulse unei nopți infernale: Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi/ El fuge 'nvins și besna pădurilor l-nghite;/ Nu simte cum în valuri
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
legii post-decembriste a drepturilor de autor, iar pe de altă parte interesele divergente ale celor implicați. Autorii de manuale, de antologii vor ceva, moștenitorii literari vor altceva. Primii vor să tipărească fără opreliști și cât mai ieftin din textele autorilor canonici, ultimii vor să aprobe ei ce să se tipărească și să încaseze pentru aceasta sume cât mai consistente. Moștenitorii lui Arghezi, ai lui V. Voiculescu par a fi cei mai hrăpăreți. Mitzura Arghezi "solicită în general editorilor sume cuprinse între
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7559_a_8884]
-
în marginea subiectului. Avertizat, spre deosebire de aceștia, de mutația de sens, Manolescu se simte dator să localizeze adecvat termenul: Prima lui evocare de la noi se datorează lui Virgil Nemoianu, care a publicat în România literară, în 1990, un articol intitulat Bătălia canonică și care se referea la literatura americană. Sensul pe care îl dăm astăzi conceptului nu mai este neapărat acela din polemicile de peste Ocean. Voi reveni numaidecât la acest aspect. Mi se pare riscant să încep cu o definiție. Canonul se
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
lui Lyotard și Kuhn, dar nu și pe a lui Harold Bloom. O bună bucată de vreme discuțiile despre postmodernism din România au alcătuit un talmeș-balmeș de idei nu foarte științific și în orice caz confuz. O schiță a evoluției canonice din literatura română lipsește deocamdată. (A sugerat una Ion Simuț într-un studiu din 2007). Dacă vrem să introducem o minimă rigoare în discuție, o astfel de schiță devine însă inevitabilă. Ea nici nu e cine știe cât de greu de alcătuit
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
ca pe o formă particulară de sacerdoțiu, îl plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei noastre de astăzi. El refuză orice retorică eclezială previzibilă, nu comentează motive și nici nu exploatează iconografii mai mult sau mai puțin canonice, ci scrutează, mai degrabă cu privirea lăuntrică, zările luminoase ale construcției de sine pe care omul o posedă în mod legitim, dar a cărei conștiință riscă să o piardă, dacă nu cumva a și pierdut-o. Fără coloratură confesională, fără
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]