653 matches
-
tentativă de divizare a noastră pe criterii confesionale, cât și realizarea unei contraponderi la elita maghiară (calvinistă). Să nu uităm nici de silirea românilor din provinciile stăpânite de austrieci, din Banat, Transilvania și, mai târziu, Bucovina, de a se supune canonic ortodoxiei sârbe (mitropolia de la Karlowitz). Nedreptatea își avea originea în spaima trasă de nobilimea ungară și clerul romano catolic din Transilvania în fața țărănimii române și maghiare răsculate la Bobâlna, pe care au înfrânt-o doar cu sprijinul secuilor și al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Cartea lui Harold Bloom despre canonul occidental îl are pe Shakespeare ca punct de plecare și personaj central. Bloom împarte evoluția canonului occidental în epoca aristocratică (de la Shakespeare la Milton, confirmând poziția lui Samuel Johnson în calitate de cel mai important critic canonic al perioadei), epoca democratică (de la Wordsworth și Austen la Tolstoi și Ibsen), și epoca haotică, în care Freud ia locul lui Samuel Johnson, lista autorilor canonici mergând de la Proust și Joyce la Borges, Neruda, Beckett. Cartea este, pe lângă o pledoarie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
din Beiuș, cenzor și revizor al cărților românești pe lângă Tipografia Universității de la Buda (1842). După revoluția de la 1848, va fi translator la „Foaia legilor” din Pesta, iar după aceea translator român pe lângă Locotenența imperială din Buda. În 1855 se afla canonic și rector la seminarul român din Oradea, iar în 1857 - prepozit capitular la Lugoj. Lui A. i se datorează mai multe cărți religioase, dar și pedagogice. Astfel sunt Catihetica practică (1843), Cuvântări bisericești despre cele șepte păcate ale căpeteniei pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
iar periodicitatea devine cotidiană. U. a fost editată cu sprijinul financiar al Bisericii Greco-Catolice. Pentru primii ani redactor este Vasile Hossu, viitorul episcop de Lugoj. El va fi urmat la conducerea redacției, din care un timp a făcut parte și canonicul Al. Grama, de Victor Szmigelski (1892-1898), Vasile Suciu (1898-1900) și Aurel C. Domșa (1900-1912). În ianuarie 1913 redactor responsabil devine Augustin Gruiția, iar între 1914 și 1917 proprietari și editori sunt, pe rând, Vasile Moldovanu, Emil Tatar și Ioan Suciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290350_a_291679]
-
prietenii, se organizează adevărate rețele. Unii oameni, savanți și ei, joacă rolul de intermediari: Peiresc, fost elev al lui Galilei la Padova și consilier în Parlamentul din Aix-en-Provence, părintele Mersenne, călugăr din ordinul franciscanilor care corespondează cu toți savanții Europei, canonicul Gassendi la Digne sau Constantin Huyghens, mare burghez din Olanda, prieten al lui Descartes și aproape al tuturor savanților francezi. Acest mediu științific în formare activează totuși într-un secol în care spiritul științific nu și-a dobîndit încă dreptul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
această categorie). Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul literar” - a textelor ce oscilau între canonic și necanonic se reduc drastic. Sporește în schimb, simțitor, cercul scriitorilor bizantini antologați. Sunt „convocați” acum și autori din vremurile mai noi. Ei nu depășesc, însă, veacul al XII-lea. Între ei, Ioan Damaschinul, Andrei din Creta, Iulian Taviotul, Isichia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
buricul pământului, acolo sunt livezi cu mere de aur și cântă pasărea măiastră la ferestre împodobite cu mărgăritare." (p. 71) Învestite cu sens hiperbolic, cele patru elemente de "discurs repetat" din fraza anterioară nu mai sunt extrase din repertoriul imagistic "canonic" al Bibliei, ci din cultura populară românească, iar aglomerarea și emergența lor bruscă semnifică o fractură de nivel nu doar în existența protagoniștilor (Kesarion și Maria), ci în întreaga desfășurare a romanului. 2.4.3. În restul capitolelor ce configurează
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
iveală profundele cunoștințe ezoterice ale lui Sadoveanu. Dar, indiferent dacă relația dintre Frazer și Sadoveanu se prezintă ca o filiație sau ca o simplă coincidență culturală, important e de reliefat aici originalitatea prozatorului român. 3.4.2. Comparat cu mitul "canonic" din reconstituirea lui Frazer, textemul-simbol își relevă, în romanul sadovenian, cel puțin două sensuri inedite. Pe de o parte, creanga de aur nu mai este un obiect (vâscul sau alt arbore), ci o stare dotată cu proprietăți magice (iubirea); pe
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în materie de căsătorie Acest principiu nu este altceva decât o variantă a celui precedent. Nu putem face altceva decât să-l acceptăm, dacă se cere acest lucru, pentru a exista o lege recunoscută ca atare, existența unui Corpus iuris canonici, redactat ținând cont de toate regulile științei juridice actuale. Același lucru îl putem spune dacă se vrea ca această legislație să-i fi pus pe creștini în conflict deschis cu dreptul roman, un conflict din care nu s-a mai
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
optsprezece, la primărie. Un comunicat oficial a anunțat, într adevăr, că îi cheamă, ca în fiecare an, pe copiii din Dijon în Place de la Libération și că le va vorbi de pe acoperișul primăriei, unde se va plimba în lumina reflectoarelor. Canonicul Kir, primar și deputat de Dijon, s-ar fi abținut să ia vreo poziție în această chestiune delicată. În aceeași zi, supliciul lui Moș Crăciun trecea în prima linie a actualităților ; toate ziarele comentau incidentul, unele - precum France-Soir, deja citat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cuviință să le scoată. Cavoul a fost revândut unui potentat local. Rămășițele Aglaei au ajuns la groapa de gunoi a cimitirului. Nu știu nimic despre eventuala existență a unui protest oficial român. * Î ncerc să transcriu câteva mostre din textele canonicului Al. Grama de la Blaj. Demersul lui Grama a fost rejectat și-n epocă, și mai târziu; unanima condamnare nu-l lipsește de interes, fiind, în felul său, deschizător de drum, dar mai ales pentru unghiul de abordare care-l singularizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
crâșmarilor acelora literari din sânul nostru, care vând mai cu seamă tinerimii noastre alcoholul literar, mai rău și mai periculos ca alcoholul." Aceeași tinerime greșește amarnic îndeletnicindu-se "cu cetirea lui Eminescu, în detrimentul dezvoltării ei intelectuale, estetice și morale." Pudicul canonic de la Blaj este de-a dreptul oripilat de licențiozitatea... "Luceafărului": "Călin (...) vede o fată durmind după un perete de "țesătură de păingin". Atâta nu-i destul poetului nostru, ci mai spune cum fetei îi e desprinsă haina, cum "i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
poeziile aceste. Unde mai este așa ceva în Europa?" Sunt sigur că, de-ar citi romanele "moderne" gen "Pizdeț"&comp., Grama ar trece grabnic la mahomedanism, dacă nu cumva, vorba lui, mintea i s-ar bejeni "în Nirvana lui Schopenhauer". Concluzia canonicului: "Eminescu a dus o viață destrăbălată și a murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora pre care le cânta în poeziile sale." Fără îndoială că nu se pot relaționa în nici un chip aberațiile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
iunie), „oamenii pistruiați” rostesc descântece și „se spală cu apă În miezul nopții, când cântă cocoșul” <endnote id="(112, p. 152 ; 64, p. 272)"/>. Și În acest caz pare să fie vorba de suprapunerea a două motive mitice independente, unul canonic și celălalt apocrif : pe de o parte, cocoșul evanghelic, care cântă În noaptea când Apostolul Petru se leapădă de Isus, iar pe de altă parte, cocoșul legendar, care le provoacă evreilor pistrui la Învierea lui Isus. Datorită acestei contaminări, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numiți mai târziu protestanți sau, în varianta britanică, anglicani (secolul XVI). Aceștia au impus limba națională în biserică, au tradus Biblia (ca Luther, de exemplu) și au contribuit hotărâtor la dezvoltarea limbilor și literaturilor naționale. În bisericile catolice supuse, toate, canonic Vaticanului, mesa s-a oficiat, în continuare, în limba latină; solicitările, însă, ca latina să fie înlocuită cu limbile naționale au crescut de la un secol la altul. Vaticanul n-a putut rezista la nesfârșit, și în 1964 Conciliul Vatican II
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
Vidin; în 1370 el a obținut aprobarea patriarhului din Bizanț pentru înființarea Mitropoliei Ortodoxe a Severinului. Astfel, misionarii franciscani au avut de întâmpinat noi dificultăți în activitatea lor. Dar această mitropolie nu a rezistat decât numai până în 1402, după opinia canonicului C. Auner, motivul principal era faptul că „Banatul Severinului a căzut în nenumărate rânduri în mâna ungurilor, care, bineînțeles, nu sufereau episcop român pe teritoriul lor”. În 1380 s-a înființat Episcopia Catolică a Severinului, oferindu-i astfel posibilitatea regelui
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
se afle în relații bune cu catolicii și chiar să-i ajute”. Seria numirilor onorifice a episcopilor s-a întrerupt atunci când papa Iuliu al II-lea l-a numit episcop de Argeș pe Dionisie de Gilău (la 29 octombrie 1512), canonic al catedralei din Alba Iulia. După moartea acestuia a venit „grozavul flagel care a zguduit din temelii catolicismul”, adică Reforma, astfel încât această episcopie nu a mai fost conferită nimănui. Misionarii franciscani conventuali și observanți maghiari au ținut piept cu dârzenie
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
aparțineau statelor inamice au fost internați în lagăre; această soartă a avut-o și preotul I. Knossala și vicarul său, părintele S. Hüber. În acest interval de timp în parohia catolică din Brăila a slujit distinsul preot franciscan Iosif Tălmăcel. Canonicul Ioan Knossala a slujit cu devotament timp de 36 de ani comunitatea catolică din Brăila dovedindu-se a fi o adevărată comoară pentru oameni și pentru Biserică. 7. Preoți franciscani la Ploiești Progresul economic declanșat de revoluția industrială din secolul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a devenit a doua capitală a Munteniei (1462), misionarii franciscani au sosit aici, și, după obiceiul lor, s-au mobilizat pentru a zidi Casă Domnului. Din nefericire, lipsesc documente în acest sens, și de abia din secolul XVII, există documente. Canonicul Carol Auner și-a exprimat opinia în conformitate cu care „această onoare revine tot franciscanilor conventuali”. În 1629 a fost numit comisar episcopal pentru Moldova și Muntenia părintele franciscan Paolo Bruni, care s-a prezentat domnitorului Alexandru Ilieș cu scrisori de recomandare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din București, aflată mereu în expansiune, era plasată clar pe drumul sigur al înălțării unei biserici și acest deziderat era perceput și la Roma, ca o necesitate urgentă. Arhiepiscopul Raymund Netzhammer (1905-1924) „a fost omul cel mare” (parafrazându-l pe canonicul Carol Auner) care a împlinit visul uniților, atunci când a sfințit prima biserică greco-catolică din București, „Sfântul Vasile”, din strada Polonă, la 19 decembrie 1909. Legat prin fire nevăzute de greco-catolici, același episcop a oficiat și Recviemul pontifical în catedrala Sfântul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pentru întreținerea unui Seminarist în Seminar. 1. București 20 Noiembrie 1938 În această zi s-a făcut vizita canonică Comunității terțiarilor de la Catedrala Sfântului Iosif. Comunitatea acesta este alcătuită din 39 surori profese, șase novice și 15 candidate. Comunitatea este canonic alcătuită și are următorii oficiali aleși în regulă: - Președinta sau Superioara este Maria Ghica. - Vice superioara Ema Donici - Consiliere Adina Brezeanu, Elena Benkö, Iosefina Pozzi. - Secretară Angela Berza - și maestră de novice este Margareta Dancov. Pentru Consilieră în comitetul provincial
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mulți alți misionari franciscani, sau, din ultimul secol, cu foarte mulți preoți diecezani. Ambrozie Babich, guardianul de la Bărăție (București), a refăcut tot complexul, după un incendiu devastator, cu banii primiți de la rudele lui („omul cel mare”, cum l-a numit canonicul Carol Auner). Caetano Liverotti, sosit în misiune în 1864 în Moldova, dar între 1880-1902, când s-a stins, s-a dedicat cu trup și suflet construcției celei mai frumoase, cândva, biserici „Sfântul Mihail Arhanghelul”, din Săbăoani, cu cele patru clopote
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de sprijinul decisiv. Cursul de literatură veche s-a dovedit "un lung rond de noapte" prin cultura și istoria lumii, cele despre ironie, grotesc sau fantastic propuneau căile oblice într-o lume academică ușor anchilozată în prejudecata frumosului și a canonicului, ilustrând superior interdisciplinaritatea de care se face astăzi atâta caz prin documente oficiale. Scriitori ca Aitmatov, Buzzati, Kadare sunt descoperiți și redescoperiți din bibliografiile acestor cursuri, scriitori ale căror cărți presupun o altfel de lume și o altfel de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în care depistează manifestarea uneia sau alteia din trăsăturile ce vor defini poetica p. Trebuie însă menționat că, deși există argumente serioase care să susțină existența efectivă a orientării în literatura română contemporană, ilustrată nu numai de unii dintre optzeciștii canonici, ci și de scriitori ceva mai tineri, afirmați după 1990, cum ar fi prozatorii Adrian Oțoiu și Dan Perșa, totuși scenariul întrucâtva triumfalist acreditat de exegeza militantă a p. românesc - linia Cărtărescu-Lefter - nu se bucură de o acceptare unanimă. Contestările comportă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
îi fragilizeze aparenta preeminență. P. literar nu rămâne monopolul unei generații de creatori. Câțiva autori afirmați în anii ’90 - Adrian Oțoiu, Daniel Bănulescu, Dan Perșa, Ioan Es. Pop ș.a - pot apărea ca fiind „încă și mai postmoderniști” decât optzeciștii canonici, deși li se contestă importanța și legitimitatea, fiind considerați mai degrabă epigoni imperfecți sau retrograzi ai optzeciștilor: „Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de anii ’80”, crede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]