422 matches
-
Athonitul" sau "Antipa Românul", a fost un călugăr creștin-ortodox originar din Moldova, care este venerat ca sfânt de Biserica Ortodoxă. A trăit în mănăstiri de la Muntele Athos, din Moldova și din Rusia, fiind un îndrumător duhovnicesc vestit. El a fost canonizat de mănăstirile din Muntele Athos în anul 1906, cultul său fiind extins și în celelalte biserici ortodoxe. S-a născut în anul 1816 într-o familie de țărani din satul Calapodești aflat pe atunci în Principatul Moldova, primind la botez
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
Wenceslaus al IV-lea al Boemiei ca urmare a opoziției sale față de numirea unui abate propus de rege, el a fost arestat, torturat și apoi aruncat de pe Podul Carol în râul Vltava. A fost beatificat la 31 mai 1721 și canonizat la 19 martie 1729 de către Papa Benedict al XIII-lea, fiind considerat martir al credinței catolice. Mormântul său se aă în Catedrala Sfântul Vitus din Praga. În urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
actul unirii, ca urmare a acțiunilor inițiate de mitropolitul sârb de la Sremski Karlovci și puse în practică de călugării ortodocși intrați sub ascultarea sa (sunt cunoscute în special numele lui Sofronie de la Cioara și Visarion Sarai, sârb din Banat, ambii canonizați de Biserica Ortodoxă Română). De asemenea, Mitropolia Țării Românești a sprijinit comunitățile ortodoxe din Transilvania. În general românii din sudul Transilvaniei, Banat și sudul Crișanei au rămas în majoritate fideli Bisericii Ortodoxe, în timp ce mare parte a românilor din regiunile nordice
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
de Bulhões, cunoscut ca Sfântul sau Sfântul Anton de Lisabona, O.F.M. (n. 15 august 1195, Lisabona, Portugalia - d. 13 iunie 1231, în apropiere de Padova), a fost un preot catolic portughez și un călugăr al Ordinului Franciscan. A fost canonizat la 13 mai 1232, la mai puțin de un an de la deces, iar la 16 ianuarie 1946 a fost proclamat Doctor al Bisericii. Liturgic, este comemorat la 13 iunie, în fiecare an. Ferdinand s-a născut la Lisabona la 15
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
1868 () - d. 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. Ca fiu al Împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și al Împărătesei Maria Feodorovna (născută Prințesa Dagmar a Danemarcei), Nicolae era nepotul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei pe linie paternă și
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
scriitorului american Robert K. Massie, istoric care a devenit interesat de biografia ultimului Romanov ca părinte al unui copil bolnav de hemofilie, cum a fost și Nicolae. . Pe 4 august 2000, Nicolae și membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați drept sfinți de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost denumiți „mucenici”, atâta vreme cât moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credința lor creștină; în schimb ei au fost canonizați drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați drept sfinți de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost denumiți „mucenici”, atâta vreme cât moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credința lor creștină; în schimb ei au fost canonizați drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de câțiva ani înaintea canonizării. Unii istorici cunoscători avizați ai Rusiei adesea subliniază influența exercitată de practicile regimului țarist asupra modului cum guvernul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
politică internă. Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind peste 40 de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu numele de "Ștefan cel Mare și Sfânt", la 20 iunie 1992. A fost căsătorit de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop - din familia imperială bizantină și Maria Voichița - fiica
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
treimi din comunitatea de aproximativ 4.000 de catolici care trăiesc acum pe insulă. Sfinții protectori ai Maltei sunt Sfântul Paul, și Sfânta Agatha. Deși nu este sfânt protector, (San Ġorġ Preca) este foarte venerat ca fiind al doilea maltez canonizat după , primul sfânt din Malta recunoscut și canonizat în anul 1634. Papa Benedict al XVI-lea l-a canonizat pe Preca la data de 3 iunie 2007. De asemenea, mai mulți maltezi sunt recunoscuți ca fericiți, între care și , beatificați
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
Sfântul Paul, și Sfânta Agatha. Deși nu este sfânt protector, (San Ġorġ Preca) este foarte venerat ca fiind al doilea maltez canonizat după , primul sfânt din Malta recunoscut și canonizat în anul 1634. Papa Benedict al XVI-lea l-a canonizat pe Preca la data de 3 iunie 2007. De asemenea, mai mulți maltezi sunt recunoscuți ca fericiți, între care și , beatificați de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 2001. Diverse ordine religioase romano-catolice sunt prezente în Malta, între
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest deznodământ au contribuit și intrigile familiei Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de "Sfinții Mucenici Brâncoveni" în 1992. Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. În 2014, cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
influenței musulmane în centrul peninsulei Iberice. Din această perioadă provin două evenimente religioase care au marcat dezvoltarea creștinismului în rândul populației din Madrid : descoperirea imaginii Fecioarei de la Almudena, și a miraculoasei vieți a lui Isidro Labrador, care avea să fie canonizat. Orașul a început să prospere, și a primit titlul de "villa" în 1123. Urmând aceleiași politici de repopulare din toată Castilia, Madrid a devenit liderul unei comunități de "villa y tierras" (municipiu și teritorii). Guvernarea orașului era responsabilitatea madrilenilor cu
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]
-
mai mare parte a cathedrelor episcopale și mitropolitane erau ocupate de tovarășii săi de idei isihaști, iar patriarh era, pe atunci, vechiul său prieten, Philotheos Kokkinos. În aprilie 1368, la Constantinopol s-a adunat un sinod local, care l-a canonizat pe Grigore Palamas și l-a condamnat pe ieromonahul Prochoros Kydones ca pe unul care împărtășea erzia lui Varlaam și a discipolului acestuia, Akindynos. Dar fratele lui Prochoros era Demetrios Kydones-consilierul principal și prietenul lui Ioan V. Împăratul n-a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
în principal sfinți de origine română), sunt pictați și înalți ierarhi cum ar fi mitropoliții Veniamin Costachi și Iosif Naniescu purtând în mâini chivotul noii catedrale mitropolitane, mitropoliții Petru Movilă, Varlaam Moțoc și Dosoftei Bărilă (înainte ca aceștia să fie canonizați), mitropolitul Gavriil Callimachi (ctitorul acestei biserici), patriarhul Teoctist Arăpașu și mitropolitul Daniel Ciobotea, precum și arhimandritul Cleopa Ilie care a predicat în această biserică. În pridvorul deschis al bisericii, pe peretele estic și pe boltă, s-a amplasat un mozaic în
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Paul Kulbusch), ca Episcop de Riga și Vicar de Tallinn. Doi ani mai târziu, bolșevicii i-au omorât pe episcopul Platon și pe diaconul său din motive politice. 81 de ani mai târziu, în anul 2000, Episcopul Platon a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică și de Biserica Rusiei, cu ziua de pomenire 14 ianuarie. După proclamarea Republicii Estonia în 1918, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon a recunoscut independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei în 1921. Arhiepiscopul Aleksander Paulus a fost ales
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
autocefalie în data de 27 august 1998. Mucenicia episcopului Gorazd a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă a Serbiei în 4 mai 1961, care l-a proclamat pe Gorazd ca Nou Mucenic. După aceea, pe 24 august 1987, el a fost canonizat și la Catedrala Sfântul Gorazd din Olomouc, Moravia. După ce Republicile Cehă și Slovacă s-au separat în republici independente, viața Bisericii a continuat în fiecare țară sub forma a două entități legale separate: în Republica Cehă, ca Biserica Ortodoxă din
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
fiind schingiuit și omorât din ordinul regelui Wenceslau al Boemiei. El a fost aruncat în râul Vltava de pe „Podul Carol” din Praga, deoarece a respectat sacramentul spovedaniei, refuzând să-i divulge regelui păcatele spovedite lui de regină. El a fost canonizat în anul 1729 de Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730) și s-a stabilit ziua de 16 mai ca dată a sărbătoririi cultului său. La început, în Ducatul Bucovinei exista un singur decanat, cu sediul la Cernăuți. Ca urmare a
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe langă Papă (Pototki fiind catolic) că Sfanțul Iov să fie canonizat și de biserică Apuseana. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a cărei construcție o finanțase. În 1604 intra în comunitatea monastica Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu că Sfanțul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al așezământului, va
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
mai târziu că Sfanțul Iov al Poceaevului. Ajuns egumen al așezământului, va instala în 1630 o tiparnița care va produce un mare număr de cărți liturgice și religioase pentru întreaga zonă de vest a Ucrainei. A murit în 1651 fiind canonizat la scurt timp după aceasta. În 1720 lavra a trecut în mâinile congregației vasiliene a bisericii Greco-catolice ucrainiene. Abia în 1831, sub dominația țarista, ansamblul va fi returnat bisericii Ortodoxe. Odată cu mănăstirea au reintrat în ortodoxie și călugării viețuitori. În
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
de Niceea. Locuitorii orașului Magnesia, unde în 1307, au fost mutate, de la mânăstirea Sosandra, osemintele lui, îi venerau mormântul ca pe al unui sfânt. La o jumătate de secol după moartea sa, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes a fost canonizat ca sfânt, sub numele de "Ioan cel Milostiv". Cucerind orașul, la începutul secolului XIV, turcii i-au nimicit rămășițele pământesti, însă și în prezent, în aceste locuri este sărbătorită ziua sfântului "Ioan Duca Vatațis", pe 4 noiembrie, după calendarul iulian
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
ni kuge shohatto"), în 17 capitole. Moare pe data de 1 iunie 1616. Înmormântat temporar la templul șintoist "Kunō- zan Tōshōgū", lângă Shizuoka, rămășițele sale au fost mutate un an mai târziu la Nikkō, unde prin decret imperial a fost canonizat sub numele de "Tōshō Daigongen".
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
de Tolouse, anexând sudul Franței proprietăților coroanei. A dominat și în conflictul cu regii englezi, care încă mai dețineau teritorii vaste în sud-vestul Franței, chiar și după confiscarea celor pe care le deținuse Ioan Fără de Țară. Ludovic IX a fost canonizat în 1297 pentru că a întreprins două cruciade în Țara Sfântă, dar și pentru că a murit de ciumă în timpul ultimei cruciade în 1270. Nepotul său, Filip al IV-lea cel Frumosa abandonat Flandra în 1302 după o răscoala și după Bătălia
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
persoane. Creștinii și europenii din China au devenit victime ale Răscoalei boxerilor. Biserica Ortodoxă Rusă afirmă că pe 11 iunie 1900, 222 de chinezi ortodocși au fost martirizați, în frunte cu preotul lor, părintele Mitrofan. Acesta din urmă a fost canonizat, devenind mucenic al bisericii ruse. Biserica ridicată pe locul martiriului celor 222 de ortodocși a fost distrus în 1956, ca urmare a cererii ambasadorului sovietic din acea vreme. În timpul Revoluției Culturale, mai mulți albazinieni au emigrat în Uniunea Sovietică, dar
Albazinieni () [Corola-website/Science/318826_a_320155]
-
rămână neschimbat până la sfârșitul anilor 1400. Ferdinand a fost înmormântat în Catedrala din Sevilla de către fiul său, Alfonso al X-lea. Mormântul lui este înscris în patru limbi:. Arabă, ebraică, latină, și o versiune timpurie a castilienei. El a fost canonizat ca Sfântul Ferdinand de către Papa Clement al X-lea în 1671.
Ferdinand al III-lea de Castilia () [Corola-website/Science/321293_a_322622]
-
regat sârbesc și să reglementeze guvernarea Bisericii Sârbe. Însă marea să realizarea a fost înfăptuirea unei Biserici Sârbe autocefale (independente) în calitate de biserică națională a Șerbiei în 1217. Este considerat unul din cele mai importante figuri ale istoriei sârbe și este canonizat și venerat de Biserică Ortodoxă Sârbă. Viața sa și devotamentul său personal pentru poporul sârb au fost interpretate în multe lucrări artistice din perioada medievală până în cea modernă. Catedrală Sfanțul Sava din Belgrad îi poartă numele și este cea mai
Sfântul Sava () [Corola-website/Science/321302_a_322631]