534 matches
-
fățărnicie. Îmbrăcă deci o cămașă curată și puloverul de la Yael. Cu un curaj care Îl uimi până și pe el, urcă scările și sună insistent la ușa vecinilor de deasupra. După câteva clipe Îi deschise doamna Pizanti, Îmbrăcată Într-un capot pe jumătate Încheiat, tras peste cămașa de noapte. Fața ei lată, copilărească i se păru lui Fima deformată, parcă puțin lovită. Dar cam așa, mai mult sau mai puțin, arată fața unei persoane trezite din somn. În spatele ei, din holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un chimono indiscret, pe care, strîngîndu-1 printr-un gest permanent în jurul corpului, părea a se dezbrăca astfel la fiece minut. Pe bună dreptate Mini se mira ca de o anomalie de o Lenoră aiurea și altfel decât în cadrul amorului și capotului conjugal. In taior clasic de culoare închisă, cu o pălărie cu borduri mari, Lenora, în fotografie, părea o moșiereasă la oraș, și toată frumusețea ei era denaturată. Așadar, Lenora, când venea la București, găzduia la ei? Da! Lina n-ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Da?îi săruta buzele și n-o lăsa până Teofana nu spunea „văd iubire”. — Iubirea care să te-nfioare, îi șoptea la ureche sărutând-o. — Mă lasă rece, îl necăjea din nou Teofana. — Da? Îi mângâia sânii pe sub bluzița, rochița sau capotul cu care era îmbrăcată, îi săruta până când înfierbântată de senzația plăcută și de căldura buzelor lui recunoștea: — Cezar mi-e cald! Nu mă pot uita la televizor de răul tău. — Eu mă uit foarte bine. Fiindcă nu-ți mai ții
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
4 Peste vreo alte două săptămâni, dis-de-dimineață, Eleanor ședea pe același scaun, aproape în aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se poate de normal, dar de-ndată ce pleacă ceilalți, indiferent că-i vorba de vecini, paroh sau menajeră, devine iar mut că un pește, nu-i pasă de ce-i spun și-mi lasă biletele scrise. Bagă mâna în buzunarul capotului și scoase un pumn de hârtiuțe împăturite și mototolite, pe care le aruncă pe masă, în fața lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un ratat idealist. Acum te temi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se poarte frumos cu nevastă-sa, ca să n-aibă scandal. Știa că scapă de ea numa cu o bombă, cum ar fi la știri sau ceva, altfel îl seca mărunt și nici nu divorța în veci. - Îți stă bine cu capotul ăsa. E nou? Nu era nou. Domnul Popa știa asta, pentru că acum trei ani purtase și Mișu capotul ăsta, când era doamna Popa la Băile Felix. Ea își scutură cu mâna o firimitură imaginară de pe floarea mare, mov, de pe sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bombă, cum ar fi la știri sau ceva, altfel îl seca mărunt și nici nu divorța în veci. - Îți stă bine cu capotul ăsa. E nou? Nu era nou. Domnul Popa știa asta, pentru că acum trei ani purtase și Mișu capotul ăsta, când era doamna Popa la Băile Felix. Ea își scutură cu mâna o firimitură imaginară de pe floarea mare, mov, de pe sân. - Aș, de unde să fie nou, păi nu mi-am mai cumpărat ceva nou de ani de zile! - Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
deranja pe nimeni: dacă nu ar fi munca ei de dimineață, în rest ai putea crede că mătușa nu există, rămâneau însă goblenurile ca o mărturie că totuși mai respiră pe undeva. Când veneam în vizită, mătușa Ada își punea capotul cu crizanteme și începea să se învârtă în jurul mesei. Avea mereu pregătite ouă prăjite și lapte cu cacao. Mâinile ei întindeau perfect fața de masă, așezau tacâmurile și farfuriile, apoi turnau laptele peste cacao. În timp ce înghițeam, mereu mi se făcea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Ai jignit-o, măi, a adăugat Gelu. Sunt un tâmpit. Nu m-am putut controla. Ce-o să creadă despre mine? Cu o seară înainte am luat-o de acasă așa cum era și ne am plimbat prin parc. —A mers în capot? — Nu, avea o rochiță de casă înflorată care o făcea frumoasă. În rochia aceea, cu părul ciufulit, am simțit-o atât de aproape când o strângeam în brațe. Ești nebun de-a binelea s-o iei așa în parc. — Seara
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
n-am uitat. — Ce să fac ca să uiți? —Să lași să treacă un timp. Să nu mai procedezi așa. Promiți? —Jur! Vino să te am aproape, să nu te mai știu supărată, o saltă pe genunchii lui. În acest timp capotul se deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un îndelungat sărut. Deodată, se aud bătăi în ușă. Matei se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
invită la culcare spunându-i. —Fă-te comod că vin și eu imediat să bem un ceai împreună. Te aștept, draga mea. Ea se duce la baie, se spală, își schimbă apoi hainele cu care lucrase în bucătărie, îmbracă un capot, pregătește ceaiul și merge în camera lui Matei. —Mă răsfeți, prințesă, o admiră în noua ținută. —E de datoria mea, fiind gazdă. Ce zici? În România ai fost tu, acum e rândul meu. Nu vreau să te simți obligată. Dacă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atâta precizie pantofii când abia se mai putea mișca... Asta nu înțeleg nici acum...“. „Câteodată mama avea putehi“, mi-a explicat doamna Gerda. (Acum părea împăcată.) „Mă îmbhăca, zicea că sunt neajutohată. Îmi thimitea phin aeh hochia sau cămașa sau capotul, făhă să se miște, veneau singuhe...“. „Vai, doamnă Gerda“, am spus, „pe cuvântul meu de onoare că mă uimiți ! Cum de puteți vorbi așa ?...“. „Atunci să lăsăm“, a propus ea (zâmbea, trebuia să redevin atent). „Ia spune, altfel cum o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care abia se mai ghicea În lumina gălbuie a unor becuri neprotejate și istovite, ce atîrnau de un cablu jupuit. Doña Encarnación, văduva unui șef din Garda Civilă și proprietara pensiunii, ne-a Întîmpinat În ușa pensiunii, Înveșmîntată Într-un capot bleu-ciel și etalînd un cap cu bigudiuri pe potrivă. — Uitați-vă, domnu’ Sempere, asta-i o casă respectabilă. Eu am clienți berechet și nu-i musai să-nghit toate pănărămile astea, ne spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi Încerc norocul cu cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori. Dinlăuntru se auzea un radio dat la maxim care transmitea emisiunea „Momente pentru reflecție cu părintele Martín Calzado“. Mi-a deschis o doamnă Într-un capot matlasat turcoaz, În papuci și cu o cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
folosind un mizerabil fus de lemn, și că repară cu mijloace empirice virginitatea fecioarelor. Venera sosea clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă, Svetlana de la Sans-Souci, purtând un noduros toiag de corn în mâna stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să alunece din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă ce fusese umplută de cu seară, dinainte de sosirea oricărui client prezumat. Așteptând, cu nerăbdare, reîntoarcerea ei, admirându-i mica demonstrație de competiție cinică și amuzantă, făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lumini și de umbre a flăcărilor, apele ei limpezi reflectau intermitent ceva ce se contura între tandrețe și ambiguitate. Din acest ritual, ce implica oarecum beatitudinea, pe la miezul nopții, venea să-l smulgă îndemnul alarmat și categoric al doamnei, purtând capotul ei roz peste cămașa de noapte din mătase verde: Albert implora ea somnoroasă, arătând cadranul de bronz al pendulei elvețiene, care nu se mai oprise de două sute de ani Albert, ai să prostești de atâta inactivitate intelectuală și fizică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
crăpat, întărit ca o copită. - Mulțumesc, mulțumesc... mi-ajunge... - Cum, numai atâta? se miră vecina mea. Să-i zic doamnei, poate coboară și ea? - Da, puteți să-i spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe ea. Se-ntoarce. - Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul în baie? Toată lumea se plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului, ssss, o să-mi iasă un cucui. Tocmai la vreme, începeam să devin profund dis-de-dimineață. Carina își poartă bigudiurile multicolore și capotul de finet. - Plec două zile cu mama la Vatra Dornei! Cred că e supărată de ceva, ceea ce înseamnă c-am scăpat de discuție. Mi-am amintit că am serviciu, așa că mă îmbrac, cu mișcări de paiață. Dar e bine, omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acum era acoperită cu păr de la o pisică enormă care dormea întinsă pe o pernă sub o comodă lungă de stejar. Încă îmi mai pescuiam firele de păr de pe pantaloni când Frau Lange intră în încăpere. Era îmbrăcată cu un capot din mătase verde care-i lăsa la vedere partea de sus a sânilor mari, precum cocoașele gemene ale unui monstru marin roz; avea papuci asortați și ținea între degete o țigară neaprinsă. Câinele stătea apatic lângă călcâiele ei cu plasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al meu. Îmi întoarce spatele. Aștept. Nu vreau să fie tristă. Întind mâna spre ea, mă alungă cu o ușoară mișcare a umărului. — Să dormim, zice. A doua zi mă trezesc târziu. O găsesc pe Elsa în bucătărie, îmbrăcată cu capotul de mătase naturală. — Ciao spun. — Ciao. — Pregătesc cafetiera, o pun pe foc și, în timp ce aștept să iasă cafeaua, mă așez. Soția mea e înaltă, spatele ei este un trapez perfect, două linii oblice care coboară până la talie. Aranjează niște flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să se grăbească, zice, pentru că a rămas în urmă cu lucrul. Nu mai are poftă de băi în mare și de soare. Va lăsa ca pielea ei să se albească o dată cu venirea iernii. Nu s-a îmbrăcat, este încă în capot. În partea de jos mătasea cade pe podea descoperindu-i picioarele. Am pus discul cu Patetica lui Ceaikovski. Notele invadează ca o furtună de cristale salonul în care intră soarele, sunt în picioarele goale și citesc. Ochii mamei tale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]