1,124 matches
-
de recreare, în totalitatea lui, desfășurat de scriitor are drept consecință punerea în circulație a unei noi structuri narative, caracteristică îndeosebi prin autohtonismul ei realist, fantastic. ,,Duhul balcanic’’ este acela care definește prototipul nuvelistic caragialian. Curba spectaculos ascendentă a artei caragialiene, luând în atenție fie și numai trilogia alcătuit din Abu Hasan, Calul dracului și Kir Ianulea, nu poate scăpa atenției nimănui. Dându-i o asemenea interpretare, se poate spune că fenomenul de autohtonizare a șeicului în Kir Ianulea atinge în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
substanță social-istorică și temperamental psihologică atât de profund îndatorată condițiilor de loc și timp încât ,,basmul’’ cedează în chip evident terenul în favoarea creației nuvelistice. Deși tonalitatea ironic familiară a întregii povestiri probează binecunoscuta atitudine ,,desacralizantă’’ proprie în general ,,basmului cult’’ caragialian, pe de altă parte, precizarea referitoare la situarea cronologică a întâmplărilor ce vor avea loc constituie un gest de insolită ,,impurificare’’ a viziunii atemporale, specifice eposului mitic-folcloric. Impurificarea’’ celuilalt element consubstanțial basmului, nedeterminarea spațiului geografic poartă aceleași însemne ale insolitului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și cu atât mai puțin în ceea ce privește tipologia personajelor. De data asta, este vorba mai degrabă de un anume duh satanic ce se insinuează în starea de spirit, în conștiința personajului. Evoluția viziunii asupra fantasticului de la simplu la complex în proza caragialiană așa cum a fost numită, atinge un anumit punct final, ușor de identificat în structurile care aparțin unei anumite scrieri care, astfel, se constituie în ,,summa’’ întregului ansamblu. Această poziție privilegiată este cea care revine ,,nuveletei’’ La hanul lui Mânjoală. Privită
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
luat mințile, folosindu-se de intermediul diavolului; ispita femeiască s-a exercitat asupră-i cu acele forțe ale subconștientului care țin de magie. Farmecul degajat de această capodoperă nuvelistică își trage esența tocmai din suprema victorie a spiritului de sinteză caragialian. Acesta este și substratul aprecierilor superlative de care se bucură din partea criticii: ,,Localizarea este pregătită cu un simț al culorilor și accentelor care minunează la fiecare pas sobrietatea rafinată a narațiunii’’ (Paul Zarifopol); ,,în admirabila La hanul lui Mânjoală trece
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
același ton neutru sunt presărate detaliile bizare de care se ciocnește povestitorul: lipsa icoanelor, pentru că ,,prăsesc păduchi de lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de stăpâna hanului. Presupusa ,,vrăjitorie’’ a hangiței exprimă la modul superlativ tulburătoarea ei feminitate și, astfel, enunță tema realist-psihologică a povestirii. Noutatea constă în faptul că
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pierde nici un moment simțul realității, dovedinduse stăpân pe judecata lucidă. Dominantă este inflexibila lui voință de a defini ceea ce pare nefiresc, suprareal, la modul rațional, încadrând întâmplările în sfera firescului, ,,psihanalizându-le’’ din perspectivă exclusiv realistă. Aici este momentul când, eroul caragialian nu are (și nici nu acceptă să aibă) conștiința împrejurărilor de viață fantastice. Astfel, detalii precum acela legat de căciula care ,,parcă mă strângea de cap ca o menghină’’ sau acela cuprinzând observația referitoare la împleticirea calului ,,parcă băuse și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Ibrăileanu, a lui I. L. Caragiale. O raportare la nuvelele O făclie de Paște și Păcat, cât și la drama Năpasta, se impune de la sine. Apare însă un element caracteristic, În vreme de război aparținând unei alte vârste spirituale a prozei caragialiene. Această deosebire stă în sensibila schimbare a înseși viziunii tragice. Simplificând, vom spune că în timp ce O făclie de Paște, Păcat și Năpasta asimilează filonul tragic dintr-o perspectivă terifiant realistă (un original amestec între tezismul naturalist-zoolist și esticismul ftidic cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în Doamna Chiajna a lui Odobescu și, ceva mai târziu, în Moara cu noroc a lui Slavici și în În vreme de război sunt identificabile anumite accente tragice potențate din unghi fantastic. De această dată, însă, fantasticul definește însăși viziunea caragialiană asupra tragicului, delimitând cadrul investigației psihologice. Este o situație aproape unică în toată proza scriitorului, ceea ce se remarcă în noua împrejurare este proiecția stării de groază paroxistică în spațiul autonom al visului, caracteristic prin coerența lui halucinantă. Desigur că ceea ce
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ipostaza de purtător al duhului diavolesc pare, literalmente, pendantul masculin al ,,îndrăcitei’’ Acrivița. Și aici apare văzul, una din componentele fizionomiei umane intens solicitată în câmpul oculisticii, și, ca atare, frecvent pusă în valoare de literatura fantastică. Revenind la personajul caragialian, putem nota că și alte elemente ale fizionomiei acestuia sunt menite a contribui la la calificarea sa ca ins ,,însemnat’’; ceea ce, de asemenea, ține de reziduurile ocultismului folcloric, această dimensiune specifică viziunii asupra fantasticului din opera scriitorului. Între Kir Ianulea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
accuse fără drept de apel. I se oferă, de astă dată, lui Seneca ocazia de a parodia, într-un stil impecabil, retorismul discursurilor pe care le practicau politicienii vremii. Un stil care amintește, fără doar și poate, de politicienii dramaturgiei caragialiene, prin jocurile subtile de limbaj, prin distragerea atenției de la lucrurile cu adevărat importante, prin însăși structura alambicată și învăluitoare a fiecărei fraze. Ironia naratorului, care îi atribuie acestui discurs "foarte multă elocvență", întregește un tablou parodic omniprezent, ieri ca și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Ionescu au dublu rol: exprimă starea de fapt a exilaților și mijlocesc întâlnirile dintre aceștia. Eugen Ionescu evită, la început, să-și afișeze apartenența la cultura românească, pentru a nu primi eticheta de exilat. Mai târziu, va recunoaște influențele caragialiene și ale avangardei românești asupra teatrului său. În anii '50, traduce împreună cu Monica Lovinescu piesele de teatru ale lui Caragiale. Proiectul se finalizează abia în 1994, deoarece nu au avut suficientă încredere în reușita lui. Eugen Ionescu se angajează în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
octombrie 1948, începe traducerea romanului Ora 25 scris de C.V Gheorghiu, iar transcrierea memoriilor Adrianei Georgescu sub titlul Au commencement était la fin apare la editura Hachette în 1951. La începutul anilor '50, traduce împreună cu Eugen Ionescu câteva texte caragialiene: I.L.Caragiale, Théâtre. Une nuit orageuse. M'sieu Léonida face à la réaction. Un lettre perdue, care sunt publicate de editura L'Arche abia în 1994. Împreună cu Cella Minart, sub pseudonimul comun Claude Jaillet, semnează traducerea jurnalului lui Miron Radu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Regale din Paris. În ciuda faptului că rolul lui conu Leonida era interpretat de un actor care se lansase în En attendant Godot, Raimbourg, nici această culoare beckettiană nu beneficiase de vreun ecou în presa franceză"402. Reușește însă publicarea teatrului caragialian în Franța. Magda Jeanrenaud disecă actul traducerii pieselor lui Caragiale și enumără mai multe ipoteze care ar sta la baza insuccesului: dificultatea traducerii neologismelor de proveniență franceză stâlcite de autor, a indicațiilor scenice, a repetițiilor, a clișeelor, a numelor proprii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
subiect perpetuu: "I-auzi, bă, ce-a mai făcut Churchil, zicea Danță". Și tot el: "Bă, ăsta e dat dracului tot ca ăla de vorbirăm noi: / Zi-i să-i zic, Clemenceanu ăla" ( În capătul trebii). În modul unui moment caragialian (Cum vorbesc țăranii), în Cine mai trece pe drum frapează un amuzant repertoriu onomastic, parțial bazat pe porecle. Pe drum se perindă: "Ai lui Flețu, / Al lui Fleașcă, / A lui Gârlă (...) / Roncicaica, / Coadă a lui Ceapă, / Sandu lui Ciurel, / Tăgărâlă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Alexa Visarion Pentru un teatru fără verdicte 95 Chris SIMION: Șansă 102 Gheorghe CEAUȘU: Alexa Visarion Omul și opera sa 104 Cristian NICULESCU: Întâlnire providențială 109 Laurențiu DAMIAN: Alexa Visarion Omul de teatru și film 113 Maria ZĂRNESCU: Sinusoida tensiunii caragialiene în filmele lui Alexa Visarion 115 Șerban MARINESCU: Rafinat și vulcanic... 121 Ștefan OPREA: Alexa Visarion, întâlnire cu filmul 122 Mircea FLORIAN: Un proaspăt jurnal în oglinda retrovizoare 128 Marina ROMAN: Artistul, cel ce se zidește în operă 131 Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
finalul spectacolului îi abandonează... lasându-i năuci să citească într-o semiobscuritate sloganele scrise de el în "Vocea patriotului naționale". Râde sarcastic și dispare tot atât de brusc precum a apărut. Acest final deschis, tulburător, propus de regizor, accentuează sensul contemporan al satirei caragialiene. Regizorul repetând cu Liubov Strejenova Veta și Boris Șcerbakov Rică Spectacolul a primit premiul criticii, cel mai prestigios trofeu în URSS, iar actorul Boris Șcerbakov premiul pentru cel mai bun rol masculin. Cu anii, făcând mai îndeaproape cunoștință cu creația
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sala de cinema și sala de teatru îl așteaptă... Platoul și scena îl așteaptă! Clipele când vom fi fericiți și, de ce nu, geniali! Asta nu a mai spus-o poetul. O spun eu, ca o presimțire! Laurențiu DAMIAN Sinusoida tensiunii caragialiene în filmele lui Alexa Visarion " Nimic nu e mai drept pe lume decât prețul patimii." (Ion Luca Caragiale) Nu o dată l-am auzit pe Domnul Profesor Alexa Visarion mărturisind că Shakespeare, Cehov și Caragiale l-au imaginat artistic, că prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personajul central al filmului Înainte de tăcere (1978), posibil preambul al Năpastei. Turnat în anul 1977, la împlinirea unui secol de la Războiul de Independență, filmul constituie debutul cinematografic al regizorului, dar și al scenaristului Alexa Visarion, care apelează la același univers caragialian, adaptând nuvela În vreme de război. Rezultatul, însă, nu este o ecranizare propriu-zisă, ci un film de autor. Atras de substanța dramatică densă a sursei literare, de permanenta alternare a realului cu irealul, de sugestiile onirice și investigațiile în subconștient
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
știu măcar dacă să mai spere, captivi în propriile lor temeri, sufocați de obsesii [...] Disperare, tristețe, tragism nesfârșit și deznădejde sunt elementele universului de viață în care obsesia a sfredelit miezul, i-a acaparat seva, instalându-și definitiv cangrena. Universul caragialian pe alocuri grotesc își găsește înfățișarea din perspectivă personal-regizorală în scena cheie a bâlciului, atunci când un nebun (schilod psihic) e singurul care îi dă onorul unui erou (schilod fizic), în timp ce, în jurul lor, lumea continuă să petreacă nestingherit. Au luat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sa asupra Nopții furtunoase, Alexa Visarion și acesta e lucrul care frapează cel dintîiavansează o sumă de propuneri absolut suprinzătoare în privința structurii unor personaje, pe cât de suprinzătoare, pe atât de necesare și, finalmente, organice în susținerea ipostazei sale asupra capodoperei caragialiene. [...] Imaginea clasică a piesei se tulbură (nimic peiorativ), producându-se în chip logic o serie întreagă de mutații radicale în mecanismul și articulațiile ei [...]. Comedia stă să alunece în tragi-comedie, "jocurile" sunt altele decât numai cele ale "dragostei și întâmplării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
concret. Până atunci, mai puține vorbe și mai multe fapte. Interviu realizat de Mira IOSIF 1973 Creația este unul din domeniile singurătății De curând ați primit Premiul Criticii teatrale pe anul 1979 pentru exegeza dumneavoastră scenică și filmică pe texte caragialiene. Ce înseamnă acest premiu de regie în raport cu preocupările dumneavoastră? Biroul Secției de Critică al A.T.M., acordându-mi acest premiu a validat o variantă spectaculară a Nopții furtunoase primită cu aceeași îndârjire ca și premiera absolută de acum 100 de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și expresivă", a amintit de "impresia unică" ce a lăsat-o publicului. Cronicari și dramaturgi au subliniat multiplele calități ale actorilor și ale punerii în scenă. Ce gândește regizorul acum după doi ani de carieră internațională a spectacolului cu această caragialiană Năpastă? Spectacolul Năpasta a însemnat pentru mine cât și pentru actorii posibilitatea de a gândi într-un mod propriu actul teatral. Mă interesează spectacolul de stare în care aparent, elementele teatrale auxiliare, dispar. Singurul mijloc de comunicare rămânând ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Caragiale, contemporaneitatea sa. Din textele sale am înțeles că există două dimensiuni fundamentale care îi ordonează opera: demonismul politic și cel erotic, delirante amândouă, legătura între acestea făcând-o o altă forță la fel de tiranică: "bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
bășcălia". Nimicul care sufocă întregul univers caragialian. Această lume se aruncă cu o patimă nebună într-o trăire falsă. Caragiale este o obsesie și încerc să-l deslușesc înțelegându-mă pe mine însumi. Spectacolele mele care apelează la un text caragialian nu delectează, ci vor să tulbure profund tot ceea ce fiecare dintre noi zilnic încercăm să ascundem. Cel care a deschis cu adevărat acest drum a fost Lucian Pintilie prin montarea de la Bulandra cu D'ale carnavalului. Spectacolele mele care își
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a spus răspicat: "Facem acest spectacol numai cu Visarion." și au amânat festivalul cu un an ca să fiu liber. Textul a fost retradus în mai multe variante pentru a defini densitatea comediei, deschiderea ei spre prezent, universalitatea și structura lumii caragialiene, așa că în curând vom putea trece la munca propriu zisă. Dar asta ați facut-o și cu Năpasta, jucată sub îndrumarea dumneavoastră de colectivul Teatrului Giulești în Austria, R.F.G., Ungaria, Portugalia, Italia. In Italia în 1979, ați cucerit cu această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]